4,016 matches
-
sl. trunu, „spin, arbore spinos“), Băgaciu (< magh. bogacs, „spin“), Cochinișu (< magh. kökényes < kökény, „porumbă“), Bodac (< ucr. bodak, „scai“) Sibiu (< sl. siba < svila, „corn, sînger“). O localitate vecină Cîmpinei se numește Cornu (baza acestuia este apelativul rom. corn, care denumește un arbust de esență lemnoasă tare), iar în zonă există microtoponimele Măceșu și Muru, din același cîmp onomasiologic. Dealurile Cîmpinei sunt pline de arbuști mărăcinoși de tip cătină, păducel etc. Cîrlibaba Deși localitatea (sat în județul Suceava) nu este foarte impor tantă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
corn, sînger“). O localitate vecină Cîmpinei se numește Cornu (baza acestuia este apelativul rom. corn, care denumește un arbust de esență lemnoasă tare), iar în zonă există microtoponimele Măceșu și Muru, din același cîmp onomasiologic. Dealurile Cîmpinei sunt pline de arbuști mărăcinoși de tip cătină, păducel etc. Cîrlibaba Deși localitatea (sat în județul Suceava) nu este foarte impor tantă istoric, economico social sau cultural, numele o face inte resantă prin deformările multiple pe care i le-au adus deno mi natorii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mare și Tîrnavul Mic (vîrfuri din Munții Căpățînei), precum și Tîrna (vîrf din Munții Lotrului), Culmea Tîrnii (Munții Lotrului). Numeroase toponime identice sau foarte asemănătoare, îndeosebi hidronime, există în diferite țări slave. Hidronimul Tîrnava are la bază apelativul slav trŭnŭ, „mărăcine“, „arbust spinos“, căruia i se atașează sufixul -ava, care arată o caracteristică locală („plin de mărăcini“) a locurilor prin care curge rîul respectiv. Toponimele Tîrnova (care desemnează două sate din județele Arad, respectiv CarașSeverin, și o rezervație fosiliferă din Munții Semenicului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
devenite în română (a) coace și (a) frige, iar dacă ceva nu a fost bine fript s-a spus că e crud < lat. crudus (tot cuvânt panromanic). Toate limbile romanice au păstrat și nume de pomi fructiferi și fructe, de arbuști cu fructe comestibile, de cereale, de legume sau nume de animale ale căror produse (carne, lapte, ouă) erau folosite în alimentație: lat. nux > rom. nuc, lat. persicus > rom. piersic, lat. pirus > rom. păr, lat. milium > rom. mei, lat. allium > rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Numai ochii lupului lucesc așa..!“ își zise Anton în gând. Animalul se uită țintă spre el și mai făcu doi pași, apoi așteptă adulmecând. Deodată, își înalță capul, brusc...și, încă o dată îl fulgeră cu o privire verzui, apoi, printre arbuștii de alun și paltin, dispare. Lupul îl așteptase... îi ținea calea spre casă... Vântul i-a adus în nări mirosul lui, pe care îl cunoștea. Lupii îl cunoșteau pe Anton, și, între ei se stabilise, parcă, o înțelegere tacită-complice... un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aproape tot timpul, ca acum, și fierbinte. Ceea ce explică această junglă pitică, aproape chircită, care pare degenerată. Dacă te uiți mai atent, îți dai seama că jungla a pierdut din înălțime pentru a câștiga în încăpățînare. Arborii au cedat locul arbuștilor, iar aceștia își înfig probabil rădăcinile ca niște tentacule, să soarbă fiecare picătură de apă disponibilă din solul calcaros, unde nu crește decât o vegetație sârmoasă, ceva mai mare decât un stat de om. Fastul pădurilor tropicale a rămas în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Simplă impresie, probabil, efect al nervilor mei surescitați. Dacă ar fi lună plină, s-ar vedea mai bine, cu siguranță. Acum, însă, doar lumina puțină a stelelor care scânteiază pe cerul Yucatanului diluează întunericul. Și numai deasupra junglei. Până la înălțimea arbuștilor, noaptea e neagră, fără chip, ca zeul vântului căruia nimeni nu i-a cunoscut figura deoarece toate statuile îl înfățișează cu masca pe față. Cerul înstelat îmi reamintește de sfârșitul secolelor aztece, când, la fiecare 52 de ani, focurile erau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e oare sfârșitul lumii, every night in my dream, mașini parcate unele lângă altele, obiective de vânzare întinse pe capotă, autobuse, motociclete, o tarabă cu acadele, dulciuri, pe lângă care se învârt copiii, vată pe băț, șlapi în toate culorile, pe arbuștii joși puse la uscare tricouri, maieuri, cămăși, pe taburete, mese de tot felul, biblii, tablouri din acelea mari, înrămate în rame aurii, cu sticlă, Cina cea de taină, roșii, ardei, un