1,111 matches
-
a portretelor vii, portrete de regizori, actori, muzicieni, oameni apropiați de cultură. E un demers nici pe departe frivol, o invitație prietenească la lectura, un mic îndrumar pentru a ne cunoaște, pentru a porni în orice caz pe un asemenea arcuș". Marius Manta, 2007 " Sper ca titlul, cel puțin, va fi pentru cititor o invitație pentru a merge spre Cehov. Principala sugestie e îndemnul la lectură. Aș vrea să subliniez realitatea îndemnului. Nu găsim în fiecare apartament o doamnă care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Iașul reprezintă pentru români o vatră a generării de cunoștințe, în care s-au plămădit valori ilustre ale neamului românesc, o vioară care a rezonat bucuriile și tristețile, speranțele și împlinirile celor care au avut curajul de a-i mânui arcușul, de Politehnica ieșeană și de facultățile ei mă leagă “dulci aduceri aminte”, dintr-o serie de întâmplări derulate de mai bine de 50 de ani! Facultatea de Electrotehnică ieșeană mă atrăgea prin istoria scrisă de Dragomir Hurmuzescu. După un strălucit
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
lucrare desăvârșită, profesorul Petre Popescu a știut să creeze la elevi dorința de a ști și de a deveni. Și fiecare dintre profesorii acestei școli a reușit să facă să vibreze sufletul elevilor, mai puțin sau mai mult, după cum și arcușul unui artist impresionează lemnul viorilor altfel, după cum și lemnul de rezonanță nu este identic.
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cristina Hordilă Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1851]
-
imperfecție. Un mic incident însemnase una din acele ședințe. Cum Elena la un St.-Saens buclucaș nu prindea deloc o pauză - cam grea, ce e drept - o pauză de semiton pentru a intra deodată cu acordul, Marcian, accentuând ritmul cu arcușul, o lovise peste umăr din greșală. Elena, palidă, crezuse că a făcut acolo la pian o greșală care merită enervarea, și Marcian se socotise - deși nevinovat - cel mai mare bădăran. Scurt moment dramatic, soluționat de gestul lui Marcian de a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ea cea dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al hainelor ei să fie suprimat, dacă eticheta ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ne face concurență! se plângea Marcian. Jumătate din efectul muzical e furat de simfonia primăverii. Cu toată dorința de a fi atent a publicului, o parte din fiecare auditor va scăpa din sugestia muzicei, care va fugi de subt stăpânirea arcușurilor noastre, chemat afară de arcușurile aerului fin. Și tot așa va fi și cu fiecare executant. Aș vrea pentru joi o ploaie bună. Duminica, în ajunul generalei, fusese cu deosebire de obositoare. Marcian voise să desfacă iar din nituri fiecare bucată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plângea Marcian. Jumătate din efectul muzical e furat de simfonia primăverii. Cu toată dorința de a fi atent a publicului, o parte din fiecare auditor va scăpa din sugestia muzicei, care va fugi de subt stăpânirea arcușurilor noastre, chemat afară de arcușurile aerului fin. Și tot așa va fi și cu fiecare executant. Aș vrea pentru joi o ploaie bună. Duminica, în ajunul generalei, fusese cu deosebire de obositoare. Marcian voise să desfacă iar din nituri fiecare bucată muzicală 265 pentru a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o duzină de arii cu dificultăți de interpretare deloc de neglijat. Proba întâi urma să fie interpretată din memorie. Comisia îi ceru apoi candidatului să interpreteze: Siciliana și Presto din Sonata I în sol minor. După ce își reacordă vioara, puse arcușul pe strune gata să înceapă aria cerută. Deși emoțiile își spuneau cuvântul în cel mai înalt grad, el era hotărât să le stăpânească; nu era nici timpul și nici locul să le semnaleze prezența. După ce întâlni ochii concurentului, președintele înțelese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
își spuneau cuvântul în cel mai înalt grad, el era hotărât să le stăpânească; nu era nici timpul și nici locul să le semnaleze prezența. După ce întâlni ochii concurentului, președintele înțelese că acesta este pregătit să adune de pe strune cu arcușul său toate notele, așa cum le înscrisese marele maestru, și să le aducă în sala de concurs. Într-o așteptare plină de curiozitate, membrii comisiei fură impresionați de modul în care candidatul interpretase această partitură de Bach cu o virtuozitate demnă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mi ceri iarna de mâncare? Dacă nu muncești un pic, Vei rămâne de nimic. Nu-i mereu vreme frumoasă, Va veni iarna geroasă. Greierele: -Cri, cri, cri, ciudat vorbești Dar poate mă dovedești. Voi începe chiar acuș Las deoparte pe arcuș, Strâng îndată și-eu ceva Să nu mai cer la dumneata. Furnica: De cuvânt de te vei ține Voi lucra și eu cu tine, Repede te-oi ajuta Și-mpreună vom pleca La marele bal Prezentatorul 3 Ha , ha, ha
