2,123 matches
-
pariu, o obsesie. Cu timpul, unele idealuri ajung ca brânza uitată la soare. Marile spirite știu să grădinărească și în deșertul apocalipsei. Ordinea nu trebuie să deregleze armonia. Complicitatea unui ideal se câștigă prin transpirație. Nici vorbă de galanterii. Singura aristocrație viabilă este cea a spiritului. Revelațiile propulsează ideile spre capodoperă. Dacă tot trebuie să te înghită cineva, fii ambrozie, nu lături. Basmul conservă răsăritul aspirațiilor umane. Idealul săracului este hedonismul. Nici un ideal nu e încheiat chiar la toți nasturii. Când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lor oarbele și copilăreștile ambițiuni personale. Regalitatea absolută impune egalitatea și prin aceea impune individului conștiința curată e o verigă din înlănțuirea societății și că n-o poate părăsi voluntar fără de-a-și pune-n pericol esistența. [CEA MAI REA ARISTOCRAȚIE] 2270 Aristocrația domnitoare în România e aristocrația avocaților, cea mai rea din toate. Ce am zice în adevăr de un om care toată ziua ar dovedi când că albul e negru, când negrul că e alb? Dai în genere ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și copilăreștile ambițiuni personale. Regalitatea absolută impune egalitatea și prin aceea impune individului conștiința curată e o verigă din înlănțuirea societății și că n-o poate părăsi voluntar fără de-a-și pune-n pericol esistența. [CEA MAI REA ARISTOCRAȚIE] 2270 Aristocrația domnitoare în România e aristocrația avocaților, cea mai rea din toate. Ce am zice în adevăr de un om care toată ziua ar dovedi când că albul e negru, când negrul că e alb? Dai în genere ce e de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
absolută impune egalitatea și prin aceea impune individului conștiința curată e o verigă din înlănțuirea societății și că n-o poate părăsi voluntar fără de-a-și pune-n pericol esistența. [CEA MAI REA ARISTOCRAȚIE] 2270 Aristocrația domnitoare în România e aristocrația avocaților, cea mai rea din toate. Ce am zice în adevăr de un om care toată ziua ar dovedi când că albul e negru, când negrul că e alb? Dai în genere ce e de zis despre niște oameni cari
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Bruno și pe Darwin pentru că ei descopăr secretele coteriei. Biserica știe de mult ceea ce acești învățați descopere. Dar biserica ține oamenii în cercul adevărurilor fenomenologice. De la noumenon ea respinge pe omul de rând și e în fond aristocratică, deși nu aristocrație de caracter, ci de inteligență. ["MIȘCAREA LUMII MARI REFLECTATĂ ÎN CEA MICĂ"] 2267 precum o parte nu poate fi un întreg și precum întinderea* părții* nu poate fi*** decât numai stabi[l]ind proporții între ea și în[t]reg
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Imaginea profetului este, așa cum anunțam mai sus, valorizată pozitiv la nivelul mentalului individual și colectiv. El se remarcă prin simplitate, prin intensitatea trăirii emoționale, sensibilitate și o viață spirituală intensă. "Este interesant că, de obicei, profeții nu provin din rândurile aristocrației, nici nu fac parte dintre oamenii instruiți și rafinați; ei ies adesea din popor și rămân fideli originii lor, chiar și atunci când schimbă mediul. Ei se fac remarcați prin frugalitatea și simplitatea lor, trăsături ce îi apropie de ascet și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu a fost păcălit. Într-adevăr, chiar și portarul vizitatorului folosește aceeași formulă cu sens ambiguu. De aceea, portarul nu a păcătuit și are încă dreptul la un loc în rai. Totuși, în ciuda acestei libertăți, sfatul lui Seaton "către toți aristocrații" este "de a-i lăsa pe proprii portari să spună adevărul", deoarece "le stă mai bine să se arate sinceri, respectînd poruncile Bibliei". Nu este deloc surprinzător faptul că Seaton nu amintește posibilitatea ca vizitatorul să nu fie un aristocrat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
antotimp, trebuie să redea explicit momentul (haru no tsuki); de asemenea, floarea (hana) simbolizează În principal primăvara, având regim identic cu luna pentru alte situații; la fel, cuvîntul tabi presupunea o jale, un dor puternic de capitală. În Japonia, nobilimea, aristocrația și funcționarii de toate rangurile se simțeau puternic legați de curtea imperială, de viața administrativă și spirituală pe care o duceau, Încît numirea, plecarea În postul din provincie și călătoria (tabi) generau un sentiment profund de tristețe, regăsit dealtfel În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
