2,792 matches
-
Ediția nr. 1611 din 30 mai 2015 Toate Articolele Autorului Iubirile mă cheamă din zări de amintire dorind ca a mea fire să nu le ia în seamă, s-admir fără de teamă de vreo dezamăgire superba înnoire a codrilor de-aramă. Stau și admir. Adie prin crengile uscate de-atâtea ierni ciudate,un vânt ce le reînvie și-o sfântă armonie tot trupul mi-l străbate când din singurătate cânt plin de bucurie. O tandră tinerețe îmi mângâie ființa. Îmi văd
STAU ŞI ADMIR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373193_a_374522]
-
în mare, la o apăsare de buton se dau la o parte, lăsându-te în fața brizei cu plaja Ecrene sub ochi, cretoane imprimate la ferestre, paturile și fotelurile au semănate pe ele flori de câmp, pe mese vase tătărăști de aramă, peste dealul alburiu un pumn de case, pitite printre arbuști...Balcicul...de aici încolo miroase a Orient , lume pestriță : greci , români, bulgari, tătari, turci și macedoneni...,, Cum, n-ai rămas gravidă până acum ?” - m-a întrbat Nicu. Aflu de la el
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
țigară din pachetul început de cu seară. * În timp ce-și fumau țigările, își sorbeau cafeaua din ceșcuțele translucide de porțelan extrafin, aduse din Cehoslovacia, când au fost în concediu în schimb de experiență. Cafeaua era făcută în ibricul de aramă, oferit de bulibașa țiganilor, când au participat la sărbătoarea lor de la Mănăstirea Bistrița. George își aduse aminte de rana ei de la picior și degajat, ca despre un lucru banal, o întrebă cum s-a întâmplat. - Cum să se întâmple!... Așa
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
printr-o țeavă în cărbuni, ca să fie mereu încinși. Nu departe, la un alt foc, pe o pirostrie mare, se pregătea cina care împrăștia un miros deosebit de plăcut. Într-o căldare imensă forfotea mămăliga, iar într-o tingire mare de aramă se prăjeau câteva bucățele de carne amestecate cu ceapă, mulți cartofi și alte legume. Mâncători erau destui, dar și vasul în care se pregătea era pe măsură. Seara veni repede. Vremea se mai răcorise. Înainte de a se întuneca, țiganii, ca
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
de cules, sătenii îi tolerau, sporind însă și grija pentru averea lor. Lăieții le spoiau tingirile, le cârpeau căldările, le reparau povernele și câte și mai câte treburi. Țuica se face și s-a făcut întotdeauna numai în cazane de aramă și acestea erau meșteșugite numai de nomazii căldărari. Când a trecut pe lângă șatră, s-a uitat atent spre cele trei corturi instalate și a văzut că parcă nu mai arătau ca în amintirile din copilărie. Copiii acestora nu mai erau
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
de azi. „Plecă și asta așa de repede! cugetă Mărgăreta mai mult pentru sine, dar cu referire la lăiața tânără. Nici nu terminai de vorbit ce aveam cu ea. Da, lasă că mai vine ea! Vream și o căldărușă de aramă spoită, cum am văzut la popa Vanghelie, aia care o duce cântărețul Crăcănel, la Bobotează, în care oamenii aruncă banii. Fierbi în ea orice fiindcă nu coclește. Și ce mânuelnică e!” - Dacă o momiși cu ciorbă de găină, mai trece
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
idee Care-n inimă-nflorește, înălțându-se spre soare Și dorind ca să apară-n poezii nemuritoare. Totu-i colorat în juru-mi și-ntomnată e natura, Dar în mintea mea și-n suflet început-a aventura; Rimele se mișcă-n cercuri de aramă și de aur, Iară toamna îmi transmite sunetele unui graur. Dragă toamnă aurie, dă-mi puțin din a ta forță, Ca să mă aprind ca tine în a versului meu torță! Pseudonim - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Ploaia se așterne-n
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
colorată, o ideeCare-n inimă-nflorește, înălțându-se spre soareși dorind ca să apară-n poezii nemuritoare.Totu-i colorat în juru-mi și-ntomnată e natura,Dar în mintea mea și-n suflet început-a aventura;Rimele se mișcă-n cercuri de aramă și de aur,Iară toamna îmi transmite sunetele unui graur.Dragă toamnă aurie, dă-mi puțin din a ta forță,Ca să mă aprind ca tine în a versului meu torță!Pseudonim - Bonnie Mihali... XI. RUGINIUL TOAMNEI, de Curelciuc Bombonica , publicat
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
TOAMNEI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă, toamna se ferește De vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare. Și suflet și
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse ... Citește mai mult Când crengile durerii se destramă,Încovoiate-n toamna aurie,Copacii goi sunt răstigniți în ramăDe-o pană iscusită, plumburie.Pădurea-și plânge frunzele căzute,Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur.Misterioasă, toamna se fereșteDe vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește,Găsind în arămiu o alinare.Și suflet și speranță
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
copilul răsfățat, prea mult iubit:Un fulg curat de nea sau puf de mâțișor.... XVI. SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEȚII..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015. Când toamna se zbate în lanțuri de-aramă, Pădurile toate se simt pustiite; Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite. Își leapădă straiele arse în toamnă Și goale rămân sub a vântului strună; Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă: Suava, măreața și palida Lună
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
în a toamnei poveste. Scheletice umbre mă prind în capcane, Să-mi sfâșie suflet și inima trează; Se-ntind către mine precum niște-arcane, Când versuri lugubre în minte-mi vibrează. Citește mai mult Când toamna se zbate în lanțuri de-aramă,Pădurile toate se simt pustiite;Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite.Își leapădă straiele arse în toamnăși goale rămân sub a vântului strună;Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă:Suava, măreața și palida Lună.Furtuna
