1,401 matches
-
trebuit să-i organizeze. Se înțelege că a recurs la principii și metode militare, cu care era obișnuit. Așa se face că mănăstirea a asimilat reguli severe și o disciplină de viață riguroasă, sobră, care rezona profund cu misticismul și asceza eremitică. Pachomius a decretat un ideal de educație și viață creștină - Omul pios - și cel puțin patru principii pedagogice-religioase: simplitatea vieții, munca, devoțiunea și ascultarea. Se visa chiar la imitatio Christi.... 7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?tc "7
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
desigur, un hidden curriculum, un null curriculum și un phantom curriculum care animau viața și formarea creștinilor. Dar a existat, pentru educația și instrucția mănăstirească, un curriculum formal, adică un autentic written curriculum? În mănăstiri se învăța știința practică a ascezei care conducea spre știința teoretică a contemplării 3. Cassian susținea că coenobium este o școală pregătitoare (iuniorum schola) pentru școala de grad înalt care era „viața de sihastru”4, ceea ce sugerează o concepție riguroasă despre formarea creștinului. Dar lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Orient. Cu îngăduința episcopului Leontius din Fréjus, s-a așezat, în cele din urmă, în insula Lérins. Era o practică răspândită. Insulițele Mediteranei Occidentale găzduiau mulți asemenea asceți creștini; în Capraria, Gorgona, Palmaria, Galinaria și Hyare își mortificau trupurile prin asceză severă, recitând psalmi, meditând la textele sacre numeroși creștini care aspirau la soteriologie prin imitatio Christi. Era o experiență totală, o peak experience mistică, profundă. La Lérins se crease deja o ceată, o „sectă” de cenobiți 10. Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mult prea „umanistă” pentru a nu contraria pietismul creștin al vremii. Astfel încât, în 431, Conciliul al III-lea ecumenic de la Efes a condamnat-o, declarând-o eretică 15. Dar erau lérinienii eretici? Lérins a fost, înainte de toate, un spatium de asceză. Clericii și laicii care poposeau o vreme la mănăstire se îndeletniceau cu acest lucru 16. Dar nu este deloc bizar că sălașul adăpostea persoane foarte diverse: bărbați căsătoriți, adolescenți, rude ale monahilor și intelectuali. Este semnificativă prezența celor din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lériniană nu era vehement pelagiană. În secolul al VI-lea a intervenit în cearta antiaugustiniană, de partea Sfântului Augustin, lérinianul Caesarius din Arles 20; ceea ce dovedește că la Lérins nu a existat o școală teologică „modernă”, ci o școală de asceză. Caesarius se refugiase acolo pentru „a fugi de lume”, în anul 490, când era foarte tânăr 21. Despre el au relatat Ennodius și Sidonius. Nici unul nu lasă să se înțeleagă altceva decât că insula era un refugiu al asceților autentici
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ibidem. 4. În „Consolationes” (XVII, Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit., p. 531), Cassian scria: Die primis coenobii scolis ad secundum anachoreoses gradum tendere („Din prima zi de școală monastică, să se tindă către cea de-a doua treaptă, a ascezei”). 5. Despre școlile mănăstirești, în general, vezi colecția lui G. Bardy, „Les origines de l’école monastique en Occident”, Sacris Erudiri, V/1953, pp. 86-104; pentru completare (cf. Riché, op. cit., p. 339), se pot consulta: Vita Fulgentii (Vie de Saint
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
experiment mental dus la extremă și de aceea destul de controversat, ceea ce în fond nu ne interesează căci am hotărât să-i respectăm dorința: .) Așadar, convins că simțurile sunt izvorul înșelăciunii și al cunoașterii eronate, Descartes ia o decizie extremă: ) Această asceză, izolare față de lume dar mai ales față de impresiile venite de la corpul său, față de acea parte din sine care generează fals, are ca scop decelarea esenței propriei ființe, care singură îi va permite identificarea principiilor pe care-și va clădi propria
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
existența celorlalte euri și nici faptul că ele comunică.Însă ca motivație lăuntrică, personală și ca finalitate de ansamblu, este o metafizică pentru umanitate, prin care, dincolo de concepte, se deschide un altruism special. CAPITOLUL III. ÎNDOIALA III.1. Îndoiala ca asceză Metafizica lui Descartes este înainte de toate o speculație dezinteresată. În acest sens ea nu trebuie să depindă de morală: ) De altfel, această gîndire speculativă nu consideră a priori, cel puțin așa pretinde, adevărurile și credința. Morala și religia sunt deci
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
