1,217 matches
-
9), folosite azi în aproape toată lumea pentru a reprezenta în scris numerele. În realitate ele sunt originare din India, unde conceptul și semnele pentru 0 și celelalte 9 cifre erau cunoscute și folosite încă de la începutul sec. al VI-lea. Arabii le-au preluat de la indieni în sec. al IX-lea. Europenii le-au preluat de la arabi abia în sec. XII, și au trebuit să mai treacă încă 300 de ani pentru ca aceste cifre și folosirea lor să se generalizeze. Arabii
Cifră () [Corola-website/Science/297146_a_298475]
-
Arabii le-au preluat de la indieni în sec. al IX-lea. Europenii le-au preluat de la arabi abia în sec. XII, și au trebuit să mai treacă încă 300 de ani pentru ca aceste cifre și folosirea lor să se generalizeze. Arabii au preluat de la indieni atât simbolul pentru cifra „0” cât și cuvântul care-l desemna, "śūnya". În sanscrită (limba savantă indiană) "śūnya" are semnificația de loc gol, neocupat, liber, vacant, lacună, vid, deșert, nimic, zero. În transcrierea arabă "śūnya" a
Cifră () [Corola-website/Science/297146_a_298475]
-
verde și un trapez roșu lângă catargul steagului. În trapez au fost incluse două stele albe cu șapte colțuri. Steagul a fost creat după modelul Steagului Regatului Hedjaz. Cele două stele ar fi reprezentat cele două națiuni principale din Irak - arabii și kurzii. Ca replică la unificarea parțială a Egiptului și Siriei în așa numita Republică Arabă Unită, cele două regate hașemite ale Irakului și Iordaniei au înființat o structură confederativa, Federația Arabă. Steagul acesteia a fost steagul Iordaniei, cu triunghi
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
persanii erau angajați în conflictul cu Imperiul Bizantin, iberienii au reușit să creeze mici principate independente, care se aflau într-o stare permanentă de război. În secolul al VII-lea, georgienii au fost nevoiți să facă față și invaziilor arabe. Arabii pătrunseseră în anul 642 pentru prima oară în ținuturile estgeorgiene, fără a le putea cuceri decât după o îndelungată perioadă de războaie, care au fărâmițat Lazica și Iberia. Unele state mici precum regatul Kartli și principatul Kaheția, condus de un
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
și Iberia. Unele state mici precum regatul Kartli și principatul Kaheția, condus de un principe cu titlul de corepiscopos, în centrul țătii, Hereția în est sau Egrisi-Abhazia în sudvest și-au putut totuși păstra independența până în secolul al X-lea. Arabii au întemeiat în secolul al VII-lea emiratul Tbilisi în centrul țării, care a dăinuit până în 1122. În această perioadă s-a dezvoltat în Georgia viticultura și în general agricultura, aceasta din urmă și datorită introducerii unui nou tip de
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului Război Mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în descompunere), Regatul Unit a sprijinit declanșarea
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
și agricultura. În mileniul I e.n. de la nord a început popularea treptată de către berberi crescători de animale, care le-au împins pe popoarele de culoare spre sud. Începând cu secolul XI a început procesul de arabizare și islamizare a populației. Arabii au ocupat o poziție dominantă în țară, impunându-și puterea asupra negrilor și berberilor (triburile tukuler, soninke, volof). Berberii și negrii au preluat de la arabi limba și viața de familie. Centrul principal al țării a devenit oaza Șingheti (Shingetti), iar
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
Insula este populată la începutul mileniului I de etnii asiatice originare din Indonezia, Malaysia și Melanesia, care se contopesc cu populația aborigenă dar și cu cea africană și arabă imigrată ulterior. În secolele X - XI se răspândește islamul adus de arabii care întemeiază primele factorii în estul insulei. Navigatorul portughez Diogo Dias este în august 1500 primul european care vizitează Madagascarul, urmat de negustorii olandezi, francezi și englezi. De la numele de ""matacassi"" dat de europeni popoarelor aborigene derivă denumirea modernă a
Madagascar () [Corola-website/Science/298121_a_299450]
-
a fost fondată de berberi care sunt locuitori originali. Cel mai binecunoscut stat independent marocan a fost Regatul Berber de Mauretania condus de regele Bocchus I. Acest Regat Berber de Mauretania (acum nordul Marocului) datează cel puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la care mulți dintre berberi încet s-au convertit, mai ales după ce arabii s-au retras. În era islamică primul stat marocan musulman
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
