1,444 matches
-
spus, că, în ciuda faptului că au apelat în acest scop și la unele argumente și explicații mai puțin inspirate, Erman și Möller și-au demonstrat punctul de vedere. Jubb și Rossi au fost învinși, fără drept de apel, în confruntarea argumentativă. Condițiile egalitariene ale legitimității (inclusiv cele pentru care pledează realiștii) nu pot fi întemeiate decât cu ajutorul principiului egalității umane fundamentale 29. Realismul radical nu este o poziție metodologică "fezabilă" sau "realistă" cu privire la întemeierea concepțiilor legitimității politice. Exigența metodologică a realismului
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
drept false (obiecții exprimate fie în urma unei documentări mult prea sumare și neatente, fie în baza unei strategii extrem de neprofesioniste de interpretare a lucrărilor moraliste de filosofie politică) sau afirmații lipsite de credibilitate proclamate aproape fără niciun fel de suport argumentativ (așa cum stau lucrurile, spre exemplu, în cazul celei de a șaptea obiecții). Rămâne totuși îmbucurător - și merită semnalat - faptul că măcar unii realiști au început să conștientizeze - și să atragă atenția și celorlalți realiști cu privire la - caracterul extrem de precar al celor mai multe
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
la problema stabilirii și interpretării drepturilor individuale fundamentale, pentru ideea garantării constituționale a acestor drepturi și pentru controlul judiciar ca modalitate de interpretare și garantare a lor45. Transformarea acestei poziții într-o obiecție la adresa moralismului nu reprezintă, însă, o manevră argumentativă admisibilă într-un discus filosofic serios (de vreme ce ea constituie un sofism de tip petitio principii)46. Și da, destui moraliști au încercat să elaboreze teorii care să contribuie, în măsura posibilităților filosofiei politice, la atenuarea conflictelor și instabilității politice în
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
David Copp, "Experiments, Intuitions, and Methodology in Moral and Political Theory", în Oxford Studies in Metaethics Volume 7, (ed.) Russ Shafer-Landau (Oxford University Press, Oxford, 2012), pp. 1-36. Copp a oferit, după știința mea, cel mai atent și detaliat suport argumentativ pentru metodologia "intuiționistă" a filosofiei morale și politice și unul dintre cele mai solide răspunsuri pentru obiecțiile venite la adresa ei (inclusiv a celor de tip Geuss sau a celor avansate de susținătorii așa-numitei "filosofii experimentale"). 45 Fabian Freyenhagen, "Taking
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
grafic astfel: Celebrul filosof Karl Bühler, în lucrarea Teoria limbii (1934) identifică trei funcții/trepte ale limbajului: funcția de a exprima o stare interioară, funcția declanșatoare sau comunicativă, funcția referențială. Karl Popper, mai adaugă una, pe care o numește funcția argumentativă, persuasivă. Este vorba de funcția manipulativă a limbajului verbal. În viziunea lui Popper, funcția manipulatoare este plasată chiar pe cea mai avansată treaptă de evoluție a limbajului. Pentru o reprezentare relevantă a exercitării funcției manipulative, luăm în discuție, câteva secvențe
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
ce scop? Răspunsurile indecise și chiar absența acestora au slăbit forța de reprezentare "literară" a multora dintre scrierile cotate foarte înalt, în cultura veche românească, nu copleșitor de bogată și, de altfel, destul de conservatoare, atât formal, cât și tematic sau argumentativ. Datorită gândirii cosmopolite a lui Alexandru Duțu s-a creat însă o breșă, în urmă cu aproximativ trei decenii, în plafonul filologic "de sticlă", ajuns, incontestabil, la summum-ul performanțelor sale locale, implicit și la epuizarea seturilor sale de argumente
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al demonstrației raționale conduse de constrângeri logice” (Taguieff, 1988, p. 455). Trebuie să facem așadar distincție Între exigența de universalitate, implicată În rațiunea practică, și universalitatea enunțurilor epistemice produse de rațiunea teoretică. Universul social trebuie Înțeles ca loc de interacțiune argumentativă, În interiorul căruia se pune problema mai curând de a convinge decât de a Învinge. Astfel, sensul dialogului va fi fondat nu pe certitudinea că ai ceva să-l Înveți pe celălalt, ci pe convingerea că ai ceva deînvățat de la el
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Pe de altă parte, definiția lui Lévi-Strauss conduce la definirea ca o evidență a poziției antirasiste pe baza principiului egalității În diferență, ba chiar a datoriei de a păstra diferențele culturale cu orice preț. Ceea ce Înseamnă o situare pe terenul argumentativ al neorasismului (Taguieff, 1988). Rasism și etnocentrism. O asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
