2,557 matches
-
de nimicirea propriei ființe. Visul exprimă urgența: persoana trebuie să reacționeze, să se protejeze, să se apere sau să rezolve problema. Prin urmare trebuie luate în considerare și celelalte elemente constitutive pentru a înțelege toate semnificațiile. Informații complementare apar dacă asasinul posedă o armă (vezi acest cuvânt). Adesea, el încearcă să sugrume sau să taie gâtul, amenințare ce crește senzația de opresiune. Strangularea, sufocarea și tăierea gâtului sunt revelatoare pentru locul manifestării angoasei situată frecvent la nivelul gâtului sau al chipului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Defectul acestui tip de construcție narativă stă în gradul sporit de simbolizare. Doar anecdoticul nu este suficient. Pentru reușita povestirii este nevoie de o reală inventivitate epică. Îmi amintesc de finalul unui film american din anii ’70, în care eroul (asasin plătit) refuză să se mai supună ordinelor primite și ultima imagine a filmului îl înfățișează pe asasin privind prin cătarea puștii pe omul care se folosea de el și îl obliga, printr-un subtil șantaj, să ucidă la comandă. Filmul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Pentru reușita povestirii este nevoie de o reală inventivitate epică. Îmi amintesc de finalul unui film american din anii ’70, în care eroul (asasin plătit) refuză să se mai supună ordinelor primite și ultima imagine a filmului îl înfățișează pe asasin privind prin cătarea puștii pe omul care se folosea de el și îl obliga, printr-un subtil șantaj, să ucidă la comandă. Filmul însă nu se termină aici. Înainte de a pune cu adevărat punct filmului, regizorul ne mai oferă un
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Ele se rotunjesc. Precizia exagerată nu interesează pe cititor. Decât să transcriem până la ultimul leu suma alocată în buget învățământului, mai bine și mai ușor de reținut este să transformăm suma în procente: 4,2% din PIB. Renunțați la etichetări: „Asasinul Vasile Gabor a fost achitat de Tribunal”. Implică elemente de comentariu indirect și înseamnă o încălcare deontologică (de pildă, te substitui Justiției). Până la sentința definitivă, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție. Sesizați contradicțiile logice: „Un tânăr din Sibiu a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la descoperirea criminalului. Soțul victimei a fost arestat, bănuielile împotriva lui se întețeau, dar nu exista nici un motiv al acestei odioase fapte, menajul soților fiind armonios. Privitor la alibiul stabilit prin telefon, poliția vedea în el doar un truc al asasinului. Cercetările poliției dovediseră de altfel că un domn Qualt nici nu exista la adresa indicată și, prin urmare, declarația lui Wallance nu a fost luată în serios. Dimpotrivă, soțul era bănuit că regizase totul și, într-un final, a fost găsit
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și... — Nu venise la cură? — Locuiește tot timpul la Vichy. E proprietara casei și Închiriază camerele de la primul etaj. Maigret nu se ridicase din fotoliu, și soția lui știa ce efort mare făcea. — Crezi că a fost omorîtă pentru jaf? — Asasinul a scotocit peste tot, dar se pare că n-a luat nimic. Au fost găsite cîteva bijuterii și niște bani Într-un sertar pe care Îl deschisese. — N-a fost... — Violată? Nu. Se uita tăcut la fereastră. — Știi cine conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
știam dacă să vă chem sau nu. Mi-am zis că ați venit la cură, nu ca să ne dați o mînă de ajutor. De altfel, știam că, dacă acest caz v-ar fi interesat, veți... Maigret chiar că devenea morocănos. — Asasinul și-a jefuit victima? bombăni el. — Nici vorbă. — O crimă pasională? — Puțin probabil. Spun asta, dar, după douăzeci și patru de ore, nu știu mai multe decît ieridimineață cînd am sosit. Scotoci printre hîrtii. — Numele victimei este Hélène Lange. Avea patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și cutii de carton. — Viol? — Nici măcar tentativă. Și nici n-a fost furat ceva, după cîte știm. Articolul apărut În dimineața asta În La Tribune e destul de exact. Într-un sertar, am găsit cinci bancnote de o sută de franci. Asasinul a scotocit În geanta victimei și conținutul a fost Împrăștiat pe jos, inclusiv patru sute de franci În bancnote de zece și de douăzeci, precum și mărunțiș și un abonament la teatrul de la Grand Casino. — Casa fusese cumpărată de mult timp? — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sau