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ruginiu, înflăcărat,Privește-nspre păduri și înspre mine,Că sufletu-i pustiu, îndurerat.Azi asfințitul mă sfâșie-ntrunaCa o hienă nesătulă, rea;Se zbate-n mine-un dor flămând, istericși o povară mă apasă, grea.O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă,Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurieși în izvorul munților tăi suri.Mă strângi în chinga ta nesățioasăși haină-mi faci din frunze sângerând...Neputincioasă-n stolul de cocoriși eu mă sting, treptat, cu tine-n gând.... XVIII
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015 Toate Articolele Autorului Tânguios prind glas Din tristu-mi destin tânguios mă cheamă cu glas cristalin clopote de-aramă. Din neîmpliniri unde se cunună umbre de-amintiri, dulce corn răsună. Din al meu amar pururea în zbucium plânge tot mai rar al speranței bucium. Din uscatul crâng al neîndurării se zbuciumă-n tâng bufnița uitării. Din bătrânul dor hoinărind
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379771_a_381100]
-
tânguiri, parcă a moarte și vântul le împinge mai departe de-a catedralei grea singurătate atât a fost ! de timp eliberate rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează a catedralei grea singurătate *** Hechingen - 02.04.2006 Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: a catedralei grea singurătate / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
A CATEDRALEI GREA SINGURĂTATE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379788_a_381117]
-
pe toți creștinii prigoniți pentru Credință ! Și-a anunțat logodnicul că nu se mai căsătorește Tatăl lui, Dioclețian, credea că poate-o lămurește... Dar ea rămas-a hotărâtă, Martiric, fără de teamă Chiar și aruncată-n flăcări în boul cel din aramă... Neânțelegând Jertfirea, logodnicul întristat Hotărând să-și piardă viața, cu sabia s-a tăiat... Și-n ziua de 4 mai, prin moarte Mucenicească, A primit acea Cunună, ce n-o să se veștejească ! De ai un nume-așa de rar, să
SF.MONICA, OCROTITOOAREA SOȚIILOR NECĂJITE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379774_a_381103]
-
să re-nviezi plăceri / Poate curând vei regăsi sărutul / Pierdut pe un peron de nicăieri // Nu căuta fantome în oglindă / Nici amintiri din vremuri de coșmar / Lasă senzații care te colindă / S-adauge surâsului nectar // Aleargă să vezi codri de aramă / Pe dealuri de iubire și de dor / Ascultă-ți simțurile care cheamă / Să reaprinzi tăciunii de amor // Chiar de-i sădi fire de fericire / Fie în piatră sau pământ arid / Vei intui - cuprinsă de uimire / Că dragostea nu-i sentiment
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
cad alte frunze, alte păsări zboară, cum mai zburau la noi odinioară, vin alte toamne cu aceleași nume, dar noi trăim de-acum în altă lume. diminețile mocnesc singurătate, și toamna trece rece prin cetate, din mrejele cu vălul de aramă vin amintiri fugare puse-n în ramă. prin sat trec umbre grele de tăceri, unde s-au dus potecile de ieri? cine s-a răzbunat cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? și prispa mea cea plină de
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374769_a_376098]
-
ascunsă Prin seve de copac, tulpini de floare ... Părea că le străbate o 'ntrebare: - Ce e tristețea asta'n noi pătrunsă? Frunzișul clătina fiori de teamă A frunzelor străpunse de rugină Și otrăvite, fără nici o vină, De curgerea clepsidrei de aramă. Revin din zare pale abătute De Cronos, menestrelul nemuririi, Ce-și scrie pe răbojul împlinirii, Nou epitaf al frunzelor căzute. Din flori pândea o frumusețe aspră Ca un regret pentru'n sărut părelnic Al ploii reci, ori un vetust pomelnic
RĂTĂCIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374768_a_376097]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PRIVIȚI ÎN ZARE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului priviți în zare priviți în zare, toamna vine, cad frunze moarte de aramă și picură din cer rubine, un peisaj pictat în ramă. privesc la geamul solitar și-ascult prelungile suspine de foi de plop ce cad arar, priviți în zare, toamna vine. vine încet ca o mireasă, adusă pe aripi de vânt
PRIVIŢI ÎN ZARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374783_a_376112]
-
Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului M-am așezat pe marginea sufletului să înfloresc lumini din hău e atât de frig! doar corbii veghează umbrele tăcerii undeva la răspântiile durerii crabi cu cleștii de aramă decupează altare uitării îi văd îi aud cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]
-
Te caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu... Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi, Ca turcoazul din ochii tăi. O aud Agonizând, precum fluturii ei galbeni, Zburând peste mine... în armonie iluzorie Mai ieri, căutam bănuții de aramă, Care-ți acopereau glezna, Sărutată de marea, aflată-n viori de foc. Știi!... Știi, acum, numai eu o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul
ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375727_a_377056]
-
în zori e plin de rouă, ziua surâde-n soare, apusu-l răcorește cu-nmiresmata-i boare. Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viață, și este galben vara când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
plin de stele; în zori e plin de rouă,ziua surâde-n soare, apusu-l răcoreștecu-nmiresmata-i boare.Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare,verde-i primăvara când glia prinde viață,și este galben vara când soarele-l răsfață.Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare...Secătuit de vlagă îl află mândra iarnăși-i învelește trupul în stratul de zăpadă.Pământul hibernează, profund se odihnește,în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește.Perpetua-i existență protejată e de soare
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]