1,697 matches
-
prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era de mirare că uneori bucatele ieșeau atât de pipărate și atât de sărate, Încât dacă le gustai, Îți lua pur și simplu gura foc. Bătrâna arunca În oale piper și coliandru și sare cu nemiluita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Marcia, prelingându-se în bucătărie. Avea o pelerină violetă, al cărei tiv se târa pe jos pe podeaua bucătăriei, adunând resturile pe care Sheba le lăsase ciopârțind carnea fără grijă. — Oh, splendid, paste, triluia ea, uitându-se în oalele de pe aragaz. Exact de asta aveam poftă, ceva simplu și de casă. — Ei, plănuisem să vă dau friptură... începuse Sheba. — O, nu, a zis Marcia. Pastele sunt exact ce trebuie. Carbohidrați. Yami! Sheba a zâmbit subțire. Varianta oficială e că Marcia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care avea aparatul de fotografiat, cărbunele pentru desen, blocurile de hârtie și jurnalul. Zach le-a refuzat oferta de bere și s-a dus la proviziile lui. Jina sigilase carnea, pusese cartofii și morcovii în cutii, iar el pregătise un aragaz Coleman, butelii cu propan, câteva lădițe cu piersici, roșii și fasole, o pușcă, trei cutii cu cartușe și niște smoală - asta în cazul în care barca se găurea și trebuia călăfătuită. Gabara avea un spațiu de depozitare vast și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe care să-l adori. A fost groaznic pentru ea, a zis Mary. Și-a pierdut iubirea vieții ei. Îl are pe Mike. Mary a tăcut. Prin ușa de plasă de la intrare, a auzit-o pe Jina punând ceva pe aragaz, apoi dând drumul la știrile de la ora cinci. Mike nu era pomenit nicăieri în cartea lui Alice, iar Mary considera că asta era o scăpare îngrozitoare - nu din partea lui Alice, ci în ceea ce-o privea pe Jina. Mary era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Îmi dau seama că te-am cam supărat, așa că nu mă mai pot abține... Îți spun totul, adevărul gol-goluț. Ca să fiu cinstit, am venit aici pentru șantaj... — Șantaj ? — Da. Nu-i așa, domnișoară? Fata luă cu mișcări rigide ibricul de pe aragazul din fața rafturilor și turnă apa fierbinte Într-un ceainic mare din porțelan. Nu făcu nici cel mai mic gest de a răspunde. Dar tăcerea ei era mai elocventă decît orice răspuns. Fratele clientei mele continuă calm: — I-am prevenit oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu-mi mai rămînea decît să mă comport ca și cînd le-ași fi dus deja pe toate la bun sfîrșit. Cămăruța de șase rogojini aproape nemobilată, Îmi dădea senzația că este stînjenitor de mare. Poate din cauza frigului... Am deschis aragazul și mi-am plasat ambele mîini deasupra ibricului ca pentru a absorbi toată căldura. Trebuia să plec de Îndată ce aveam să beau o ceșcuță de cafea tare. Dacă plecam la 5.30, puteam să ajung la poalele dîmbului pe la 6.10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și ironic-răutăcios oamenii mici. Mi s-a întâmplat ceva năucitor: trecătorii mă mângâiau pe plete și îi spuneau mamei: vai, ce fetiță drăguță aveți, doamnă! N-am mai auzit nici în față, nici în spate expresiile standard: sărăcuța, biciclista, chioara, aragaz cu patru ochi. Răsesem colegilor bucureșteni toate premiile posibile, mai puțin cel pentru lucru manual (lucrături pe etamină), la care am fost o incapabilă toată viața. Eram o mică glorie de cartier. Mă selectau la tot felul de concursuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi oferă toată capacitatea ei de a iubi (și o are, că e plină de inteligență și imaginație, bașca sensibilitate). În final am sfătuit fata să facă probe de mâini îndemânatice, să bage ceva la frigider, să facă ceva la aragaz, că bărbatul românesc nu te crede măritabilă dacă nu dai semne că vrei să îl hrănești și că nici un feminism teoretic nu o să-i scoată din cap asocierea femeii cu hrana. Ca să implementăm înțelepciunea răscoaptei mioritice revărsate asupra tinerei americance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Eu: Gata. Ea: E o