secolele al XVIII-lea și al XIX-lea de către liberalii care au propus anumite precondiții pentru o ordine mondială pașnică. Pe scurt, ei au ajuns la concluzia că perspectivele de eliminare a războiului sunt legate de preferința pentru democrație în defavoarea aristocrației și pentru liberul schimb față de autarhie. În această secțiune, vom analiza pe rând aceste argumente și măsura în care ele influențează gândirea liberală contemporană. Perspective de pace Pentru liberali, pacea este starea normală a lucrurilor: în cuvintele lui Kant, pacea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și înțelegerea internațională. După părerea lui Kant, comerțul fără obstacole între popoarele lumii le-ar uni pe acestea într-o activitate comună și pașnică. "Comerțul... ar crește bunăstarea și puterea unei părți a populației care este iubitoare de pace, în defavoarea aristocrației orientate către război, și... ar face ca oamenii aparținând diferitelor popoare să se afle unii cu alții în contact; contacte care le-ar demonstra în mod clar că interesele lor fundamentale sunt convergente" (Howard 1978: 20; Walter 1996). În mod
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
clasă și împiedicaseră conflictul de clasă în acest mediu internațional în schimbare. În lucrarea sa Imperialismul: stadiul cel mai înalt al capitalismului, Lenin (1968: 102) susținea că "niciun zid chinezesc nu separă [clasa muncitoare] de celelalte clase". Într-adevăr, o aristocrație muncitorească mituită din profiturile coloniale și legată strâns de burghezie se dezvoltase în societățile capitaliste de monopol. Odată cu izbucnirea primului Război Mondial, clasele muncitoare care fuseseră "înhămate la caleașca ... puterii de stat burgheze" au făcut front comun în jurul apelurilor pentru
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
adversarii săi politici la 15 martie 44 Î. Hr. Moartea lui Caesar și izbucnirea la Roma a unor tulburări și războaie interne făceau ca primejdia romană să nu mai fie atât de amenințătoare. De această Împrejurare profită o parte a aristocrației tribale geto-dace, nemulțumită de Întărirea puterii centrale. Ea organizează un complot căruia Îi cade victimă Burebista, 44 Î. Hr. După moartea marelui rege vasta sa stăpânire se destramă. Statul Însă nu dispare, ci se menține În Transilvania, pe tronul lui
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Se va spune că imaginea-sunet este și mai democratică, de vreme ce chiar și analfabeții au acces la ea. Asta înseamnă să uităm că societățile aristocratice vezi Sparta au favorizat mereu oralitatea, la fel de improprie regulii de drept ca și imaginea. Videosfera slujește aristocrația banului și dăunează celei academice. Ea retrezește, în orice caz, o apăsare oligarhică pe care grafosfera republicană, prin școala laică și ziarul ieftin, o atenuase considerabil. Imaginea înghite economic litera precum peștele mare pe cel mic. Sunt de-ajuns un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
libertăți, nici drepturi. -conservatorii considerau că oamenii nu sunt egali; -nu se opun reformelor, doresc doar să amelioreze situația, nu să o schimbe, susținând respectarea ordinii tradiționale în care omul să-și accepte poziția moștenită în ierarhia socială; -monarhia și aristocrația trebuie păstrate, iar biserica să-și mențină autoritatea spirituală. -Conservatorismul românesc a fost aseamănător cu cel european. o a apărut ca o reacție la liberalism, fiind pentru dezvoltarea societății prin păstrarea tradițiilor; o a promovat politica ”pașilor mărunți” ritm mai
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
puncte", e.g. thirty-love înseamnă (scorul e de) 30-0. Se crede că love ar fi pronunția greșită a cuvîntului francez oeuf ("ou"), întrucît un ou ar fi putut sugera forma ovoidală a cifrei 0. Tenisul s-a răspîndit rapid în rîndul aristocrației britanice și al plutocrației americane. La Wimbledon, primul campionat a avut loc în 1877 chiar mai înainte de apariția primelor cluburi naționale de tenis. Exemplul Angliei și Americii a fost imitat de Australia și de Franța. Așa s-a ajuns la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Officer of State, care sînt miniștri numiți de suveran (Crown ministers), precum lordul Mare Șambelan, lordul Sigiliului Privat, lordul Mare Cancelar, lordul Președinte al Consiliului etc.). Un număr de 90 de lorzi ereditari sînt aleși pentru a reprezenta interesele întregii aristocrații ereditare. Legi cu caracter financiar și bancar 1844: Banca Angliei (Bank of England) capătă statut oficial de bancă națională. 1855: Se votează Legea răspunderii limitate (Limited Liability Act) care limitează răspunderea investitorilor în caz de faliment. 1890: Banca Angliei administrează
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
extraordinară și fără precedent. Toate alternativele principale la democrație fie au dispărut, au devenit supraviețuitoare excentrice sau s-au retras din scenă pentru a se refugia în cele din urmă bastioane. La începutul secolului, rivalii premoderni ai democrației monarhia centralizată, aristocrația ereditară, oligarhia bazată pe sufragiul limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