întreg aprozar, pe-un grătar se frig mici, bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai reușit vreodată, nici mama mea nu mă cunoaște și ea mă vede zilnic, mă crede încă nevinovat ca o fecioară, când poate am ajuns mai rău ca ultima puttana și-mi evită mereu privirea, întorcându-se către tufele de arbuști de la marginea drumului scoborâtor, n-are rost să-l întrerup cu întrebările mele, mai mult l-aș speria și, mă apucă brusc de braț, făcându-mă să mă opresc în mijlocul drumului pietruit, Aș vrea să-ți prezint pe cineva! cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a scris Theo, acolo am înțeles, mai ales că și părintele Ioan ne-a explicat, dar despre femeia neagră elegantă, frumoasă, fără să-i văd fața, și ea se dăruie, cum?! dar nu știe cui, drumul vechi spre sat printre arbuștii scunzi de mesteceni, mi-amintesc când i-au plantat oamenii din sat, aveam vreo șapte ani, poate opt, mă strecuram de la mănăstire să văd oamenii din sat cum fac gropi, era și un pădurar cu ei, făceau gropi și plantau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-mi plăcea, oamenii vorbeau despre mănăstire cu, am fost la călugări, părintele Ioan mi-a spus că așa se și chema pe vremuri mănăstirea noastră, la călugări, acum mă întorc la Diana și ea nu știe ce fac eu, arbuștii de mesteceni cu coaja albă zdrențuită îmi ajung până la umeri, când Daniel va fi mare, vorbeau oamenii care plantau puieții, aici va fi o pădure albă de copaci și eu mă minunam, pentru că pădurile sunt verzi sau ruginii sau nicicum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum lumina se aprindea și se stingea. Cerculeț roșu, nici un cerculeț roșu... Chiar avea un mesaj. În timp ce apăsa butonul „play“, un gând oribil o izbi. Dacă ăsta este un mesaj de la Cormac, să îmi spună că aduce o încărcătură de arbuști miercuri, urlu. Dar mesajul nu era nici de la grădinarul misterios, nici de la Marcus Valentine. Era de la tatăl lui Ashling. Oh, Dumnezeule, ce s-o fi întâmplat? Vocea lui era precedată de o tăcere amestecată cu foșnete, pârâieli statice și respirații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
O taină doar a lor, în biblioteca tăcută care fusese refugiul lui Germanicus. Peștera din Sperlonga și cariera lui Elius Sejanus În zilele acelea, împăratul Tiberius descoperi în sudul Latium-ului, în apropiere de Fundi, o bucată de coastă inaccesibilă, cu arbuști mici, care cobora până la mare. Pe mal se deschidea o peșteră adâncă și sălbatică, numită de oameni, pe bună dreptate, spelunca, termen pe care dialectul local l-a transformat în Sperlonga. Din pietrele din spelunca țâșneau câteva izvoare cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unde și cum dispăruse. Fusese în afara câmpului ei vizual doar pentru câteva zeci de secunde, timp în care ea făcuse ocolul. Singurul stradă pe care ar fi putut merge era o fundătură care se termina cu câteva tufișuri și doi-trei arbuști. Dincolo de aceasta vegetație, se putea zări Harlem River Drive și o porțiune de noroi alunecos care ducea direct în râu. Deci a reușit să scape... Și eu m-am ales în urma acestei urmăriri cu reparații de 500 de dolari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o purtam tot timpul, să fiu acceptat de colegii mei. Nici unul nu îndrăznise încă la ora domnișoarei Kleinert să spună una ca asta, cu „coarda“ și cu C. IVtc "IV" Scoicitc "Scoici" De-a lungul străzii creștea un șir de arbuști tuia, pe care îi puteam vedea de la fereastră. Înconjurau grădina ca o dungă întunecată, iar dincolo de ei lumea satului, care îmi era străină, trecea pe lângă mine. Venind dinspre câmpie sau îndreptându-se către ea treceau atelaje cu cai sau biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de pietriș, un camion cu bidoane de lapte. Paltoane grosolane, pălării de fetru, șaluri împletite și căciulițe cu moț în creștet, dar nimeni nu purta bască, așa cum aveam eu și fratele meu, și tramvaiul lăsa casele pătrate în spatele șirului de arbuști tuia, case din ale căror ferestre străbătute de o lumină opacă priveau fețe palide. Această dungă semănând cu o bandă se rupea la capătul grădinii, devenea o linie negricioasă pe zăpadă pe care mașinile, bicicletele, toate vehiculele se micșorau rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâinile mele reci aveam să mi le înmoi în animalul cald încă, să-i mănânc creierul din țeasta deschisă. M-aș fi întors ca un vânător plin de faimă înapoi la casele de zăpadă și mi-aș fi clădit în spatele