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am recunoscut imediat, în ciuda lipsei Lui de strălucire. Stătea pe mal și tremura. Pierduse lira, dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe apă. I-am spus că da, și-a luat vioara și arcușul, se acompania cu ele, cânta din gură (fonfăit). Veniră un șarpe și o pasăre, stătură lângă noi, ascultară și se îmblânziră. Aveam câțiva bani, i-am dat Lui. șarpele și pasărea se duseră. El s-a așezat lângă mine, avea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prăpădit acum două săptămâni“, a ținut El să precizeze. „și nici eu nu mai am mult. Mă duc după ea, în pământ, să o caut...“ Apoi și-a strâns undița, a ascuns-o în stuf, și-a luat vioara și arcușul și a plecat... * Un nor de fluturi a blocat într-o după amiază zeci de automobile pe o șosea, în apropiere de Padova. Mii de fluturi s-au lipit de parbrizele mașinilor, care au trebuit să oprească în așteptarea ajutoarelor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trupul acestei nebune: jumătate să o dăruiesc poeziei, jumătate să o dau prozei. Dar nu Îndrăznesc să fac nimic... Inițierea În scrierea marelui poem mă azvîrle de la o evanghelie la alta, de la ana dorinței ei pînă la caiafa durerii mele, Arcușul limbii sale, aidoma unui pendul mișcat de la dreapta la stînga, așa cum se sfințește altarul, așa cum se stropește mormîntul, Începe să dea În vileag ineditele taine. O, cît mai aștept ca poetei bătrîne să i se rupă praporul harului și să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Cât zdrăngănise cuminte la vioară, interpretând fidel din clasici, avea prieteni cu duiumul, o și copleșeau cu laudele lor, nu era zi să nu audă cât este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în pântecele mamei, se făcuse gol în jurul ei de parcă o aruncase dumnezeu în hăurile iadului. Se străduise din răsputeri și ieșise din această încurcătură, se cumințise, își legase degetele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
casa ei, să facă o muncă cu rost, să se bucure pur și simplu de soare. Nimic din toate acestea. Se scula în fiecare dimineață, se ducea la serviciu, acolo trebuia să învețe o mulțime de tâmpiți cum să țină arcușul în mână. Pentru aceștia, vioara însemna pașaportul lor în străinătate. Bineînțeles că acolo nu puneau ei mâna pe vioară, concertul era al ei, în întregime al ei, și Doamne cum îi mai tihnea! În acele concerte își dădea drumul, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
niciun rău". Se întoarce din nou spre ea și o strânge cu disperare în brațe în timp ce o întreabă: "Ce faci tu cu tine, femeie măiastră?" Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei din sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei din sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
senzație culturală sau este o trăire universală, ea trăiește senzația nimicului ca pe ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, se lasă în voia sunetelor care răsună în corpul ei ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
este Mesia", carnea timpului a ieșit din el, este o scamatorie de om, dar ciudățenia lui este luată drept paradigmă, Dumnezeu e frivol, vrea să fugă la Alex, ar vrea să facă dragoste cu el până la agonie, apasă tare pe arcuș, închide ochii, privește notele materiale plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei. Atât Zinzin, cât și vioara au devenit obiecte de patrimoniu național, păzite cu strășnicie. Aide stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apleacă peste vioară ca peste marginea unui pod, sub ea se zbat ape mâloase, podul se rupe în două, ea stă suspendată de o scândură gata să se surpe, o s-o înghită apele mâloase, închide ochii, vrea să se arunce, arcușul trece febril peste strune, vioara țipă în tăcerea din sală, pianul se dezlănțuie, Sandei atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o înghită apele mâloase, închide ochii, vrea să se arunce, arcușul trece febril peste strune, vioara țipă în tăcerea din sală, pianul se dezlănțuie, Sandei atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]