1,567 matches
-
pună capăt acumulării de bogății, considerată sursa tuturor relelor care devorează societatea. Am avea aici un fundament imuabil, reluat și secularizat de utopiile* moderne, raționalizat în secolele al XIX-lea și XX de teoria și de acțiunea revoluționare. între „comunismul aristocratic” al lui Platon - destinat să readucă o elită a statului la virtute și la înțelepciune printr-un act colectiv de deposedare totală - și cetatea lui Morelly, filosof, francez din secolul al XVIII-lea - care, în utopia sa Corul naturii din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
formarea unor grupuri de interese stabile. Sistemul nomenclaturii, cu privilegiile sale și cu tabelele sale de ranguri, își găsește forma sa definitivă în ajunul războiului. Dar, ca în orice regim revoluționar și totalitar care nu se bazează pe nicio legitimitate - aristocratică sau democratică - statul sovietic este lipsit de instituții solide: responsabilitățile și competențele deferitelor organisme birocratice nu sunt niciodată clar definite, iar Stalin se asigură că atribuțiile lor se suprapun, tocmai pentru a întreține rivalitățile și ura dintre ele, astfel încât arbitrajul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
susține teza de doctorat. Dar, nereușind să obțină un post de profesor din cauza ideilor lui radicale, se angajează la ziarul democrat Gazeta Renană. După interzicerea acestuia, în 1843, se instalează la Paris cu soția sa, Jenny, provenită dintr-o familie aristocratică. Aici face cunoștință cu principalii gânditori socialiști și comuniști - Leroux, Proudhon, Heine, Bakunin - și fondează revista Vorwärts. în august 1844, are loc întâlnirea lui decisivă cu Friedrich Engels; născut în 1820 în Renania, fiu al unui patron din industria textilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deprecierea puterii politice din cauza experienței interne. Caracterul distinctiv al acestei experiențe consta în dominația claselor mijlocii de către aristocrație. Identificând respectiva dominație cu dominația politică în general, filosofia politică a secolului al XIX-lea a ajuns să identifice opoziția față de politica aristocratică cu ostilitatea față de orice tip de politică. După înfrângerea regimului aristocratic, clasa de mijloc a dezvoltat un sistem de dominație indirectă. A înlocuit tradiționala diviziune între clasele guvernante și cele guvernate cu lanțurile invizibile ale dependenței economice. Acest sistem economic
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
consta în dominația claselor mijlocii de către aristocrație. Identificând respectiva dominație cu dominația politică în general, filosofia politică a secolului al XIX-lea a ajuns să identifice opoziția față de politica aristocratică cu ostilitatea față de orice tip de politică. După înfrângerea regimului aristocratic, clasa de mijloc a dezvoltat un sistem de dominație indirectă. A înlocuit tradiționala diviziune între clasele guvernante și cele guvernate cu lanțurile invizibile ale dependenței economice. Acest sistem economic a funcționat printr-o rețea de reguli legale aparent egalitare care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere. Secolul al XIX-lea a fost incapabil să remarce natura politică a acestor relații legalizate. Ele păreau să fie în mod esențial diferite față de tot ce fusese considerat până atunci ca fiind politică. În consecință, politica, în forma sa aristocratică - adică deschisă și violentă -, a fost identificată cu politica luată ca atare. Lupta pentru putere politică - în problemele interne și internaționale - a apărut a fi deci doar un accident istoric ce coincidea cu regimul autocratic și condamnat să dispară odată cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
luată ca atare. Lupta pentru putere politică - în problemele interne și internaționale - a apărut a fi deci doar un accident istoric ce coincidea cu regimul autocratic și condamnat să dispară odată cu acesta. Experiența americană Identificarea politicii de putere cu guvernarea aristocratică și-a găsit sprijin în experiența americană. Originile sale pot fi regăsite în trei elemente ale acesteia: unicitatea experimentului american, izolarea față de centrele conflictuale mondiale în timpul secolului al XIX-lea și pacifismul umanitar și antiimperialismul ideologiei politice americane. Faptul că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de gândire creatoare faptul că un om de stat nu ar fi avut un plan „constructiv” ca remediu pentru „cauza unică”. Oare nu rămășițele feudalismului constituie marea cauză, unică responsabilă de război în această lume? Să răsturnăm peste tot guvernele aristocratice, ar fi spus liberalii clasici, și vom avea pace. În politica practică, propunerea s-a redus la remedii mai specifice, destinate unor situații particulare. Astfel, după cum am văzut, Bentham și adepții săi au indicat lupta pentru colonii ca principala cauză
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
