1,654 matches
-
ploaie, să vadă cum mai merge greva stripteuzelor. O tipă pătrățoasă cu codițe vopsite În negru și tatuaje pe pectorali păzește ușa. — Delegat sau protestatar? — Cap sau pajură? răspunde Wakefield, apoi se vede pe sine prin ochii femeii. Un tip arogant, Între două vîrste, cu față lungă, ochi triști, bine ras, fără tatuaje. Mai mult delegat decît protestatar. — Pe bune, crezi că cineva se poate declara așa, pe loc? Trage cu ochiul În barul din spatele femeii și Îl vede pe puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să fi fost într-adevăr o decizie dificilă. De bună seamă, avea să spună măcar că echipa de la Citizen făcuse ce era mai greu? Dar dacă ar fi făcut asta, oare ei nu i s-ar fi părut un gest extrem de arogant? Ca atunci când felicitai pe cineva că a ieșit pe locul doi, deși toată lumea știa că locul doi nu conta. În orice caz, n-ar fi trebuit să-și facă griji, pentru că Jack nici măcar nu pomeni de Citizen. Acceptă pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-ă deși pare o nebunieă cred că aș prefera să fie al lui Jack. — Aveam senzația că îl detești pe individ. Henrietta era uluită, dar n-ar fi fost Henrietta dacă ar fi rămas fără replică. — Ești convinsă că e arogant, încăpățânat și egoistă ca să nu mai spun fustangiu și, ce mai era, iresponsabil. Oh, și mai era ceva cum că ar fi un tată dezastruos. Fran roși. — Este. Dar se pare că îl iubesc chiar și așa. Imaginea lui ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mesevist, din contra, au fost unii care au zis că și-ar face cu mine pedeapsa, că eram liniștit. Sunt oameni între oameni. Ce ar putea să vorbească despre mine? Că nu-mi plac oamenii care au o atitudine zeflemistă, aroganții, care denigrează. În sinea mea mă rog la Dumnezeu, chiar dacă nu mă vede nimeni. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru comandanți, că e înțelegători, nu fac periuța, că sunt aici treizeci și ceva, cum poți să rezolvi repede în juma’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să ne ajute. De când am fost arestat asta este cea mai mare realizare a mea. Am învățat multe lucruri rele în viața mea, în orfelinat am învățat să fur, să tâlhăresc, să mă bat, să vorbesc urât și să fiu arogant și egoist. Cândva aceste lucruri urâte mi-au fost de ajutor pot să spun așa însă în ansamblu acest fel al meu mi-a fost fatal. Am luat multe bătăi la orfelinat. De la cei mai mari, asistații. Cândva după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Complet zăpăcit, a încercat să-i distragă privirile întorcându-și capul spre fereastră. — Takamori! — Da. — Te căsătorești? Cu picioarele încrucișate pe așternut, și-a întors capul pe jumătate ca s-o privească. Zărindu-i ochii negri și nasul în vânt, arogant, a avut senzația că-și bate joc de el. — Cine e Haruko Hona? — Haruko? Să fiu al naibii dacă știu. — Adevărat? O undă de bănuială i se strecură în voce. Strâmbă din nas și-l privi fix pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
imagine satisfăcătoare. S-a dus, fără știrea mamei și a fratelui, la librăria Maruzen din cartierul Nihonbashi să caute fotografii cu Napoleon. Erau o mulțime de cărți la Maruzen, dar toate fotografiile pe care le-a găsit înfățișau un omuleț arogant ce semăna mai degrabă cu unul din vulturii de la Grădina Zoologică din parcul Ueno. „Nu e prea atrăgător“, gândi ea. Părăsi magazinul fără să cumpere vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fereastra autobuzului, în mlaștină. Sticla dispăru în ceață, fără zgomot. — Hai! Condu-mă la locul cu pricina. Nu vă mai grăbiți atât de tare. Îmi beau și eu oranjada. Atitudinea lui Kobayashi se schimbase. Până acum fusese slugarnic, acum era arogant. — Ce-ai spus? se rățoi Endō. — Mai avem doar vreo sută de metri. Ce căutăm noi, n-o să dispară până ajungem acolo. Dacă nu stă la vreun han mai răsărit din oraș, s-ar putea să fie la Yoshiya, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