pacoste, nu-i așa? Să nu te țină vezica. Eu: Așa e, cu siguranță. Ea: Dar chiloții de protecție împotriva incontinenței sunt grozavi. Vrei un biscuit? Trecem în bucătărie, o bucătărie în toată regula, cu aragaz albastru Aga, masă rustică de lemn și flori uscate atârnate pe pereți. Biscuiți de prima clasă. Belgieni. Înveliți complet în ciocolată (nu doar pe o parte), unii din ei înfășurați chiar în staniol. Eu: Aceștia sunt biscuiți de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care nu voia să adoarmă noaptea, speriat că ar putea să moară. Era conectat la un aparat care îi dădea oxigen, când avea senzații de sufocare. Aparatul acela se deschidea cu o cheie mai mică decât acelea de la buteliile de aragaz. Aceeași cheie era folosită la trei-patru alte astfel de aparate, răspândite prin celelalte saloane. Într-o noapte, cheia rămăsese în rezerva noastră. La un moment dat a intrat o asistentă speriată, țipând: „Cheița, cheița“. A înșfăcat-o îngrozită, zbughind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în munți. M-am dus mai pe lângă casă. Abia mă luasem cu a doua, tușa lu’ Vichi. Se băga atunci conducta de gaze în București, am săpat și eu la Chitila, chiar sub podul C.F.R.-ului. Am introdus și eu aragazul în București, de se bucură societatea acum, chiar dacă le mai oprește câteodată gazul, că e rațiune și buteliile e cu înscriere și livrare cu pile, cu loz în plic sau cu mica publicitate, cine-ar fi crezut, ce-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în bucătărie. Corect spus, „mă voi târî spre bucătărie“. Mă voi sprijini de bufet și voi căuta o țigară prin harababura din preajmă. O voi găsi în sertarul unde știam că Veturia își ține scuturăturile. O voi aprinde de la flacăra aragazului pe care fierbe o oală imensă cu apă. Provizia strategică de apă caldă pentru vreo urgență, o eventuală baie. Apa caldă e raționalizată. Se dă abia peste două zile. Gazele iată că merg. Și lumina nu s-a stins decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Se va rezema și ea de bufet. Îi voi întinde țigara să și-o aprindă și pe a ei. Se va feri amuzată, crezând că vreau să fac cine știe ce scamatorii cu afurisita aceea de țigară care tot o pornea spre aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă. N-am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut. Ieșisem din gardă. — O gardă grea? Sunteți medic? — Asistentă. Mă va privi, scuturând absentă scrumul țigării pe linoleum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că imaginile acestea se vor desfășura În fața lui după o logică bine-cunoscută. Totul devenise previzibil pentru el și totuși, În ciuda acestui fapt, sentimentul de teamă de care era stăpânit creștea pe măsură ce pașii săi Înaintau pe coridor. Masa, scaunele, șifonierul, frigiderul, aragazul, mașina de spălat și patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
junghi. Cine era tipul ăsta? —Ei, În cazul ăsta, hai cu mine. Poți să faci ceva interesant cu zucchini? Întrebă mama, luându-l de braț În momentul când se ridică de pe perna de pe podea. După câteva minute, Sammy era la aragaz, În timp ce mama stătea liniștită la masă, fixându-l cu mirare, incapabilă să-și ascundă Încântarea. —Ce faci? am Întrebat În timp ce el strecura o oală de tăiței și adăuga o picătură de ulei de măsline. Își șterse mâinile pe șorțul pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spusesem ceva excesiv de amuzant și era să se rostogolească de pe canapea din cauza crizei de râs. —Ei, dacă ea nu vrea, atunci de ce nu vii tu aici să mă saluți așa cum trebuie? Ibricul Începuse să șuiere când m-am dus la aragaz ca să torn ceaiul. Am zărit-o În treacăt pe Millington care se făcuse mică pe podea, tremurând ușor. —Iubire, chiar nu trebuia să te deranjezi atât, strigă el, părând puțin mai coerent. —E ceai, Philip. E doar apă fiartă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări Începu să pară neînsemnată, căci băiatul plin de bani al speculantului cu butelii