subtilă și intangibilă a cărei percepție a suferit, după cum am văzut 1, din cauza preocupării predominante, teoretice și practice, față de aspectele materiale ale puterii ca forță, reală sau ca amenințare. Mai mult, politica de prestigiu a folosit printre principalele instrumente formele aristocratice de interacțiune socială ale diplomației. Acea lume, cu regulile sale protocolare, dispute despre rang și întâietate și formalismul său gol, reprezintă tocmai antiteza modului de viață democratic. Chiar și cei care nu erau în întregime convinși că politica de putere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
militar sfârșitul Evului Mediu și începutul modernității. Primul: în cursul bătăliilor de la Morgarten din 1315 și Laupen în 1339, armatele compuse din infanteria elvețiană au înfrânt dezastruos cavaleria feudală, demonstrând că infanteriștii, recrutați din rândul oamenilor obișnuiți, erau superiori unei aristocratice și sofisticate armate călare. Al doilea eveniment este reprezentat de invazia Italiei din 1494, inițiată de Carol al VIII-lea al Franței. Cu ajutorul infanteriei și artileriei, el a zdrobit puterea trufașelor orașe-stat, până atunci aflate în siguranță în spatele zidurilor lor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la sine înțeles faptul că motivele egoiste care le animau propriile acțiuni îi determinau și pe ceilalți să acționeze la fel. Era o problemă de îndemânare și de noroc să ajungi în fruntea tuturor. Politica internațională a devenit un joc aristocratic, un sport princiar, în care toți urmau aceleași reguli și jucau pentru aceleași poturi limitate. După interludiul reprezentat de războaiele napoleoniene, frica de revoluție și de renașterea imperialismului francez a pus în cauză moralitatea Sfintei Alianțe, care a fost un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru scopul acestei discuții, mult mai importante a unui sistem etic ce a impus în trecut restricții asupra operațiunilor cotidiene ale politicii externe și care nu mai face acest lucru în prezent. Doi factori au cauzat această disoluție: înlocuirea responsabilității aristocratice cu cea democratică în afacerile externe și înlocuirea standardelor de acțiune universale cu cele naționaliste. Etica personală a internaționalei aristocrate În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și într-o măsură mai mică până la primul război mondial, moralitatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și al XVIII-lea și într-o măsură mai mică până la primul război mondial, moralitatea internațională a fost preocuparea unui suveran anume - adică un anumit prinț și succesorii acestuia - și a unui grup relativ mic, unitar și omogen de conducători aristocratici. Prințul și conducătorii aristocratici ai unei națiuni anume erau în legătură continuă și apropiată cu prinții și conducătorii aristocratici ai altor națiuni. Ei erau uniți prin legături de familie, o limbă comună (franceza), valori culturale comune, un stil de viață
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și într-o măsură mai mică până la primul război mondial, moralitatea internațională a fost preocuparea unui suveran anume - adică un anumit prinț și succesorii acestuia - și a unui grup relativ mic, unitar și omogen de conducători aristocratici. Prințul și conducătorii aristocratici ai unei națiuni anume erau în legătură continuă și apropiată cu prinții și conducătorii aristocratici ai altor națiuni. Ei erau uniți prin legături de familie, o limbă comună (franceza), valori culturale comune, un stil de viață comun și convingeri morale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unui suveran anume - adică un anumit prinț și succesorii acestuia - și a unui grup relativ mic, unitar și omogen de conducători aristocratici. Prințul și conducătorii aristocratici ai unei națiuni anume erau în legătură continuă și apropiată cu prinții și conducătorii aristocratici ai altor națiuni. Ei erau uniți prin legături de familie, o limbă comună (franceza), valori culturale comune, un stil de viață comun și convingeri morale comune asupra a ceea ce îi este sau nu permis unui gentleman să facă în relația
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deserveau angajatorul fie prin naștere (întărită adesea, dar în nici un caz întotdeauna, de un simțământ de loialitate față de monarh), fie pentru plata, influența și gloria pe care acesta le-o făgăduia. Dorința de câștig material a întreținut în această societate aristocratică mai ales o legătură comună care era mai puternică decât legăturile de loialitate dinastică sau națională. În felul acesta era indicat și uzual ca un guvern să-i plătească ministrului de Externe sau diplomatului unei alte țări o pensie, adică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
relativ înguste. În acea perioadă a istoriei, ambasadorul austriac în Franța se simțea acasă mai mult la Curtea de la Versailles decât printre propriii compatrioți nearistocrați. Avea legături sociale și morale mai apropiate cu membrii aristocrației franceze și cu alți membri aristocratici ai corpului diplomatic decât cu austrieci de origine modestă. În 1757, contele de Stainville era reprezentantul Austriei la Paris, în timp ce fiul său, mai târziu prim-ministru al lui Ludovic al XV-lea (în calitate de duce de Choiseul), era ambasador francez la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