cu sora ei, cu prieteni sau prietene. Pe malul mării, se fotografiase singură În fața valurilor. — În acest moment, presupun că sînteți singura ei moștenitoare? N-am găsit nici un testament printre actele ei. Este adevărat că au fost Împrăștiate de asasin, dar nu văd de ce ar fi luat testamentul. Nici un notar n-a luat Încă legătura cu noi. — CÎnd are loc Înmormîntarea? — Dumneavoastră hotărîți. Medicul legist și-a făcut treaba și puteți lua trupul neînsuflețit cînd doriți. — Unde credeți că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Pe trotuar se afla o bancă vopsită În verde, pentru clienții hotelului. Cerul era tot senin. De cînd sosiseră la Vichy, nu plouase nici măcar o dată. Patronul, bineînțeles, Îl aștepta la capătul de jos al scării. — Ce se mai aude cu asasinul? Nu e treaba mea, răspunse el, zîmbind. Credeți că cei de la Clermont-Ferrand sînt În stare de ceva? Nu e deloc bine ca Într-un oraș ca al nostru să circule liber un asasin. După cîte am auzit, cîteva femei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
al scării. — Ce se mai aude cu asasinul? Nu e treaba mea, răspunse el, zîmbind. Credeți că cei de la Clermont-Ferrand sînt În stare de ceva? Nu e deloc bine ca Într-un oraș ca al nostru să circule liber un asasin. După cîte am auzit, cîteva femei În vîrstă au și plecat... Maigret avea un zîmbet vag pe buze În timp ce se Îndrepta spre strada Bourbonnais și zări de departe draperia neagră de la ușă, cu o literă mare „L” brodată cu fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și mai bine portretul ei. Citea doar cărți romantice, sentimentale, dar privirea ei avea uneori o duritate cît se poate de reală. — Te-ai Întîlnit cu Lecoeur? — Nu. A fost chemat la Clermont-Ferrand din cauza unei spargeri. — Crezi că va descoperi asasinul? Maigret tresări. Acum era rîndul lui să fie adus la realitate. Adevărul era că nu se gîndea ca la un asasinat. Aproape uita că proprietara casei cu obloane verzi fusese sugrumată și că problema numărul unu era găsirea asasinului. Căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
descoperi asasinul? Maigret tresări. Acum era rîndul lui să fie adus la realitate. Adevărul era că nu se gîndea ca la un asasinat. Aproape uita că proprietara casei cu obloane verzi fusese sugrumată și că problema numărul unu era găsirea asasinului. Căuta și el pe cineva. Ba chiar se gîndea la el mai des decît ar fi vrut, Încît devenea o obsesie. Îl intriga bărbatul care, la un moment dat, Își găsise loc În viața ei singuratică. Nici urmă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sale? — A părăsit orașul aproape imediat după ceremonie. — A! Apoi, după o scurtă tăcere: — Presupuneți că bărbatul voia s-o atragă Într-o capcană, nu-i așa? Nu cumva era chiar sugrumătorul? Păli la gîndul că vorbise la telefon cu asasinul domnișoarei În lila. Maigret nu regreta că renunțase la siestă. 5 Telefonista plecă; cei doi bărbați rămaseră nemișcați. Maigret trăgea alene din pipă. Lecoeur avea Între buze o țigară care amenința să-i pîrlească mustața. Fumul plutea deasupra capetelor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Maigret nu răspunse imediat. Nu reacționau la fel. Fără a mai vorbi de metode, un cuvînt neagreat de nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta uneori cu duritatea privirii. CÎteva mici nuanțe se adăugaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
De ce? Probabil că e căsătorit. E venit aici cu soția, poate cu copiii. Nu e liber oricînd. Lecoeur părea și el că se amuză urmărind cum lucra creierul lui Maigret. Chiar creierul? Acum omul se străduia să intre În pielea asasinului... N-a găsit ce căuta În casa de pe strada Bourbonnais. Iar Hélène Lange n-a vorbit. Dacă ar fi vorbit, probabil că n-ar fi murit. A vrut s-o sperie ca să obțină informația de care avea nevoie. — Deși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de la ușă, și căutase În toate mobilele Înainte de venirea ei? Sau venise abia după ce femeia ajunsese acasă, comisese crima și apoi scotocise peste tot? — De ce zîmbiți, șefule? — Pentru că mă gîndesc la un detaliu stupid. — PÎnă să ajungă la Hotelul Gării, asasinul, dacă a luat-o În ordine alfabetică, probabil că a sunat de vreo treizeci de ori. Asta nu-ți spune nimic? Își umplu din nou pipa. Toată poliția Îl caută. Probabil că soția stă În aceeași cameră cu el. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