eu, sau e ceva ce nu Înțeleg despre Lisa, dar cum de reușește mereu să găsească numai ticăloși? — Știu! mă aprobă Trish. Ai crede că, după Dezertor, ar merita pe cineva cu adevărat drăguț, dar ăsta e doar un dobitoc arogant. — Iar ea e de-a dreptul minunată, meditez eu. Să fie un sentiment de nesiguranță? — Ce se Întîmplă acolo? Ușa se deschide și Lisa intră cu pași mari, zîmbind cu gura pînă la urechi. — Purtați o conversație privată sau e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dau una Înainte să plecați. Nu mă pot abține. În punctul ăsta, ar fi trebuit pur și simplu să o las baltă, să mă recunosc Învinsă de un asemenea egoism, dar eram pe val și hotărîtă să-i arăt acestui arogant că Îi eram egal. La dracu’, eram chiar mai bună. — Ultima noastră campanie a fost făcută de Bruce Weber, zic. Probabil că ai văzut-o. Calden. Am luat trei premii pentru ea. Bruce a lucrat bine. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
reușit să-ți strecoare o carte de vizită? Întreabă Dan, și Încuviințez din cap, scoțînd cartea de vizită din buzunar și rupînd-o În bucăți deasupra coșului de gunoi. — De parcă ar exista vreo șansă să lucrez cu un tip atît de arogant, spun eu, deschizînd dintr-o mișcare capacul coșului. — Și pe bună dreptate, răspunde soțul meu. E arogant și mult prea arătos. — Da, dar se urîțește pe măsură ce stai mai mult de vorbă cu el. Dar Lisa? Ea ți-a plăcut? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vizită din buzunar și rupînd-o În bucăți deasupra coșului de gunoi. — De parcă ar exista vreo șansă să lucrez cu un tip atît de arogant, spun eu, deschizînd dintr-o mișcare capacul coșului. — Și pe bună dreptate, răspunde soțul meu. E arogant și mult prea arătos. — Da, dar se urîțește pe măsură ce stai mai mult de vorbă cu el. Dar Lisa? Ea ți-a plăcut? Nu-i așa că e Încîntătoare? — Ca să fiu sincer, zise el, ridicînd din umeri, nici cu ea n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe un ton arogant. Era limpede că se credea stăpân peste biserica purtând hramul Sf. Ioan Botezătorul, înălțată de episcopul Massimo pe vremea papei Simmaco. Când s-a apropiat de mine pentru îmbrățișarea rituală, am avut o senzație de repulsie. La o vârstă deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui soție, amândoi palizi și cu ochii umflați de nesomn. Am făcut o plecăciune. Nimeni n-a zis nimic. Garibaldo a schițat doar un mic gest de salut și încă o dată m-a prins de braț. Heraclion a spus: - Medic arogant, călugăr încăpățânat, de ce refuzi lectica? De ce nu rămâi aici? Garibaldo a făcu din nou un gest mut de salut cu mâna, fără să se-ntoarcă, și a surâs. Pe drum m-a întrebat: - Când pleci, Stiliano? I-am răspuns: - Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dacă n-aș fi priceput noima cuvintelor sale. - Ai dreptate, când vorbesc cu regina mea, rămân în picioare. Tot fără să se clintească din loc a spus: - Eu sunt Bino de la Masada. Numele tău care e? I-am răspuns cam arogant: - Eu sunt Stiliano, diacul de la palatul regal. A cui este biserica asta pe care n-am mai văzut-o până acum? Mi s-a părut că bărbatul acela râdea în tăcere. - Nu este o biserică, ci casa provizorie a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la credința în care am fost botezat prima oară. Poate asta e o greșeală, dar Casa avea chiriași care nu-mi erau pe plac. Atâta vreme cât va fi populată de dogmatism și de superstiții, de cezariști și de donatiști, o lume arogantă ce-și schimbă cu ușurință veșmântul și adoptă o denumire sau alta după cum bate vântul conveniențelor și al modelor, eu voi aștepta la ușă. O să mă uit cine intră și cine iese și nu voi cere nimic, nici măcar îndurare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Într-o carte. De-a lungul pereților vagoanelor, separate, dar În același timp Înlănțuite ca și capitolele unei cărți, se desfășurau cortegii de automobile și magazine, palate și biserici, trenuri și biciclete. Și printre