realitate în întregime interioară. Trebuie într-un fel să pierzi lumea sensibilă pentru a te regăsi pe tine însuți. Aceasta este azi mai mult decât oricînd un fapt de înțelept mai curînd decât unul de savant. Îndoiala metodică este o asceză. Reflexia pe care o creează este una esențialmente filosofică și în acest sens ea este o inițiere și o conversiune spirituală. Acest aspect al cartesianismului corespunde perfect cu paradigmele produse de filosofia antică: ) În legătură cu aceasta Ruedi Imbach comentează astfel: ) Spiritul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
raționalul la el însuși. Nimic surprinzător în ideea modernității capitalismului câtă vreme acesta se poate sprijini pe matematică, modernă ea însăși, pentru a-și ține contabilitatea. Teza lui Weber răstoarnă raționamentul, propunând drept cauză a "spiritului" capitalist un element irațional: "asceza" puritanilor "în mijlocul lumii". "Monahismul medieval, ascetic în afara lumii, avea deja o organizare rațională a vieții, dar această organizare era exterioară vieții cotidiene și chiar i se opunea. În asceza în mijlocul lumii, organizarea rațională a vieții are drept scop pătrunderea în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
răstoarnă raționamentul, propunând drept cauză a "spiritului" capitalist un element irațional: "asceza" puritanilor "în mijlocul lumii". "Monahismul medieval, ascetic în afara lumii, avea deja o organizare rațională a vieții, dar această organizare era exterioară vieții cotidiene și chiar i se opunea. În asceza în mijlocul lumii, organizarea rațională a vieții are drept scop pătrunderea în lumea cotidianului, și nu constituirea unei enclave în cadrul ei. De aceea, ea se exprimă ca virtute în profesie și reprezintă o trăsătură esențială a spiritului capitalist. De asemenea, Weber
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
a vieții are drept scop pătrunderea în lumea cotidianului, și nu constituirea unei enclave în cadrul ei. De aceea, ea se exprimă ca virtute în profesie și reprezintă o trăsătură esențială a spiritului capitalist. De asemenea, Weber trebuie să explice cum asceza este cauza unei forme economice tipice capitalismului, reinvestirea câștigurilor în capital: "Asceza protestantă în lume [...] a combătut cu toată puterea întrebuințarea fără stavilă de către individ a bunurilor pe care acesta le posedă; ea a restrâns consumul, în special cel de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
unei enclave în cadrul ei. De aceea, ea se exprimă ca virtute în profesie și reprezintă o trăsătură esențială a spiritului capitalist. De asemenea, Weber trebuie să explice cum asceza este cauza unei forme economice tipice capitalismului, reinvestirea câștigurilor în capital: "Asceza protestantă în lume [...] a combătut cu toată puterea întrebuințarea fără stavilă de către individ a bunurilor pe care acesta le posedă; ea a restrâns consumul, în special cel de lux". Or, alăturând această restricționare a consumului și dezlănțuirea setei de câștig
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pofticios, i-a mâniat pe mulți oameni din aștia, așa, mai cu capul în sac, așa că m- au reclamat la poliție, să-l închid, că nu merge cu pelerinajul”. În timp ce discutăm amical despre incompatibilitatea funciară între micul național și necesara asceză pelerină, în curte intră un bărbat scund și gros, desprins rapid din trupul rândului din apropiere, sub privirile fals-îngăduitoare ale unui jandarm. Omul cere o cafea, dar vânzătorul îi propune și un „întăritor” la cafea, acceptat bucuros, așa că în lichidul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și stil de pelerinaj (în concordanță cu noile tendințe de viață sănătoasă ale Europei Occidentale) a condus la o creștere constantă și semnificativă a numărului de pelerini (Zapponi, 2011 : 37). Numai că acest pelerinaj cu caracter special, care oferă plăcerile ascezei accesibile unui public cu tendințe boeme, plăsmuiește identitatea pelerină prin mersul pe jos, de-a lungul unor drumuri bine marcate și întreținute pe banii Uniunii Europene, nu este tocmai reprezentativ pentru înțelegerea pelerinajelor comprimate spațio-temporal, cum sunt cele sub forma
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
caracteristice, personajele cele mai semnificative - chiar dacă minți simple, îndeobște - având o dimensiune interioară. Departe de a fi niște farisei, monahii trăiesc sincer - dar cu efecte ilare din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale, cinice, cu apel la șarjă, la indiscreție, iar rezultatele sunt modeste, acuză lipsa de gust, vulgaritatea. De valoare mai scăzută se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