Mauretania (acum nordul Marocului) datează cel puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la care mulți dintre berberi încet s-au convertit, mai ales după ce arabii s-au retras. În era islamică primul stat marocan musulman, independent de Imperiul Arab, a fost Regatul Nekor, un emirat în zona Rif. A fost fondat de un imigrant din Yemen Salih I ibn Mansur în anul 710. Vezi și
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
statul Meroë se destramă între 320 și 350. Dintre noile formațiuni statale constituite acum se impun regatele Makuria (cu reședința la Dongola) în nord și Alwa (cu centrul la Loba) în sud, care adoptă creștinismul. După cucerirea Egiptului (641/642) arabii pătrund și în Sudanul septentrional, dar cele două regate creștine, deși izolate, reușesc să se mențină încă șapte secole până la definitiva cucerire islamică - Makuria în 1314 iar Alwa în 1504. În secolul XV se constituie puternicul sultanat de la Darfur cu
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
ca la o parte a "lumii turce". Alții sunt îngrijorați că aceasta este un rezultat și un exemplu al "pan-turcismului", creat să încurajeze dorințele hegemonice sau chiar imperiale ale Turciei moderne. Susținătorii acestui termen arată că, în același fel, arabii cred despre ei că fac parte dintr-o mai mare "lume arabă". Este de asemenea spus că încurajarea acestor afinități lingvistice poate fi utilizată ca un vector pentru dezvoltarea regională și mărirea securității în zonă. Oponenții indică naționalismul și trecutul
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
cu coloniile sau cu alte ținuturi dependente. Încă din vremea romanilor existau localități celebre, renumite stațiuni pentru cei bogați (Baiae). Romanii bogați posedau proprietăți în provincii, pe care din timp în timp le vizitau. Nordicii călătoreau în Groenlanda și America, Arabii pe tot cuprinsul Oceanului Indian. Nu rareori, pe atunci, călătoriile erau percepute ca agresiuni de către localnici. Europa și-a revenit lent după invazia barbarilor (motivul „călătoriei”: condiții mai bune de viață) din declinul politic și economic (în timp ce stabilitatea prevala în China
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
sunt Conciliile din Toledo). Foarte aproape de Toledo, în satul Guadamur, s-a găsit Tezaurul de Guarrazar, excepționale coroane ale regilor vizogoți. În anul 711 orașul a fost cucerit de Tarik și supus dominației musulmane, pierzând privilegul de a fi capitală, arabii l-au numit Tulaytulah (în arabă طليطلة). Majoritatea populatieie era mozarabe (populație creștină sub dominație musulmană), cea ce a făcut ca zona să devină un focar de tensiune și îngrijorare pentru emirii din capitala califatului musulman Cordoba. În 797 sub
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
bani. Menophilus a refuzat, și după retragerea armatei române din Dobrogea, carpii atacă ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră în 242. Împăratul Gordian III se întoarce din Persia și îi confruntă pe năvălitori. În 245, carpii atacă din nou și Filip Arabul îi înfrunta, preluând titulatura de "Carpicus". Abandonează Muntenia și retrage granița provinciei la Olt. Carpii îi sprijină pe goți ce sunt respinși de Decius, ce pierde lupta de la Abrritus și este ucis. În timpul lui Gallus, goții, boranii, urugunzii și carpii
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
guvernată de Imperiul Bizantin până la cucerirea arabă din 827 până la 902. Sunt de menționat importanțele situri arheologice de la Segesta, Selinunte și Mozia. Musulmanii au cucerit insula în anul 965. Sicilia va face parte din Califatul Fatimid după împărțirea Califatului Arab. Arabii vor organiza o reformă agrara, care a ajutat creșterea productivității. Sicilia își va obține independența sub numele de Emiratul Siciliei, sub regimul musulman. Diversitatea culturală și toleranța religioasă din perioada musulmană a continuat sub autoritatea normanzilor, care au cucerit insula
Sicilia () [Corola-website/Science/296740_a_298069]
-
VI-lea de Leon și Castilia, orașul Madrid a intrat sub controlul forțelor creștine în 1085, fără ca acestea să întâmpine rezistență. Orașul și împrejurimile sale au fost încorporate de regatul Castiliei. Creștinii i-au înlocuit pe musulmani în centrul orașului, arabii ajungând să trăiască în cartiere periferice. A existat și un cartier de evrei în zona care avea să ajungă cartierul Lavapies. În secolul următor, Madrid a continuat să fie atacat de puterile musulmane din peninsulă, almoravizii dând foc la oraș
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
