1,433 matches
-
cu ușurință în miturile și credințele celor vechi 218. C.G. Jung aprecia că acestea ar funcționa astăzi, la nivelul inconștientului colectiv, asemenea unor arhetipuri. Toate imaginile și reprezentările femeii-prezicător nu ar fi decât o haină de suprafață a unor motive arhetipale străvechi. Cercetările noastre de teren ne conduc la concluzia că cei care se ocupă astăzi de preziceri sunt persoane cu un nivel scăzut de pregătire, în sens formal, instituțional. Ei au o mentalitate este profund marcată de o înțelegere tradițională
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
uiți în oglindă, te închini la icoane și te culci fără să vorbești cu cineva ceva. Noaptea, în vis, sigur ți se arată ursitul" (I., 58 ani, Iași). Din tot spectrul vegetal, arborele este cel mai solicitat instrument divinatoriu. Imaginea arhetipală a Arborelui Cosmic sau a Arborelui Lumii pare să se fi transferat în sistemul reprezentărilor divinatorii. I se analizează vigoarea, vlăstarele, forma, zgomotul, inelele după secționare etc. Una dintre practicile cele mai sugestive din spațiul românesc este cea a vergelului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
încetare de la unul la altul și se inserează pentru a înțelege în final că, într-un vast tablou scenic, el nu este altceva decât ceea ce am putea numi fără efort imaginarul social"264. 13.2.3.4. Prezența unor imagini arhetipale Aerul, apa, focul, pământul sunt doar câteva exemple în acest sens. Importanța lor în ansamblul etapelor divinatorii nu mai trebuie dovedită. Cele mai convingătoare abordări ale arhetipului poartă marca gândirii lui Jung. "Acțiunile instinctive sunt ordonate de arhetip, de aceste
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu poate fi vorba de o credință puternică: "Masa leagă simbolurile zodiacului de o tradiție orală arhaică unde discursul sub influența astrelor era o manieră de a înfrunta colectiv, repetitiv angoasa și destinul"267. Discursul stereotip, polisemia, familiaritatea și caracterul arhetipal al retoricii au un rol social nebămuit. Ele asigură, cel puțin la nivelul mentalului colectiv, o solidaritate organică a cărei absență omul modern o resimte din plin. Problemele sentimentale, de muncă, familiale, norocul etc. sunt tot atâtea rubrici unde fiecare
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
altă parte, se urmărește acumularea unui capital simbolic cât mai consistent pe baza căruia se construiesc ierarhii, care, de regulă, se convertesc economic. Publicitatea acestor fenomene poate îmbrăca mai multe forme: 1) publicitate misticoidă, care supralicitează fantasticul, misteriosul, imaginile mitice, arhetipale și fantastice (vrăjitoarea care-și moștenește harul, persoana care dobândește harul în chip miraculos după ce vizitează ținuturi cu o încărcătură simbolică deosebită, cei care au binecuvântări de la diferite autorități morale și religioase, deținătorii de plante și talismane miraculoase etc.; 2
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
persistă, în timp ce derivațiile variază"330. Faptul acesta este pe deplin verificabil dacă ne amintim de numeroasele credințe și superstiții precreștine care populează imaginarul social al spațiului românesc. În aceste condiții, esența reziduului constă într-un număr de imagini primordiale sau arhetipale care se rulează în timp pe baza unui set de reguli și a unei arte combinatorice precise. Ioan Petru Culianu ar numi acest set de reguli invarianți. Din perspectiva teoriei lui Culianu, nenumăratele forme de ficțio-nalizare a realității nu sunt
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
unice și unitare a lui Dumnezeu, care va da seama mai apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va genera în lumea abia creată primele semne ale minciunii, ca virtualitate arhetipală; • semioza antropologică, stabilită de comunicarea dintre personajele lumii primordiale Eva, Satan și Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe de altă parte; această comunicare va fi responsabilă pentru activarea și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spus, însă, de la bun început: "Să nu care cumva să greșești, acum, Adame!" Într-o atare relație, în care competențele de cunoaștere au fost clar demarcate, s-ar părea că toată lumea și-a îndeplinit datoria. 1.2. PREMISELE MINCIUNII: SENSURI ARHETIPALE ALE PĂCATULUI ORIGINAR Urmărind cele cinci momente esențiale ale semiozei descrise de Lasswell, prin raportare la semioza generată de relația Creatorului cu creatura umană 5, cîteva considerații devin nu numai posibile, ci și necesare. 1.2.1. Slăbiciunile facerii Instituirea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ipostază, în care Dumnezeu se plasează (deliberat) în afara scenariului conceput de el însuși, semioza care marchează axa înșelător-înșelat devine circulară, angajînd un singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale înșelăciuni, înșelîndu-se de unul singur. O învățătură arhetipală pare a se desprinde din această experiență: cel care minte, se minte. Așadar, singurul care va avea de pierdut în urma înșelăciunii primordiale va fi Adam, Dumnezeu neputînd fi făcut direct responsabil pentru greșeala acestuia și implicit pentru consecințele ei. Cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