sau un risc de degenerare, o spune Soljenițîn atât direct, în capitolul " Sufletul și sârma ghimpată" din Arhipelagul GULAG, cât și indirect, în textele sale literare pe această temă. Lumea lagărului pare absurdă, dar sensul ei profund este dat de asceza involuntară pe care o presupune recluziunea 156. Convingerea lui Soljenițîn, construită pe propria experiență, dar bazată și pe mărturii ale unor supraviețuitori din lumile recluziunii, este că, în alegerea soluției de supraviețuire, decisivă rămâne calitatea umană sau forța spirituală a
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mea îmi rămân scumpe și importante [...] Dar cum să-ți preschimbi trupul în piatră?157. În viziunea asupra recluziunii, amprenta lui Soljenițîn este inconfundabilă. Atrocitățile acestor lumi infernale nu pot distruge lumina hristică, iar alegerea acestei căi "transformă încercarea în asceză"158. Oricât de absurd ar părea, în aceste lumi fericirea este posibilă, mărturisește Soljenițîn. Nu putem decât să-i dăm dreptate lui Nichita Struve, cel care afirmă că lumina și forța operei soljenițiene nu pot fi înțelese decât prin prisma
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
spre concepția lui despre lume și despre om în această lume343. Personajele lui Soljenițîn sunt plasate în situații în care trebuie să facă alegeri existențiale. Aceasta este "comedia umană" a lui Soljenițîn, iar sensul și valoarea date acestei situații de asceză involuntară este a doua naștere a omului. După cum subliniază Georges Nivat, în aceste condiții omul poate renaște sau poate degenera 344. Asemenea lui Nerjin, atât Sologdin, cât și Gherasimovici fac alegerea lor, refuzând să participe la proiectele ce vizează supravegherea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
s-a înrăit în lagăr ("fericiți cei curați cu inima"), nu s-a abrutizat și încă se mai poate implica, responsabil, în muncă. Așa cum se știe din experiența monahilor, munca, mai ales cea manuală și însoțită de rugăciune, este o asceză purificatoare. În ce privește rugăciunea, experiența lui Ivan Denisovici pare să se limiteze la strigătul disperat în momente de pericol, cum este acela din timpul percheziției de seară. Amenințat de pericolul de a fi trimis la carceră ca pedeapsă pentru că deține o
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vieți spirituale"364. Și a mai înțeles Soljenițîn că această linie de demarcație nu este fixată odată pentru totdeauna, că ea oscilează, în funcție de alegerile pe care le face omul. Iar alegerea luminii hristice, spune și Olivier Clément, "transformă încercarea în asceză, în sensul puternic al unei lupte pentru esențial"365. 5.3. Un personaj istoric în caricatură: I.V. Stalin În ce privește problematica personajului de roman în raport cu realitatea extraliterară, teoreticienii insistă asupra ideii că reprezentarea unui individ este realizarea imaginară a unei "ființe
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Dar seria identificărilor, asimilărilor și solidarizărilor - procese specifice gândirii indiene - este mult mai vastă. Agni, sau un omolog al său, Soarele, este implicat în toate acele philosophoumena, vizând să identifice lumina cu ătman și cu semen virile. Datorită riturilor și ascezelor urmărind sporirea "căldurii interioare", Agni este solidar. - Deși mai mult indirect - și cu valorizarea religioasă a "căldurii ascetice" (tapas) și a practicilor Yoga. L 70. Zeul Soma și băutura "nemuririi" Cu cele 120 de imnuri ce-i sunt consacrate, Soma
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imnuri le-au suscitat. Revelarea unei existențe plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum vom vedea (§ 79), India arhaică a cunoscut mai multe tipuri de extatici, în plus, căutarea libertății absolute a prilejuit o întreagă serie de metode și de philosouphema, care, în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
referințele la texte în J. Gonda, Vișquism and Sivaism, p. 27. India înainte de Gautama Buddha fără suflare, mișcat din sine însuși". Dincolo "de acesta nu mai exista nimic altceva" (str. 2). "La început, tenebrele ascundeau tenebrele", dar căldura (provocată de asceză, tapas) a dat naștere "Unu"-lui, "potențial" (âbhti) - i.e. "embrionul", - "învăluit de vid" (se poate citi: înconjurat de Apele primordiale). Din acest germene ("potențial") se dezvoltă Dorința (kătna), și aceeași Dorință "a fost sămânța dintâi (retas) a Conștiinței (manas) ", aserțiune
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și din Pământ. Dar nu toți zeii erau nemuritori. Rig Veda precizează că ei au primit acest dar de la Savitri (IV, 54,2) sau de la Agni (VI, 7,4) sau bând soma (IX, 106,8). Indra a dobândit nemurirea prin asceză, tapas (X, 167, 1), și Atharva Veda declară că toți ceilalți zei au câștigat-o în același mod (XI, 5,19; IV, 11,6). După Brahmana, zeii au ajuns nemuritori săvârșind anumite sacrificii. Oamenii coboară tot din perechea primordială Cer-Pământ
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]