trasă sau beata/ Condusă d-un concitadin cu apucături de față/ Băi rozeta decomandata, ai mintea congelata/ Opariți-ai p*la și p*s*te-ai sticlă p*s*ta"), precum și pe cea a Patriarhului Bisericii Ortodoxe ("Pupi în p*la arabii, e foarte trist/ În țara ta nu dau doi bani pe existența ta de onanist"), sfârșind mai apoi prin aluzii rasiste ("Ooo, tu neiubitor de ciori/ Vezi în morții tăi un viitor pavat cu flori"; "Te ajut eu, când nu
Fabricant de gunoi () [Corola-website/Science/317023_a_318352]
-
mai înalte și cu forme mai grațioase. Fortificațiile erau mai înalte și masive. Zidurile exterioare ale castelelor erau construite în așa fel încât să închidă o așezare, uneori un oraș întreg. Normanzii erau maeștrii în construirea castelelor, dar și japonezii, arabii și mayașii erau pricepuți în acest domeniu. În toată Europa de Vest se puteau întâlni castele construite pe înălțimi și împrejmuite cu un zid de apărare din lemn sau din piatră, situat la mare distanță. În cazul unui atac, sătenii se adăposteau
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
a constituit un secret păstrat cu fermitate de chinezi, dar dezvăluit de prizonierii din urma bătăliei de la Talas din 751 dintre arabi și chinezi. Drept urmare, la Samarkand și Bagdad s-au construit primele fabrici de hârtie, la a cărei tehnologie arabii au adus unele inovații. Prin anii 900, în Bagdad apăreau bibliotecile publice. Fabricarea hârtiei se extinde ajungând în Fès, Maroc, apoi în Al-Andalus, urmând să se răspândească în întreaga Europă a secolului al XIII-lea. O deosebită dezvoltare o cunoaște
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
sare, pe plantațiile agricole de mare întindere, ca servitori casnici, pentru înzestrarea armatei. Sunt remarcabile automatele construite de frații Banū Mūsă, numeroasele mașini hidraulice descrise de Al-Jazari într-o lucrarea a sa, "Cartea cunoștințelor despre dispozitive mecanice În domeniul militar, arabii au dezvoltat tehnica descoperită de chinezi privind realizarea prafului de pușcă devenind inovatori în domeniul armelor de foc. Este remarcabil tratatul despre armuri al lui Al-Tarsusi, în care sunt descrise numeroase tipuri de mașini de război (catapulte, baliste cu contra-greutate
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
media de viață era de 22 - 28 de ani, în califatul islamic timpuriu ajunge la 35 de ani, ca după secolul al X-lea să treacă de 60 de ani. Gradul de alfabetizare depășește pe cel al antichității clasice greco-romane. Arabii nu numai au preluat și conservat cunoștintele antice, dar au pus bazele științei moderne introducând și promovând încă de timpuriu metoda științifică. Astfel, cercetarea științifică se bazează pe empiric, experiment și abordare cantitativă. Metoda știintifică s-a dezvoltat în lumea
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
antiseptic în scopul tratării rănilor. Anestezia modernă tot de ei a fost inventată și dezvoltată. Ei au fost primii care au utilizat anestezice administrate pe cale orală sau sub formă de inhalări. Astfel, Avicenna utilizează anestezicele orale pe bază de opium. Arabii au dezvoltat o vastă rețea de spitale. În ceea ce privește etica medicală, una din importantele trăsături ale sistemului spitalicesc medieval islamic o constituie standardul înalt al actului medical. Spitalele aveau saloane separate, specializate pe anumite categorii de boli. Se tratau nu numai
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Baghdadi (a dedus înaintea lui Newton Principiul al II-lea al mecanicii), Ibn Bajjah (principiul acțiunii și reacțiunii). Frații Banū Mūsă (Ja'far Muhammad ibn Mūsă ibn Shăkir), Alhazen și Al-Khazini sunt precursori ai lui Newton în domeniul legii gravitației. Arabii traduc celebrul tratat „De Materia Medica” al lui Dioscoride și aduc contribuții însemnate în dezvoltarea farmacologiei. Utilizând alambicul, distilează o serie de substanțe noi precum esența de trandafiri. Tot arabilor le datorăm extinderea culturilor de trestie de zahăr și bumbac
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
italiană, rusă și chineză. {Sfirat milim baproza haaravit vamodernit) ("A word count of modern Arabic prose.") New York : American Council of Learned Societies, 1959. (Hayehudim beMitzraiym baMea haTshaessre), Insitutul Ben Zvi, Ierusalim.1967 " Jews în nineteenth-century Egypt" New York University Press, 1969. ("Arabii în Israel: un studiu politic") Maarakhot, Ierusalim. 1971. (Eretz Israel bimey Abdul Hamid...) "Abdul Hamid’s Palestine : rare century-old photographs from the private collection of the Ottoman sultan now published for the first time"/ selected and introduced by Jacob M.
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]