puțin amestec din exterior, asumpția egalității par să devină din ce în ce mai rare. Forme de ierarhie și dominație ajung să fie mai "naturale". În consecință, guvernările populare au dispărut, timp de mii de ani. Aceste guvernări vor fi înlocuite de monarhii, despotism, aristocrații sau oligarhii, toate bazate pe vreo formă de ierarhie. Apoi, în jurul anului 500 î.H., se pare că în cîteva locuri au reapărut condiții favorabile, iar cîteva grupuri restrînse de oameni au început să dezvolte sisteme de guvernămînt care ofereau
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cumpărate prin vechiul și omniprezentul comerț cu sclavi. Și spre deosebire de oamenii liberi prin naștere, atunci cînd sclavii erau eliberați, ei rămîneau dependenți de proprietarii anteriori. Dacă sclavii erau o castă aflată sub cea a oamenilor liberi, peste aceasta exista o aristocrație a familiilor cu avere, de obicei în terenuri, și cu statut ereditar. În vîrful ierarhiei se afla un rege a cărui putere era limitată de faptul că era ales, prin obligația de a se supune legilor și prin nevoia de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
este o poveste prea lungă și complexă pentru a fi rezumată aici. Oricum pînă în secolul al XVIII-lea acea evoluție ajunsese la un sistem constituțional în care autoritatea regelui și cea a Parlamentului se limitau reciproc; în interiorul Parlamentului, puterea aristocrației ereditare din Camera Lorzilor era în echilibru cu puterea populației din Camera Comunelor; legile decretate de rege și Parlament erau interpretate de judecători care, în general dar nu întotdeauna, erau independenți și de rege, și de Parlament. În secolul al
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cu monarhia; vor mai trece secole pînă cînd controlul asupra miniștrilor regelui se va schimba de la monarh la parlament, sau pînă cînd un președinte va lua locul unui rege. Chiar parlamentele erau bastioane ale privilegiilor, mai ales în camerele rezervate aristocrației și înaltului cler. Reprezentanții aleși de "popor" aveau, în cel mai bun caz, doar o influență parțială în adoptarea legilor. În al treilea rînd, reprezentanții "poporului" nu reprezentau întreaga populație. Pe de o parte, oamenii liberi erau, pînă la urmă
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cu guvernări democratice tind să fie mai prospere decît țările cu guvernări nedemocratice. Pînă acum două secole, printre filozofii politici exista convingerea că democrația se potrivea cel mai bine unei populații austere: se credea că luxul era o marcă a aristocrațiilor, oligarhiilor și monarhiilor, însă nu și a democrației. Cu toate acestea, experiența secolelor al XIX-lea și al XX-lea a demonstrat exact contrariul. Democrațiile erau prospere, iar prin comparația în ansamblu, nedemocrațiile erau sărace. Relația dintre prosperitate și democrație
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pe constrîngerea totală, cum va fi obținut consimțămîntul? Oricum vor fi selecționați protectorii la început, își vor alege apoi succesorii, așa cum fac membrii unui club? Dacă da, nu va fi expus sistemul unui mare risc de a degenera dintr-o aristocrație a talentului într-o oligarhie a originii? Și totuși, dacă protectorii desemnați nu își aleg succesorii, cine o va face? Cum vor fi demiși protectorii abuzivi și exploatatori? Și așa mai departe. COMPETENȚA CETĂȚENILOR DE A GUVERNA Exceptînd cazul în
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
devenit partide politice. Guvernanții se confruntau cu opoziția sau ceea ce, în Anglia, a ajuns să fie denumită oficial Opoziția Loială a Majestății Sale. În Anglia secolului al XVIII-lea, facțiunea care susținea monarhul și facțiunea opusă susținută de majoritatea micii aristocrații de la "țară" s-au transformat treptat în partidele Tory și Whig. În același secol, în Suedia, adversarii din Parlament s-au denumit, oarecum în glumă, "pălăriile" și "bonetele".1 În ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, în republica nou-formată
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
scară largă este numit uneori democrație poliarhică. Cuvinte despre cuvinte Termenul de poliarhie provine din cuvinte grecești care înseamnă "mulți" și "conducere", așadar "conducere de către cei mulți", diferită de conducerea unui singur om sau monarhie și conducerea cîtorva, oligarhie sau aristocrație. Deși termenul fusese arareori folosit, l-am introdus împreună cu un coleg, în 1953, ca fiind o metodă comodă de a face referire la o democrație reprezentativă modernă cu sufragiu universal. De aici înainte îl voi folosi cu acest sens. Mai
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]