discursivă; ipoteza situării practicii discursive în contextul practicilor intersemiotice. În absența unui obiect de analiză bine circumscris și a unui mod de investigație propriu, analiza discursului rămîne deschisă către o pluralitate de abordări, printre care cea sociolingvistică, psiholingvistică, pragmatică, semiotică, argumentativă, ceea ce confirmă multitudinea formelor de analiză la care se pretează discursul. P. Charaudeau și D. Maingueneau sintetizează definițiile analizei discursului din perspectiva relației dintre text și context, excluzînd direcția pragmatică asupra enunțurilor decontextualizate. Astfel, analiza discursului poate fi definită ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analogist, de întoarcere la modelele din fondul vechi latin al limbii, inițiat și reprezentat de Aron Pumnul la mijlocul secolului al XIX-lea. Din punctul de vedere al actului lingvistic, ca o instanță de enunțare care se manifestă pe suprafața discursivă argumentativă, ce favorizează structurarea universurilor de cunoaștere, analogia acționează, pe fondul unui fapt problematic de cunoaștere, la toate nivelurile limbii: fonetic (luni, în loc de lune < lat. Lunae, sub influența analogică a celorlalte nume ale săptămînii), morfologic (cu frecvență deosebită, în interiorul unei paradigme
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mihai Eminescu). Existența ei presupune, pe lîngă ideea de opoziție, și prezența unui paralelism al construcțiilor. Ca act de vorbire, realizat prin contrapunerea a două obiecte sau prin situarea unui obiect față de el însuși, antiteza se poate institui ca procedeu argumentativ la nivel discursiv, ce favorizează, menține și sporește contactul între locutor și interlocutor, vizînd obținerea unor comportamente din partea receptorului (de exemplu, o atenție sporită). Din punct de vedere semantic, termenii antrenați în realizarea antitezei sînt abstracți (substantive: lumină/întuneric sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l u i, se pot identifica asemenea specii, pentru ca apoi să se stabilească structura, mijloacele sau validitatea lor. Prezența argumentelor, ponderea, selecția și succesiunea lor reprezintă puncte de reper în această analiză. Pornind de aici, s-a constituit o retorică argumentativă care distinge trei tipuri principale ce țin de ethos, de logos și de pathos, ceea ce dovedește recursul la o tradiție analitică cu pornirea în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a secolului al XX-lea de către J.-Cl. Anscombre și O Ducrot, care au cercetat principiile și regulile (sau legile) cărora se supun enunțurile în interiorul unei argumentații. Discursul este domeniul de aplicare al acestor principii și reguli care produc orientarea argumentativă a frazelor în argumentație și reprezintă sensul sau direcția ce se atribuie enunțurilor pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de structurarea discursului, de înlănțuirile care se produc între enunțuri. Factorii lingvistici, numiți operatori argumentativi, sînt mărci lingvistice specializate pentru a indica orientarea argumentativă. Din punctul de vedere al exigențelor comunicării, enunțurile nu au de obicei precizia necesară, încît dacă cineva spune Astăzi am șase ore, se poate înțelege fie că are ore multe, față de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de structurarea discursului, de înlănțuirile care se produc între enunțuri. Factorii lingvistici, numiți operatori argumentativi, sînt mărci lingvistice specializate pentru a indica orientarea argumentativă. Din punctul de vedere al exigențelor comunicării, enunțurile nu au de obicei precizia necesară, încît dacă cineva spune Astăzi am șase ore, se poate înțelege fie că are ore multe, față de situația obișnuită, fie că are mai puține, enunțul fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțurile nu au de obicei precizia necesară, încît dacă cineva spune Astăzi am șase ore, se poate înțelege fie că are ore multe, față de situația obișnuită, fie că are mai puține, enunțul fiind neutru din punctul de vedere al orientării argumentative. Dar, dacă se fac anumite precizări, el va conduce spre concluzia dorită: voi veni mai devreme, astăzi am numai șase ore sau voi fi obosit, astăzi am șase ore. Dacă enunțul este astăzi am numai șase ore sau astăzi nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau voi fi obosit, astăzi am șase ore. Dacă enunțul este astăzi am numai șase ore sau astăzi nu am decît șase ore, potențialul argumentativ al enunțului (frazei) este orientat prin operatorii numai și nu... decît, care produc o restricție argumentativă ce conduce la concluzia astăzi am ore mai puține decît de obicei. Se poate constata astfel că operatorii argumentativi nu restrîng posibilitățile de argumentare ale frazei (enunțului sau enunțurilor), ci restrîng numai direcțiile interpretative prin care se leagă argumentul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
