1,114 matches
-
puternic vrăjitor, îl ținea ascuns, de când descoperise prin vrăjile sale că tânărul avea să fie pierdut din momentul în care se va fi amestecat cu lumea din afară. Dar pentru a spulbera farmecele lui Atlantes și scoaterea lui Rogero din ascunzătoarea sa nu exista decât un singur mijloc. Acesta era un inel al Angelicăi, prințesa Cathay-ei, un talisman împotriva tuturor vrăjilor. Dacă se putea dobândi acest inel, totul avea să meargă bine; fără el, întreprinderea era o nenorocire. Rodomont a întâmpinat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pieptul tânărului maur. Zebrino, înfuriat de această brutalitate, s-a întors asupra ticălosului să-l pedepsească, dar acesta a rupt-o la fugă. Cloridan, care l-a văzut pe Medor căzând, nu se mai putea stăpâni. El a ieșit din ascunzătoare,a aruncat arcul cât colo și cu spada în mână, părea a nu mai dori altceva decât să-l răzbune pe Medor și să moară cu el. În mai puțun de o clipă era plin de răni și cu ultimele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era tatălui tău în ascunzătoare? — Înnebunea, săracul. A ieșit din pod după ani de zile. Eu nu l-am mai văzut deloc. Îi trimiteam bani, când se putea, că nu mai avea nimic. Cine avea grijă de el? — Cât a fost la închisoare Suzanne, l-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
că nu am putut să nu observ că de la o vreme sunteți aproape singurii care mai treceți pe aici, așa că mă miram și eu că planeta asta mai e bună la ceva. Mie mi se pare a fi doar o ascunzătoare perfectă, adăugă el zâmbind malițios. Răspunsul pe care secundul se pregăti să-l dea îi muri pe buze când căpitanul Birmaq trăgând după el ceața văluroasă care ieșea din pipă intră pe punte. Se întoarse către el și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
venea admirabil În vara aceea plină de cireși văduvi de cireșe. Se Îndrepta senin către Zahanaua pieței, unde știa că se poate bea o cană de vin rece În liniște; acolo nimeni nu se uita la uniforma ta, era o ascunzătoare perfectă pentru toate uniformele posibile din vremea aceea. La urma urmei, nu ai de ce să te ascunzi, Vasile, se știe totul despre tine, de asta ți se și Îngăduie aproape totul. Zahanaua era murdară și Întunecată, mușteriii o afumau cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe Cristian cu faptul că Vasile Îl așteaptă În fața Casei Pionierilor. Nu au trecut mai mult de câteva minute până când a remarcat silueta lui Cristian arătându-se, i s-a părut chiar că se clatină, a vrut să iasă din ascunzătoare, a ezitat Însă. Pentru că În spatele lui Cristian o altă siluetă venea din noapte, parcă urmărindu-l, fiindcă se vedea cum Își contro lează mișcările, cum Își conduce pașii cu discreție, ai fi zis că nu ține sub nici o formă să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
râu. A dezgropat cu grijă una dintre ele, a strâns-o În mână de parcă ar fi vrut să se convingă de realitatea ei și de realitatea a ceea ce vedea cu ochii, a ieșit de după arbustul care Îi ținea loc de ascunzătoare, și când Căreală a ridicat cuțitul să Îl Înjunghie pe Cristian a sărit În spinarea ăluia cu o agilitate de care nu se credea În stare, i-a imobilizat mai Întâi mâna care ținea cuțitul, apoi l-a tras la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de lemn, ce împiedicase trecerea prizonierei. Alte bariere interziceau accesul în grădină, spre porticuri, spre terase. El mergea într-o liniște desăvârșită; pașii i se întipăreau în praf. Cât suferise, la ce se gândise, cât plânsese, unde-și căutase o ascunzătoare, unde încercase să-și găsească somnul? Ce colțișor își alesese ca să moară? Nu avea nici un indiciu, cu excepția faptului că majoritatea încăperilor fuseseră închise sau zidite. De acolo, prizoniera nu văzuse nici cerul, nici marea. Fusese îngropată, în așteptarea morții. Mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui Ronan și răsturnă pe pat cele cîteva monede și bancnote pe care le conținea comoara lui. TÎnărul, care se Întorsese spre el lăsînd geanta de voiaj pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
