KorAP: Find »[drukola/base=arcaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...45 >

1,123 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

În tine și În afara ta, Drumul există. Caută-l.” - Am Întâlnit același om pe câmpul de luptă, la Lipnic. Nu m-am mai apropiat de el. Am Încercat să-mi folosesc arcul cu săgeți. Dar am fost reperat de un arcaș la fel de bun ca mine. N-a căzut nici unul dintre noi. A trebuit, din nou, să fug. La Lipnic a fost măcel. Hoarda de Aur a fost zdrobită de armata lui Ștefan. Conducătorii luați prizonieri. Doar eu și războinicii mei am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ucis? - S-a Întâmplat În Moldova, aproape de Dunăre, continuă Angelo. A fost prins Într-o ambuscadă aproape de Dunăre. A cântărit șansele și și-a trimis oamenii, oricum prea puțini, să-l salveze pe voievod. Unul singur a refuzat să plece. Arcașul Simion. Cel care a luptat pentru viața ta, Alexandru, acum optsprezece ani. El e singurul care a asistat, neputincios, la execuția lui Oană. Căci n-a fost nici o luptă, a fost o execuție. L-au doborât cu săgeți. - Cine... murmură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
chiar acum spre Dunăre, treci pe gheață În Țara Românească, nu dai nici o socoteală nimănui, nu ai la tine nici un răvaș. Cum ajungi la prima cetate din Moldova, ceri să intri În legătură cu rețeaua de informații a Apărătorilor. O să vină un arcaș ca să trimită mesaj cu săgeată spre Suceava. Îi spui doar atât: căpitanul Oană a fost găsit. Nu spui unde. Apoi aștepți. Va veni un răspuns sau un grup de Apărători trimiși de căpitanul Pietro. Vorbești doar cu Pietro. Îi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe Angelo. O asemenea goană nu putea fi justificată decât de ordine mai mult decât urgente. Iar acele ordine i se păreau a fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui atac al arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce putea fi prevăzut. - Giuliano! strigă comandantul. Unul din Apărători se apropie, așteptând ordinul. - Avangarda noastră a găsit iscoade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie anihilat urgent, printr-un atac-surpriză. Patru sute de Apărători sunt suficienți pentru această confruntare. Paolo, Giaccomo și Orlandi, atacați prin pădure, cu baza pe aliniamentul nord- nord- vest, deschidere de arcași cu lansare falsă pe jumătate de distanță și lansare de masacru pe toată suprafața trupelor inamice În limita de zece secunde. Vreau douăzeci de lansări În șaizeci de secunde, cu cel puțin o mie de victime. Angajați lupta la sabie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ridică privirile spre mesager, care rămăsese În șa, neclintit. - Tu ești Amir Baian? - Nu, răspunse mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați de zăpadă, și, Împreună cu oamenii lui, Îi ucide, fără zgomot, pe ienicerii trimiși de Mihaloglu pe aripa dreaptă. Dacă Amir are poruncă de la Marele Maestru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
va salva. Asta până când Apărătorii se decid să creadă și să lupte alături de noi. Angelo privi spre Giuliano, care privi spre observator. Brațul drept Întins lateral, apoi coborât. Brațul stâng ridicat Încet până la orizontală. „ Aripa stângă a ienicerilor eliminată de arcași. Atac silențios pe dreapta. Masacru.” - Deci e adevărat... murmură Angelo. Arcașii stepelor au salvat artileria Apărătorilor. Care s-ar fi salvat singură, de altfel... dar, oricum, e de apreciat măiestria execuției... Mesagerule, spuneai că mai ai o ultimă Întrebare. Care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lupte alături de noi. Angelo privi spre Giuliano, care privi spre observator. Brațul drept Întins lateral, apoi coborât. Brațul stâng ridicat Încet până la orizontală. „ Aripa stângă a ienicerilor eliminată de arcași. Atac silențios pe dreapta. Masacru.” - Deci e adevărat... murmură Angelo. Arcașii stepelor au salvat artileria Apărătorilor. Care s-ar fi salvat singură, de altfel... dar, oricum, e de apreciat măiestria execuției... Mesagerule, spuneai că mai ai o ultimă Întrebare. Care e? - Stăpânul meu nu și-a permis luxul de a aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase, grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
este și dușmanul meu. Mongolul se Întoarse Încet spre Ogodai și spuse: - Vom lupta după legile cele vechi ale Asiei. - Nu!! strigă Ogodai, smucindu-și mâinile legate. Legile Asiei nu sunt valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre Amir și Ogodai. - Ce se Întâmplă? șopti, exasperată, Erina. Nu Înțeleg nimic! - Tatăl meu l-a acceptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
clipă Înainte ca Ogodai să dea drumul celei de-a treia săgeți, Amir ridică ambele brațe. Brațul drept scoase dintr-o smucire arcul, iar brațul stâng aduse săgeata de după umăr. În prelungirea aceleiași mișcări, arcul se Încordă parcă singur, ochii arcașului se opriră asupra dușmanului, iar săgeata porni, cu un vâjâit scurt. Ogodai rămase o clipă cu arcul Încordat, iar apoi se prăbuși În zăpadă. Săgeata lui Amir făcuse mai mult decât să-l ucidă. Îi luase vederea de dincolo de viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stâng. - „Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și cei moldoveni duseseră pumnul În dreptul inimii, ceea ce era nu doar un semn de recunoaștere, ci și un vechi salut al oștenilor vechii Rome. Dar Întreaga solemnitate a momentului se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care se afla căpitanul Oană. Căpitanul se simțea mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc picioarele, respira greu, iar brațul drept rămăsese inert. Dar inima Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Lăsa În urmă nu doar iarna, ci și aripa de gheață a morții. - Căpitane!!! țipase deodată Simion și, Încălcând regula ceremoniei de primire a oaspeților, descălecă și fugi până la căruța În care se afla rănitul. Sub privirile contrariate ale italienilor, arcașul se opri lângă căruță și Își aplecă fruntea În fața lui Oană, ca și cum ar fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu ești la spovedanie... murmurase Oană, cu un zâmbet În colțul ochilor. Angelo privise nedumerit spre Pietro, care Îi șoptise: - E arcașul care a văzut totul și care s-a bătut singur pentru viața căpitanului, până când au sosit trupele noastre... - Înțeleg, răspunse Angelo, gânditor. Am impresia uneori că voi, românii, sunteți mai latini decât noi, urmașii Romei. Mai plini de temperament și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau căruța În care se afla căpitanul Oană, apoi ariergarda alcătuită din arcași și lăncieri. Angelo descălecă primul, respectând eticheta În vigoare la curțile regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
patru Apărători care coborâră la galop. Cei patru opriră În dreptul casei, dar Ionuț arătă cu mâna spre malul apei, iar mesagerii Își continuară drumul până ajunseră În dreptul căpitanului. - Să trăiești, căpitane! strigă unul din ei, iar Oană Îl recunoscu pe arcașul Simion. - Să trăiești și tu, Simioane! Ascult! - Poruncă de la măria sa să părăsești degrabă casa de la Albești și să vii cu noi la Suceava! - Pentru că... ? - Nu știu nici eu prea multe... Măria sa a trimis olăcari În Țara de Jos și spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de forțe cuvârșitoare. - Se apropie, Cosmin... spuse Erina, cu ochii ațintiți spre malul celălalt al râului. Se văd mii de făclii alergând spre noi. E ca un val... La semnul căpitanului, călăreții se retraseră la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În linie. Înainte ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ogodai. Comisul Tudor Jurj intră pe dreapta, ocolește crângul pe lângă care am trecut adineaori și lovește la mijlocul tumenului care asigură flancul drept. - Fie, căpitane. Nu acestea au fost poruncile măriei sale, dar ai Întreaga mea Încredere. - Ordin pentru toți oamenii tăi! Arcașii În față, protejați de scuturi! Trei lansări de săgeți Înaintea contactului direct! Spătarul Întoarse calul și galopă spre vânătorii domnești. Erina Își apropie calul de al lui Oană. - Spune-mi Erina... șopti căpitanul. - O singură promisiune... Conduci bătălia de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
află purtătorul de tui. - Semnul conducătorului... Eminek Mârza. - Dă niște ordine și ridică brațul drept. Tătarii din margini Încep să Înainteze, cu caii la trap. - Cum bănuiam... Încearcă o Învăluire, căci au superioritatea pe teren. Simioane! - La ordin, căpitane! strigă arcașul Simion. - Patru oameni În jurul Erinei, cu scuturile ridicate! Stegare Modruz! - Ascult, căpitane! - La semnalul meu, atac În săgeată, cu scoatere falsă de arme! Lăncierii În deschidere, dar la o sută de pași lăncile Înapoi În tecile șeilor, desfacere cu voltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu scuturile ridicate! Stegare Modruz! - Ascult, căpitane! - La semnalul meu, atac În săgeată, cu scoatere falsă de arme! Lăncierii În deschidere, dar la o sută de pași lăncile Înapoi În tecile șeilor, desfacere cu voltă strânsă pe dreapta și ieșirea arcașilor! O singură lansare, spre centru, degajare pe stânga și deschiderea pentru adevăratul atac, cel la care nu se așteaptă! Până aici e clar? - Clar! - Imediat ce arcașii trec pe flancul stâng, rămâne În prima linie cavaleria grea! Izbire frontală cu buzduganele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pași lăncile Înapoi În tecile șeilor, desfacere cu voltă strânsă pe dreapta și ieșirea arcașilor! O singură lansare, spre centru, degajare pe stânga și deschiderea pentru adevăratul atac, cel la care nu se așteaptă! Până aici e clar? - Clar! - Imediat ce arcașii trec pe flancul stâng, rămâne În prima linie cavaleria grea! Izbire frontală cu buzduganele cu lanț! Spargeți primele linii la adăpostul buzduganelor, schimbați din nou armele, lansare de săgeți spre centru, unde se află Eminek! Abia apoi intră În acțiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vânătorilor domnești și ale călăreților de Timiș, ajunsese În locul În care Apărătorii continuau pătrunderea spre Eminek și deveni vârful de atac. Avea frâul calului Înfășurat În jurul pumnului strâns al mâinii drepte și Îi avea, tot În dreapta, pe Erina și pe arcașul Simion. Scoase spada cu stânga, zdrobi scutul mic și rotund al primului tătar și, dintr-o răsucire de braț, Îi tăie partea stângă a gâtului. Tătarul se prăbuși din șa, dar piciorul Îi rămase agățat În scări, iar calul continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care nu deslușea mișcările de trupe. - Călărimile atacă În forță pe direcția deschisă de Apărători! spuse Erina. Organizarea tătarilor slăbea. Grupuri răzlețe de războinici se desprindeau din tumen-uri, Încercând să creeze o breșă În atacul moldovenilor, dar deveneau ținte pentru arcași. - Nu În spate! spuse căpitanul Oană, atent la un zgomot pe care doar el Îl auzea. În față! - În față? Nu văd clar, dar pare-se că Eminek a luat-o spre stânga și coboară pe firul apei! - Atacul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]