obligației morale și în care era deci angajată onoarea proprie. O încălcare a obligațiilor sale morale, așa cum și le recunoșteau pentru ei înșiși omologii săi monarhi, ar fi pus în mișcare nu numai conștiința, ci și reacțiile spontane ale societății aristocratice supranaționale, care l-ar fi făcut să plătească pentru încălcarea moravurilor cu o pierdere a prestigiului, adică o pierdere de putere. Distrugerea moralității internaționale Când, în secolul al XIX-lea, selecția democratică și responsabilitatea demnitarilor guvernamentali au înlocuit conducerea aristocrației
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internaționale Când, în secolul al XIX-lea, selecția democratică și responsabilitatea demnitarilor guvernamentali au înlocuit conducerea aristocrației, structura societății internaționale și, odată cu ea, a moralității internaționale au fost supuse unei schimbări fundamentale. Până aproape de sfârșitul secolului al XIX-lea, conducătorii aristocratici au fost responsabili pentru dirijarea afacerilor externe în majoritatea țărilor. În noua epocă, locul lor a fost luat de către demnitari aleși sau numiți indiferent de distincțiile de clasă. Acești demnitari sunt responsabili juridic și moral pentru actele lor oficiale nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
poate atrage cu ușurință o schimbare a personalului care conduce politica externă. Acesta va fi înlocuit cu un alt grup de indivizi, proveniți din oricare grup al populației care predomină momentan. Demnitarii guvernamentali nu mai sunt recrutați exclusiv din grupurile aristocratice, ci din aproape întreaga populație, în care membrii clasei conducătoare ocupă o poziție privilegiată. Aceasta a fost, desigur, tradiția în Statele Unite, dar ea nu are precedent în unele țări precum Marea Britanie sau Uniunea Sovietică. Dl Bevin, fostul secretar general al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
responsabilitatea demnitarilor guvernamentali au distrus moralitatea internațională ca sistem eficace de restricții, naționalismul a distrus însăși societatea internațională în care acționase moralitatea. Revoluția franceză din 1789 marchează începutul noii epoci a istoriei, care este martoră a declinului treptat al societății aristocratice cosmopolite și al influenței restrânse a moralității sale asupra politicii externe. Profesorul G.P. Gooch a scris în acest sens: În timp ce patriotismul este la fel de vechi ca instinctul asocierii umane, naționalismul, în calitate de crez distinct, a provenit din lava vulcanică a Revoluției franceze
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost luat tocmai de societățile naționale. Acum, societățile naționale le impun celor care le reprezintă pe scena internațională standardele de conduită pe care le oferise pe vremuri societatea internațională. Când, în decursul secolului al XIX-lea, această fragmentare a societății aristocratice internaționale în segmente naționale era aproape finalizată, protagoniștii naționalismului erau convinși că această evoluție va întări legăturile moralității internaționale în loc să le slăbească, întrucât ei credeau că, odată satisfăcute aspirațiile naționale ale popoarelor eliberate și odată înlocuit regimul aristocratic printr-o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a societății aristocratice internaționale în segmente naționale era aproape finalizată, protagoniștii naționalismului erau convinși că această evoluție va întări legăturile moralității internaționale în loc să le slăbească, întrucât ei credeau că, odată satisfăcute aspirațiile naționale ale popoarelor eliberate și odată înlocuit regimul aristocratic printr-o conducere populară, nimic nu va putea dezbina națiunile lumii. Conștiente că fac parte din aceeași omenire și sunt inspirate de aceleași idealuri de libertate, toleranță și pace, ele își vor urmări în armonie destinele naționale. De fapt, spiritul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și în perioada următoare s-a bucurat de o largă circulație părerea conform căreia o mare parte din responsabilitatea declanșării războiului, dacă nu chiar toată, revenea intrigilor secrete ale diplomaților, iar negocierile diplomatice secrete constituie un reziduu periculos al trecutului aristocratic; în plus, negocierile internaționale desfășurate și încheiate sub privirea atentă a unei opinii publice pașnice ar ajuta cauza păcii. Woodrow Wilson a fost cel mai elocvent purtător de cuvânt al acestei noi filosofii în relațiile internaționale. Preambulul și primul dintre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
corp animat, adică un corp locuit de un suflet. Or, recunoașterea semenului este o experiență sensibilă. Faptul că celălalt om este perceput drept semen nu este altceva decât experiența sensibilă pe care o permite democrația. Tocqueville afirma că, În societățile aristocratice, „nu sunt văzuți ca semeni decât ceilalți membri ai castei proprii”. Dimpotrivă, În societățile democratice, oamenii văd În ceilalți oameni membri ai umanității, Îi percep de la bun Început drept semeni de-ai lor. Desigur, fiecare Îl percepe pe celălalt În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]