13,069 matches
-
o urmărească pe autostrăzi și pe drumurile perimetrale ale aeroportului, așteptând-o uneori în fundătura umedă din apropierea drumului nostru de acces, alteori apărând ca un spectru în banda de mare viteză a pasajului superior, cu mașina lui distrusă înclinată pe arcurile din partea stângă. L-am urmărit cum o aștepta la diferite intersecții, în mod clar evaluând în minte posibilitățile diferitelor feluri de accident: coliziuni frontale, impacturi laterale, tamponări și capotări. În momentele acelea simțeam o euforie crescândă, abandonarea în brațele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lor se înălța acoperișul zdrobit al autocarului liniilor aeriene. Am apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false făcute de Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă umflate, însă restul caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mulți trecători la locul accidentului, invitându-i să părăsească zonele de joacă ale complexelor rezidențiale din Northolt, supermarketului deschise toată noaptea de pe marginea lui Western Avenue, coloanele de trafic care înaintau pe lângă podul rutier. Luminată de jos de lămpile cu arc, puntea podului forma o avanscenă arcuită vizibilă de la kilometri întregi deasupra traficului dimprejur. Și, de pe drumurile laterale pustii și de pe străzile pietonale, dar și din piețele aeroportului tăcut, spectatorii se îndreptau spre uriașa scenă, atrași acolo de logica și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ivit în calea lui... — Avem aceiași ochi, îi spun Amarantei, ajungând-o din urmă printre sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în gleznă. - Ce faci, aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie din crengi. - E-aici... și-i uriaș, să mor eu dacă am văzut unul așa de mare! Într-un colț, lângă niște piei de iepure uscate, era prins un cuib de viespi, un ciorchine ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă mai sunt! Nu încerc s-o sărut, nu mă mișc, căldura ei îmi face bine, parcă toate arcurile acelea întinse de prea multă vreme, gata să se rupă, revin încet la loc. Râde și ea, mă știe de fapt bine. - Nu vreau să plec chiar acum... - Știu... Te pun să-mi spui povești dacă tot ai apărut! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare; se Îndepărtă spre sud deasupra mării mugitoare și se Întoarse cu forța și viteza unei săgeți slobozite de un arc uriaș, cu ciocul drept și capul În piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi, văzînd cum se apropia peretele negru și umed de care mulți alții se zdrobiseră odinioară, pentru a trece la un metru și jumătate de vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel mai bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de Chanel No 5 și am aruncat peste el o invitație de nuntă aprinsă, și bum, uite că reciclez. E ciudat, dar până și cel mai mare și tragic incendiu nu-i decât o reacție chimică intensă. Oxidarea Ioanei d’Arc. Încă răsucindu-se pe jos, pușca se-ndreaptă spre mine, se-ndreaptă spre Brandy. Alt lucru ciudat e că, oricât de mult crezi că iubești pe cineva, te dai la o parte atunci când balta de sânge scurs din el se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-n halate de baie și pijamale. Perry Como cântă „I’ll Be Home for Christmas“. Primul lucru pe care-l scot din șosetuța mea este un ursuleț koala de pluș, din ăla care-ți prinde creionul cu labele lui pe arcuri. Asta mă cred părinții mei. Mama îmi dă ciocolată caldă cu bezele în miniatură plutind pe deasupra. Eu zic: — Mersi. Sub micuțul koala e o cutie pe care nu reușesc s-o scot. Ai mei încetează orice activitate, se apleacă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sigur că-mi amintesc. — Tipu’ de la poliție, zice Brandy, el era tânăr, douăș’unu’ sau douăș’doi de ani. Nu era cine știe ce boșorog mizerabil. N-a fost oribil, zice ea, dar n-a fost iubire. Cu rochia și mai sfâșiată, arcurile scheletului apar în locuri diferite. — Mai mult ca orice, zice Brandy, m-a zăpăcit pentru o grămadă de vreme. Asta-i copilăria mea, genul ăla de deraieri. Singurul nostru desert de când aveam șase ani și până am ajuns la nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prin minune, ar fi înlăturat cu o mistrie înțeleaptă și inteligentă, în fața ochilor ar apărea un ceva de neînțeles, care, poate, n-ar mai aduce aminte nimănui de palatul știut. Ar fi o alcătuire bizară cu grinzi, piloane de rezistență, arcuri de boltă dezgolite, fundații turnate după o regulă indiferentă la obișnuința ochiului nostru, ar rămîne un schelet fără grație, fără nici un fel de simetrie și ordine, atît de plăcute omului doritor de liniște și siguranță, aflat la limita rezistenței, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altfel întreaga alcătuire s-ar prăbuși. Poți adăuga îndeajuns de multe pe acea îmbinare primitivă, încît să o ascunzi cu totul privirii, să ajungi încît nici