rîndul. Perechile treceau pe hidrobiciclete și, la baza zidului care mărginea rîul, terenurile de golf de mici dimensiuni se succedau la fiecare cincizeci de metri. Maigret se surprinse Întorcînd capul după fiecare bărbat mai În vîrstă și solid. Pentru el, asasinul domnișoarei În lila nu mai era o entitate vagă. Începea să se contureze, să aibă o personalitate. Se afla În oraș, pe una dintre acele promenade străbătute atît de conștiincios de soții Maigret. Făcea aproape aceleași gesturi ca ei, vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Înregistrat În mod oficial. — Mă străduiesc să vă răspund cum pot mai bine. Ochii lui Maigret râdeau. Lecoeur lucra bine. El n-ar fi procedat chiar așa, dar rezultatul ar fi fost același. — Știați, ieri, că poliția Îl caută pe asasinul surorii dumneavoastră. Și mai știați că și cel mai mic indiciu putea să fie prețios... — Cred că da. — Și există toate șansele ca interlocutorul invizibil să fie chiar asasinul. V-ați gândit la asta. Ba chiar ați fost convinsă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ar fi fost același. — Știați, ieri, că poliția Îl caută pe asasinul surorii dumneavoastră. Și mai știați că și cel mai mic indiciu putea să fie prețios... — Cred că da. — Și există toate șansele ca interlocutorul invizibil să fie chiar asasinul. V-ați gândit la asta. Ba chiar ați fost convinsă, pentru că v-a fost teamă, deși sunteți o femeie care nu se lasă impresionată cu una, cu două. — Poate că m-am gândit la asta, dar nu eram sigură. Alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
în cuget și simțiri. Nu contează ce fac pesediștii bun pentru oameni, ci doar faptul că unul ca Soros sau alții de prin zona ceea drăcească i-au arătat la ceas de seară cu degetul însângerat de copiii uciși de asasinii plătiți ai CIA pe treptele catedralei de la Timișoara, care sunt comuniștii, care sunt extremiștii și care sunt „oamenii de bine”, iar școlitul nostru ca orice dromader care trebuie să presteze ca să-și merite tainul, pune de zor și el etichete
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
organizează manifestații uriașe în cinstea lor cu orice prilej. Ancheta începută pentru descoperirea complicilor este suspendată. Masonii din guvernul de concentrare își apără colegii republicani. The Times scrie: "Lumea civilizată va înțelege că cei care comandă în Portugalia sunt domnii asasini". Societățile secrete, masoneria și carbonarismul, își continuă opera. Guvernul e cu totul paralizat de forța crescândă a republicanilor și nu îndrăznește să ia nici o măsură împotriva lor. Președintele Consiliului, amiralul Ferreira do Amaral, întreabă pe președintele republicanilor, venerabilul Bernardino Machado
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sidonio. Rudele și prietenii lui au, toți, o trăsătură comună: sunt afiliați Lojii Pro Patria... Amănuntul acesta, cunoscut îndată după ce s-a răspândit știrea atentatului, dă prilej unei manifestații populare împotriva masoneriei. Cineva din mulțime strigă: "Jos masoneria. Jos spelunca asasinilor!". E de ajuns, pentru ca masa aceea înfuriată să se îndrepte ca un singur om către localurile lojilor Pro Patria și Gremio Lusitano, pe care le devastează. Sidonio Paes scăpase într-adevăr ca prin minune, pentru că tânărul Julio Baptista înmuiase gloanțele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de spaimă și durere. Gărzile republicane și agenții încep să lovească în neștire. Sidonio e dus pe brațe în automobil, e deschis la piept. Nu mă mai necăjiți, băieți!", le spune zâmbind. Apoi, dîndu-și seamă că moare, murmură: "Salvați patria!". Asasinul era un tânăr din Alemtejo și se numea José Julio da Costa. Tipul criminalului lombrozian, conchid toți cei care 1-au cercetat. Venise la Lisabona ca să-l omoare pe Sidonio Paes, pentru că, așa cum mărturisea în urmă, Sidonio "era monarhic". Mare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Procesul se închide, în urma victoriei democraților și a "furnicii albe". Zadarnic încearcă devotații lui Sidonio și câțiva magistrați să aducă vreo lumină în aceste întîmplări misterioase. Guvernul refuză să le dea vreo atenție. Singura pedeapsă pe care a primit-o asasinul a fost tipărirea cărții sale, Moartea doctorului Sidonio, care a denunțat fără vreo posibilitate de îndoială haosul criminal din nefericitul său creier. VII. RĂZBOIUL CIVIL Junta militară care se organizase încă din timpul vieții lui Sidonio Paes, își propunea să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]