de aragaz arunca cele mai scârboase Înjurături fără să pățească nimic. Era singurul care umbla cu bani mari, de hârtie. Tată-său, șofer pe un camion care ducea de colo-colo muncitori pălmași pe șantierele de la oraș, căra și umplea zeci de butelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-i mai țin minte chipul. Au rămas În memorie bunătatea ei, trupul gol, alb, frumos și, o să râzi, de o puritate nemaivăzută. Nici amănuntele sordide și de neocolit ale acelei Împreunări dincolo de fire (apa pentru spălat trebuia Încălzită pe aragaz, căci statul făcea economie de energie; sau, Îmi amintesc, n-aveam decât un nenorocit de prezervativ de contrabandă - politica demografică de atunci interzicea fabricarea ori comercializarea contraceptivelor - cumpărat de mine Încă din vară de la niște turiști polonezi, făcut dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scurt timp să fac cu mine Însumi, ultima oară Stăpânul lumii. Singurul. Atotputernicul. După prima noapte lucrurile s-au ostoit, amețeala dată de furia oarbă se prefăcuse Într-o obsesie dureroasă - chiar și fizic! - a acuplării cu orice preț. Pe aragaz se Încălzeau Întruna apă, mâncare; țigări, vin și - gest tăcut și delicat - cutiuțe cu balonașe (care trebuie că fuseseră destul de scumpe și de greu de găsit) ne aduceau prietenii mei, care se Îngrijoraseră la un moment dat, văzând că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fericit acolo, să fac, până la urmă, și copii cu ea, nu m-aș mai fi dat dus din cămăruța cu pistrui de țânțari pe tavan și pereți, cu aerul umezit de aburii din oala ce se Încălzea fără Încetare pe aragaz. De ce, domnule, să nu mă aștepte? Fusesem un oarecare, un nimeni, un ăla nesătul și cu dinaintea-nvârtoșată cu care Îi făcuse plăcere să se tăvălească niște ore, zile și nopți? Nu-i spuseseră nimic vorbele mele ocolitoare, gesturile sfioase, deznădejdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La ora zece fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor.Verifică sau doar mimează că închide din nou robinetele, dulapurile, fereastra, ventilul aragazului. Zăpăcit și pedant, perfect în rol. Privește stânga dreapta, traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reușea niciodată să-și amintească. Era o celulă sordidă cu o debara, un duș metalic în baie, două ferestre care dădeau spre un zid de cărămidă și o chicinetă cât un borcan, în care se găseau un minifrigider și un aragaz cu două ochiuri. Un raft de cărți, un scaun, o masă și o saltea pe jos. Era casa cea mai mică în care locuise vreodată, dar, cu chiria fixată la 127 de dolari pe lună, Tom se considera norocos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă insulte destul de frecvent, nu îmi permit să o insult la rându-mi. Poate nu înțelegeți. Poate mama voastră e genul ăla de mamă pe care îl vezi la televiziunile americane și în reclame la sosuri, care stă la aragaz în șorț, cu un zâmbet enorm pe față. Dacă e așa, sunteți norocoși. Deseori îmi doresc să fi avut așa o mamă. Una care să-mi fi spus că sunt un copil grozav. Dar, din păcate, când s-au împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
au mutat din oraș Într-un sat aflat la cinci minute de mers cu mașina de cel În care stau ai mei, așa că se văd destul de des. În clipa În care le văd cum stau așa, una lângă cealaltă lângă aragaz, simt o Împunsătură În inimă, pe care o cunosc prea bine. Par mai degrabă mamă și fiică decât mătușă și nepoată. Amândouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
poate fi mai perfect decât atât ? Dinspre bucătărie vine un miros Încântător de ustoroi și plante aromate și pe masă mă așteaptă deja un pahar cu vin. Bună ! zic și-i dau un pupic. — Bună, iubito ! spune, ridicând privirea de la aragaz. Shit. Am uitat complet să-i zic iubitule. OK, cum să fac să nu mai uit ? Știu. Am să mi-o scriu pe mână. — Uită-te un pic pe alea, dacă vrei. Le-am descărcat de pe net. Îmi arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]