luat una din coastele lui și a plinit locul cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam" [Facerea, 2:21-22]11. Actul facerii femeii generează cel puțin trei motive arhetipale pe care creația colectivă le-a prelucrat în felurite variante: a) Actul "suspendării" de către Dumnezeu a conștiinței masculine, pentru a putea modela femeia, poate fi considerat un simplu gest de "anesteziere fiziologică". Simbolic interpretat, el sugerează însă faptul arhetipal că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
motive arhetipale pe care creația colectivă le-a prelucrat în felurite variante: a) Actul "suspendării" de către Dumnezeu a conștiinței masculine, pentru a putea modela femeia, poate fi considerat un simplu gest de "anesteziere fiziologică". Simbolic interpretat, el sugerează însă faptul arhetipal că femeia va fi întotdeauna un motiv (cauză) de "adormire" a vigilenței bărbatului, spre a putea fi dirijat (de multe ori înșelat) cu mai mare ușurință. Mitul Dalidei care îl adoarme pe Samson pentru a-i răpi puterea este relevant
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din trupul bărbatului; căci, așa cum Adam însuși spune: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie [ishshah], căci din bărbat [ish] a fost luată" [Facerea, 2:22-23]. Se regăsește aici mitul arhetipal al androginului, prin care Platon sugera zbuciumul celui hărăzit să își caute întreaga viață jumătatea (partea), pentru a se întregi ca entitate. c) Geneza femeii este legată de înzestrarea ei cu o funcție esențială (pentru existența viitoare a omenirii căzute
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
va deosebi întîia oară prea tîrziu, ce-i drept două esențiale lucruri: cum poți să revelezi sau, dimpotrivă, să ocultezi adevărul, prin intermediul limbajului simbolic și al "rezervării mentale"; cum poți să deosebești adevărul de minciună, în raport cu "criterii" pe care omul arhetipal a avut posibilitatea să le activeze: fie pe calea credinței în argumentul autorității (Deus dixit), fie pe calea propriului demers logic, fie pe calea verificării empirice. Se pare că oamenii timpurilor primordiale n-au avut nici prea multă credință (inimă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
facerii din sine un idol pînă la poftirea bunului aproapelui. Cum a încercat omul să își mascheze alegerea răului în defavoarea binelui pe care Dumnezeu i-l propusese? Ascunzîndu-se, desigur. Regăsim în formele simbolice ale ascunderii dinaintea lui Dumnezeu expresia unei arhetipale relații cauzale: minciuna naște minciuna. Scenariul biblic consemnează următoarea succesiune de momente simbolice, prin care conștiința păcatului originar s-a instaurat în lume: constatarea efectelor actului comis, prin deschiderea ochilor: Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi și au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și atunci sau poate mai ales atunci cînd vorbim de minciună. Extrapolînd această din urmă concluzie, am putea spune că toate formele esențiale ale înșelăciunii, pe care o sociologie a minciunii le relevă la nivelul societății omenești, se regăsesc în arhetipala poveste biblică. Și, de la ea încoace, într-o mulțime de alte mituri ale minciunii; căci, așa cum mitul facerii lumii în cele cîteva zile cosmogonia biblică reprezintă arhetipul oricărei alte creații, așa și simbolistica păcatului biblic se regăsește cu aceleași conotații
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lasă înșelată, ajutîndu-și fără să vrea dușmanul) vizează plecarea urechii de către Adam și Eva la îndemnurile aparent justificate ale lui Satan; 7) încălcarea (interdicția este nerespectată)17 se concretizează prin simbolica mușcătură din mărul interzis de către Adam și Eva; actul arhetipal al înșelăciunii (avînd ca formă particulară minciuna) și toate consecințele sale ulterioare sînt cuprinse în acest moment-cheie al povestirii; 8) prejudicierea (răufăcătorul face un rău care aduce o pagubă unuia dintre actorii povestirii) vizează toate urmările pe care intriga șarpelui