am decît șase ore, potențialul argumentativ al enunțului (frazei) este orientat prin operatorii numai și nu... decît, care produc o restricție argumentativă ce conduce la concluzia astăzi am ore mai puține decît de obicei. Se poate constata astfel că operatorii argumentativi nu restrîng posibilitățile de argumentare ale frazei (enunțului sau enunțurilor), ci restrîng numai direcțiile interpretative prin care se leagă argumentul de concluzie. Argumentarea a fost cercetată și din altă perspectivă decît cea pragmatică, urmîndu-se traseele sugerate de retorică, disciplină care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bază. În acest caz, domeniul argumentării a fost conceput pornind de la genurile retoricii tradiționale, dar extinzîndu-l pînă la cuprinderea oricărei dezbateri, indiferent de forma în care se realizează. Mai mult, pentru teoria argumentării în limbă și pentru logica naturală, activitatea argumentativă este coextensivă activității vorbirii, căci, dacă se definește argumentarea ca fiind o tentativă de a modifica reprezentările interlocutorului, este evident că orice informație joacă acest rol și că, astfel, poate fi considerată ca fiind argumentativă, așa cum susțin explicit J.-B
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și pentru logica naturală, activitatea argumentativă este coextensivă activității vorbirii, căci, dacă se definește argumentarea ca fiind o tentativă de a modifica reprezentările interlocutorului, este evident că orice informație joacă acest rol și că, astfel, poate fi considerată ca fiind argumentativă, așa cum susțin explicit J.-B. Grize și G. Vignaux. Într-un astfel de cadru, se distinge argumentarea concepută ca exprimare a unui punct de vedere printr-un enunț și argumentarea ca mod specific de organizare a unor enunțuri, între aceste
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumentarea concepută ca exprimare a unui punct de vedere printr-un enunț și argumentarea ca mod specific de organizare a unor enunțuri, între aceste perspective neexistînd, de fapt, nici un fel de incompatibilitate. De aici, ar putea rezulta întrebarea dacă aspectul argumentativ (argumentativitatea) ține de limbă, de vorbire și, în consecință, dacă este o caracteristică a unor discursuri sau ține de gîndire, de modul ei de a se manifesta. Este evident însă că o asemenea întrebare nu trebuie formulată din perspectiva existenței
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
norme trebuie să devină el însuși o autoritate, iar societatea trebuie să-i recunoască atributul de a fi îndreptățit, prin specializare, de a propune norma. În sfîrșit, ca să fie cu adevărat funcțională, este necesar ca norma să fie întemeiată logico-științific, argumentativ sau din alt punct de vedere. În aceste condiții, a n a l i z a d i s c u r s u l u i poate releva măsura în care autoritatea a reușit să impună norma în momentul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construcției concesive o conferă enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici care orientează interpretarea intențiilor comunicative ale locutorului. De obicei aceste intenții sînt asigurate de intensificarea, prin intermediul "indicatorilor de forță" de tipul În ciuda A, totuși B, în funcție de context, a unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
recomand/te avertizez să/nu te duci la această petrecere, deși nu-i treaba mea). (GA, II, 2005). Concesia ca acțiune de a concede (și rezultatul acesteia), adică de "a ceda în condiții determinate" se poate institui într-un text argumentativ, astfel încît unei opinii (unui argument) propuse i se poate contrapune o opinie sau un argument alternativ care respinge sau restabilește poziția inițială a locutorului. Din punct de vedere structural, rolul argumentativ de concesie are actualizări multiple, în funcție de gradul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
condiții determinate" se poate institui într-un text argumentativ, astfel încît unei opinii (unui argument) propuse i se poate contrapune o opinie sau un argument alternativ care respinge sau restabilește poziția inițială a locutorului. Din punct de vedere structural, rolul argumentativ de concesie are actualizări multiple, în funcție de gradul de intensitate al noțiunii intenționate, încît, pentru limba română, ele se pot manifesta ca structuri tipice, realizate prin subordonare (hipotactice), forte (deși A, totuși B), sau ca structuri atipice, paratactice (construcții adversative marcate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]