arbuștilor de tuia un iglu, așa cum îl știam din ilustrații. Întrucât nu puteam găsi o lampă de seu care să-și fi aruncat lumina roșiatică pe pereții de gheață, am aprins o lumânare în bezna aceea, am mâncat o conservă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre „gândirea pozitivă“ fără să-și miște ochii și mama trebăluia prin bucătărie. Ne-a rugat să nu-l deranjăm pe tata. Hackler „îi dăduse papucii“, gata cu firma comună. Noi am rămas în camera noastră; priveam pe fereastră grădina, arbuștii de tuia, strada unde la colț, la „Frohdörfchen“, se deschisese un chioșc. Așteptam să ieșim și să mergem la școală, departe de liniștea apăsătoare din camera de zi, care era întreruptă doar din când în când de murmuratul mamei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să stăm tolăniți pe pernele canapelei, tata își întindea picioarele sus pe taburet și abia de mai priveam pe fereastră, din moment ce acolo nu puteai vedea decât blocurile din „Frohdörfchen“, un chioșc și strada pe care se îmbulzeau permanent mașinile între arbuștii de tuia și piața din fața halelor de depozitare, unde stăteau înșirate camioanele unei firme de transport. La centrul de distribuție se renunțase din lipsă de spațiu, firma comercială acoperise acum cu totul suprafața apei, unde fuseseră „digurile“ și nenumăratele canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vorbesc cu tine între patru ochi. Am așteptat ca persoanele în plus să se retragă cu discreție. Am fi putut aștepta până la Crăciun. —De ce nu mergem în grădină? am zis într-un final. Am încercat să nu mă uit la arbuștii pe care-i plantaserăm împreună sau la merii pitici pe care-i cumpăraserăm împreună. Am hotărât să vorbesc eu prima. Noile haine se pare că mă făcuseră să fiu plină de inițiativă. —Te-am sunat pentru că sunt îngrijorată pentru Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ciornă spre lectură, Într-una din seri, Înainte de a se despărți. Când se Întâlniră a doua zi, conform Înțelegerii, pentru a merge la plimbare În grădinile Boboli, o găsi tăcută, aproape tristă. Se gândi că poate era din cauza copacilor și arbuștilor cam sumbri ai grădinii, că dispunerea lor excesiv de geometrică avea acest efect, pe care Îl mai observase și la alți vizitatori, până se așezară pe o bancă din capătul unei alei de chiparoși, iar ea Îi Înapoie foile de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau de intimitate. În prima jumătate a secolul XX, era considerat băutura săracului, dar mai târziu conotația s-a pierdut și ceaiul mate Îl beau În marile orașe toate clasele sociale. Frunzele de mate, mici, lanceolate și coriacee, aparțin unui arbust acvifoliaceu (Ilex paraguayensis) Înrudit cu ilica românească, originar din America de Sud (În special Argentina, Brazilia și Paraguay, unde se și cultivă), Înalt de 4-5 m, cu fructe albicioase care se prezintă ca sunt niște mici bace. Menéndez Pelayo, Marcelino. Erudit spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un frumos cartier de locuințe din Buenos Aires. Palomita. „Porumbiță“; guler detașabil, foarte scrobit și cu vârfurile Îndoite În afară. Pampa. Echivalentul stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și de mărimea unui pepene mic, cu un singur sâmbure În centru, al arborelui tropical papayo, Înalt de aproape 8 m. Are miezul galben, cărnos și dulce. Atât arborele, cât și fructul produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin dinamic se Înțelege mișcare, ceea ce-ar Însemna că laurii ne-ar cădea mereu de pe cap ori de pe ce-i punem și i-am căuta de-a pururi pe parchet, iar pe de altă parte, acestei specii atlantice de arbust cu frunzele respective, specie spontană la noi, ca poporul, lumea cultă de la sate Îi spune de regulă ciumăfaie. În rezumat, se putea scrie de la Început că avem nevoie de ciumăfai dinamice. Nemulțumit de stema României, dr. Augustin Deac scrie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de metal. Le ceruse la cei de la Comunicații să transmită un apel public: martorii Împușcăturilor de la Griffith Park erau rugați să vină să identifice trăgătorii. Locațiile din rapoarte erau hașurate: numai pante abrupte și pline de tufișuri. Oamenii săpară, smulseră arbuști din rădăcini și baleiară zona cu niște chestii care făceau tic-tic-tic. Găsiră monede, cutii goale de conserve, un revolver de calibrul 32. Orele veniră și se duseră. Soarele Începu să-i bată direct În creștet. Ed munci din greu, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]