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lipsa i se comunică autorului sub forma unei porunci) definește secvența în care Dumnezeu îi anunță lui Adam și Eva hotărîrea alungării lor din rai. Acest moment mijlocește trecerea către o altă etapă a desfășurării povestirii biblice, cuprinzînd alte secvențe arhetipale (completînd de la 10 pînă la 31 funcțiile pe care Propp le-a evidențiat la nivelul basmului laic). Acestea se regăsesc în forme aproape identice atît la nivelul simbolisticii biblice, cît și la acela al basmului. Comparația lor poate face obiectul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
profeție" a umanității. O dată mai mult se poate argumenta existența unui straniu principiu holografic al Creației, care activează parcă intenția Creatorului de a se regăsi în toate, după chipul și asemănarea sa. Această regăsire face ca partea să reproducă (repete) arhetipal întregul, în următoarea succesiune de etape: • în plan ontologic: creația divină -› cosmogeneza -› antropogeneza -› sociogeneza -› filogeneza -› ontogeneza -› logogeneza -› culturogeneza; • în plan gnoseologic: arhetipul biblic -› succesiunea filogenetică -› matricea ontogenetică -› ecourile profane -› cadrul istoric al creației -› trama istoriei umane. Putem constata, ca o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
latent implantat germenele răului. În final, oscilînd între cele două variante mai sus menționate, soluția pentru care am putea opta ca purtători ai unui optimism pe care uneori ne este greu să-l explicăm este din nou mijlocitoare: în faza arhetipală, binele prevalează în raport cu răul (minciuna), care se manifestă în lumea creației într-o manieră recesiv-subordonată; în desfășurarea istoriei (a omului căzut în păcat) puterea minciunii poate să obtureze pe aceea a binelui, care se plasează la rîndul său într-o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care face de exemplu ca inocenta față a copilului mic să fie suficient de mobilă pentru a exprime, adesea, informații false; în această alternativă, minciuna este asumată în ontogeneză ca o moștenire, ca rezultat genetic al unui ignorat "nucleu dur" (arhetipal); s-ar acredita astfel una din principalele teze ale inneismului chomskyan, pe care și constructivismul piagetian îl ia în seamă: tendința de a minți a copiilor este naturală, fiind o componentă esențială a egocentrismului lor; • canalul educației culturale (moral-axiologice), care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1994:75]. * În consecință, cu privire la ancorarea minciunii în spațiul cosmic și social, pe de o parte, în timpul fizic și istoric, pe de altă parte, putem spune următoarele: dacă am "riscat" să argumentăm într-o primă secvență a studiului nostru dimensiunea arhetipală a minciunii, înseamnă că implicit am riscat și formularea concluziei că minciuna este specifică tuturor oamenilor. Prin aceasta, minciuna devine un argument de referință pentru cea mai importantă teză pe care antropologia secolului XX o formulează: existența unei anume unități
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cît și al receptorului; în această categorie intră toate exemplele de "cupluri mincinoase" mai sus menționate; Păcală, acest "voievod al păcălitorilor" și Tîndală, "mare, dar sec, violent și periculos, lipsit de veselia lui Păcală" [Evseev, 1997:349] alcătuiesc un asemenea arhetipal cuplu; se manifestă pozitiv la nivelul emitentului, dar negativ la cel al receptorului; să ne amintim că fabuloasa avere a familiei Rottschild se întemeiază pe o abilă minciună care a dus la ruină mii de acționari la bursa londoneză: transmiterea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cadrele pe care autorul, cu abilitatea lui, le-a ales, le-a decupat și i le-a evocat. Abia acum putem să ne Întoarcem la imagine: vedem Într adevăr lucrurile, dar stării lor naturale li se adaugă toată moștenirea simbolică arhetipală cu care le a Înzestrat cultura În care trăim. Vedem lucrurile cufundate În aura lor simbolică. Și, Întradevăr, sîntem În fața unor imagini fabuloase. Dar nu mai puțin reale. Haiku-ul știe să ne pună În fața unei realități transfigurate, pătrunsă de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
menită să scandalizeze, de o tendință frecventă a pamfletarului de a defula, prin scriitură, instinctul primar al încăierării fizice, ca semn al dominației și forței masculine. Sau poate avem de-a face doar cu intenția estetizării violenței, a cărei esență arhetipală, cenzurată de morala comună, se cere exhibată în discurs. Probabil că un răspuns complex nu ar trebui să neglijeze nici unul din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă umorile omului, năzuința artistului, precum și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată împărăția fusese înecată, toți locuitorii morți. Nu se mai vedea nimic decât o întindere nesfârșită de apă, care pustiise și înghițise totul. Numai nebunul Împăratului plutea pe deasupra valurilor, pentru că capul [sic, n.n.] lui era
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]