ele se agitau omuleți burduhănoși și aroganți care strigau și se certau, și omuleți subțiri și melancolici asistau la spectacolul acelei vieți, resemnându-se sau visând, visând chipuri feminine, care se iluminau - precare - Între nuanțe de gri și tonalități de negru. Sau, dacă nu, apăsau pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ci pentru că situația de sfârșit în care se află îl indispune. Îi este antipatic Andrei Ionescu, ar vrea să-l elimine din viața sa și, cu toate acestea, îi e greu să se suporte astfel, pândindu-l pe un individ arogant și atât de mulțumit de sine. Iar Andrei Ionescu chiar este mulțumit. Îi place fața lui netedă, își iubește părul negru, răsucit după urechi în șuvițe lucioase, chiar și dinții rari i se par interesanți și, în general, este încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o să i se-ntâmple. Cum l-a văzut pe Ioniță, și-a dat seama instantaneu că trebuie să fie un urmaș al celuilalt Ioniță. Era puțin mai zvelt, dar tot așa de pregătit pentru orice. Primul Ioniță era un ins arogant. Dar Zogru nu știuse niciodată ce e dincolo de siguranța lui sfidătoare, până să-l cunoască pe Zugrav. Acesta privea drept în față, cântărind cu nerușinare drumul, soarele și lumea. Iar fața asta de dispreț, cu buza de sus aninată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Andrei Ionescu a plecat la Paris, iar Zogru, în căutarea unui bărbat prin care să-i atragă atenția Giuliei. Se gândea la un ins în primul rând confortabil pentru el, bineînțeles, dar care să fie și genul ei, un pic arogant, cum era Andrei. Ori mai bine să fie cu totul altfel. De exemplu, ca Orlando Bloom, pe care îl adora. Dar unde să găsească un bărbat care să fie măcar pe-aproape? Și totuși, a găsit unul, care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
citim Ne fac să ne uimim, El e poetul preferat De toți adorat. Moț Amalia-Miriam, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.11 Oradea Bihor profesor coordonator Delia-Ioana Butiri Corupția La loc de cinste pusă vrea să fie Se crede arogantă, dar se știe Că nu e bună și nici n-are carte Însă în lume are multă parte. Nu e cinstită, dar acum se pare C-a obținut în lume doar onoare Și luptă să se mențină-n top Vrând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume a unui alt fiu, Iuda. Acești frați, așa de apropiați ca vârstă, formau ei înșiși un fel de trib. Ruben, mereu cel mai mare și mai înalt, era tandru cu cei mai mici. Simon era un drac - frumos și arogant, pretențios și aspru - dar i se ierta totul datorită pistruilor. Levi era un șoricel timid și sclavul lui Simon. Iuda era un băiat tăcut, drăgăstos cu toată lumea. Era mai deschis la ten decât ceilalți frați și Iacob îi spunea Leei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era bine, a spus ea. - E un mâncău și a epuizat-o pe mama lui sugând întruna, a zis Shery cu un zâmbet parșiv. Îi părea rău că stăpâna ei avusese așa probleme cu copiii, dar o găsea pe As-naat arogantă și capricioasă. - Maternitatea îi va da o lecție, mi-a împărtășit prietena mea părerea ei. Tatăl și-a botezat copilul Menashe, un nume oribil care probabil că înseamnă ceva în limba lui. Menashe. Sună ca un mestecat, nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu vocea verde și solemnă a Reginei Nopții. În întunericul care-mi cuprindea lumina vieții, am început să întrezăresc chipurile mamelor mele, fiecare arzând cu focul ei. Lea, Rahela, Zilpa și Bilha. Re-nefer și Meryt. Chiar și sărmana Ruti și aroganta Rebeca au dat buzna să mă întâlnească. Deși nu le văzusem niciodată, le-am recunoscut și pe Ada și pe Sara. Puternice, curajoase, cuprinse de admirație, bune, înfrânte, loiale, nebune, talentate, slabe: fiecare urându-mă bun venit în felul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec cu bastonul În podea, Îl făcu pe PM să se Întoarcă spre el și mîrÎi aruncîndu-i o privire rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]