măcar să nu poți bănui că ea există, rețeaua aceea de grinzi și piloni, de arce de boltă și căpriori metalici suportă enorm de mult adaos, de umplutură ca să bucure și să mulțumească pe toată lumea sau aproape pe toată lumea, dar pentru aceasta trebuie păzită, vegheată. O asemenea clădire uriașă cum e statul poate suporta tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care‑și apropie flăcăruia chibritului, lăsând biciul În poală. Acum arunca chibritul printr‑un arc Înalt, În noroi. După care strânse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strânse oglinjoara placată În sidef, pe care până atunci o ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și parintele Serghei vrură să‑i mulțumească misteriosului monarh‑protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pâclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se Îndreptau ca niște arcuri verzi. Izbânda finală va reveni totuși Necuratului. Într‑o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de‑o coastă de femeia lui și de cealaltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se depărteze nici măcar cu un metru de cursul pe care și-l propusese. Zi și noapte, bărbații se înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu dermatograf, descriu două arcuri uimite ajungând aproape până unde începe părul. Privindu-l cum urcă în autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al jachetei. Îl încheie la loc și se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
O să râdeți, dar există mijloace ascunse pentru a transforma toate chestiile astea new age în unelte ucigașe. În ultima săptămână la cursul de masaj te învață să nu lucrezi niciodată zona de reflex transversală de la călcâi. Să nu atingi niciodată arcul părții dorsale a piciorului stâng. Și mai ales nu zona lui extrem stângă. Dar nu-ți spun și de ce. Asta-i diferența dintre terapeuții care lucrează pentru partea luminoasă a branșei, față de cei care aleg partea întunecată. Te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în timp ce domnișoara Hapciu înghițea pilule din borcanele zuruitoare din valiza ei. În timp ce tușea în pumn, și-și ștergea nasul cu mâneca puloverului. Mâncăm Tetrazzini de curcan în timp ce Lady Zdreanță își învârte în joacă inelul cu diamant pe deget. Întorcându-i arcul de platină în afară, vorbește cu diamantul mare care pare a-i sta cuibărit în palmă. — Packer? spune ea. Aici nu-i deloc cum mi s-a dat de înțeles c-o să fie. Cum să fiu în stare să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din Cartea Facerii, spune Reverendul Fără Dumnezeu, n-a existat război. Până când Dumnezeu ne-a pus să ne batem unii cu ceilalți, pentru tot restul istoriei. Reverendul Fără Dumnezeu pe scenă, cu sprâncenele pensate și trasate cu creionul în două arcuri gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Hasselblad 501 are formatul mediu de 6×6 cm și obturator central în obiectiv. Obturatoarele pot fi comandate mecanic sau electronic. Prin acționarea pârghiei de armare, se asigură deplasarea filmului cadru cu cadru și se înmagazinează în sistemul mecanic de arcuri al obturatorului energia necesară acționării perdelelor. În cazul aparatelor de fotografiat comandate electronic, dispar pârghia de armare și, în multe cazuri, pinionul timpilor de expunere. Selectarea timpilor se face printr-un buton, iar afișarea se realizează pe un ecran LCD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
care din două. În lift era și o pereche de chinezi tineri. Fata știa toate cuvintele, bărbatul doar ultima parte. O cânta fals, cu voce de copil, iar ea chicotea. ...eeesc. ...eeesc. Părul fetei, des, lucios și coafat Într-un arc, Îi cobora pe obraz și se termina cu o buclă. Genele Îi erau grele, iar ochii Încon jurați cu creion negru. O fi vrând să semene cu Chan Po Chee sau cu vreo altă cântăreață din Hong Kong, i-a trecut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o melodie simplă și plăcută de keroncong. Vocea cristalină a sopranei sclipea ca niște cioburi fine de sticlă. Lui i s-a părut că o mai auzise odinioară În Perdo. Din s-a apucat să fluiere melodia, parcă mergea pe arcuri, arăta voios, era În formă și renun țase la vitriolul vorbelor de zilele trecute. — Aici nu suntem chiar departe de litoral. Când terminăm tot ce-avem de făcut, poate că ne ducem să privim corăbiile la Sunda Kelapa. știi, vasele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și să fugă de acolo, riscul de a fi descoperit era prea mare. Era Însă ceva În atitudinea lui Karl, În felul În care stătea concentrat asupra acelor foi, care l-a făcut curios. L-a ocolit, făcând un mare arc, Înde părtându-se de mare, astfel Încât Karl să nu-l vadă. Însă zgomotul pe care-l făcea Înaintând lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar o singură dată capul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul sarcastic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]