calmant?... Cum ar fi Mésadrolul? GÎndurile lor urmară Într-o străfulgerare același raționament, astfel că vorbiră amîndoi odată. - Și dacă ucigașul i-a hipnotizat pe foștii jefuitori ca să Încerce să-i facă să vorbească Înainte de a-i ucide? - Ca să afle ascunzătoarea prăzii, poate? - Trebuie să știm cît mai repede dacă această ipoteză stă În picioare, tehnic vorbind. Trebuie să mergem să vorbim cu un specialist... Marie Încuviință. - O să profităm ca să dăm și pe la Închisoare, țin să-i anunț eu Însămi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cort de camping pustiu. - Ticălosul! Ticălosul, a șters-o cu lingourile mele, s-a cărăbănit prin muzeu! Lingourile mele! Hoțul! Asasinul! Trebuie să dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și pe Marie spre galeria care ducea la muzeu. O porniră prin galerie și ajunseră iute În sala principală, chiar În spatele rămășițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl trase Înapoi cu iuțeală. - Nu e de mîncat, e doar de privit. Ea nu Înțelegea. El continuă. - Nu ți s-a părut uimitor că Ryan se echipase cu un mini-congelator performant atît În apartamentul din far, cît și În ascunzătoarea de sub castel? Marie pricepu: Înghețata de zmeură, Încălzită de razele soarelui, curgea acum pe mîna lui Lucas. - Am cerut celor de la PS simularea unei ipoteze pe care le-am prezentat-o. Chiar Înainte de plecare, am primit rezultatul. E o tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lucru debusolant: mergea de jumătate de zi și nu-i ieșiseră în cale mamifere. Păsări cenușii sau, dimpotrivă, ostentativ colorate, zburdalnice și preocupate deopotrivă, planau în toate direcțiile, umplînd văzduhul cu chemările lor melodioase; șopîrle buimace, ieșite prea curînd din ascunzători în căutarea căldurii soarelui timid, de primăvară, foșniseră de cîteva ori în apropierea lui. Atît. Mai aproape de ce căuta doar o familie de marmote incredibil de agile, care se agita să-și mute domiciliul, inundat odată cu topirea zăpezilor. Lupino nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe Om! După ce se asigură că nici unul dintre supuși nu-i încalcă indicațiile, Arus îl căută din priviri pe Lupino. Se întîlniră la intrarea în adăpost. Nu cu lupii aceștia nefericiți veniseră ei să se confrunte. Lupino avea de descoperit ascunzătoarea mamei sale; iar el, conducătorul, avea o răfuială mai veche de dus la capăt... Îndepărtară împletitura de crengi uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo, înăuntru. Le trebui cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care emana o mireasmă subtilă de curățenie, amestecată cu o aromă diferită, de carne femeiască. Pentru o clipă, imaginea trupului gol al Antiliei, Întins dinaintea lui, Îi umplu ochii În toată splendoarea sa, evocată de acel parfum. Așadar, acesta era ascunzătoarea ei, lângă bărbatul care Își făcuse bârlogul În turnul năruit. Amantul secret, bărbatul pe care Baldo Îl ura, și de care poate că se și temea. I se păru că aude iarăși cuvintele Pietrei. „Nimeni nu te iubește“... Alungă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu al doilea balot, după care, dîndu-și seama că grupul celorlalți începuse deja să se îndepărteze în direcția Unității, au luat-o și ei la picior într-acolo ca nu cumva să se piardă de gașcă. înainte să iasă din ascunzătoare își mai verifică o dată arma de la piept și încărcătoarele de rezervă pe care le avea înfundate în buzunarele pantalonilor. Totul era la locul său. Cu un ochi privi înspre gardul cimitirului, iar cu celălalt la cele două cadavre ale dictatorilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ești? Era Madeleine. — Scuză-mă, nu pot să vorbesc cu tine acum. — Ieri trebuia să ne-ntâlnim. Ai uitat? — A trebuit să plec din oraș. Chestiuni profesionale. — Ai fi putut să mă suni. Dacă nu mi-ai fi spus despre ascunzătoarea asta a ta, aș fi crezut că ai murit. — Madeleine, pentru numele lui Dumnezeu... — Dulceață, trebuie să te văd. Mâine dau jos literele alea din semnul cu Hollywoodland și demolează niște bungalow-uri pe care tati le deține acolo sus. Bucky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mi căuta o altă slujbă. Betty Short și Kay îmi împovărau conștiința, așa că am trecut pe la școala lui Kay, vrând să o văd. Directorul s-a uitat la mine ca la o ploșniță care tocmai s-a târât afară din ascunzătoare și mi-a spus că soția mea și-a dat demisia a doua zi după ce am ajuns pe prima pagină a ziarelor. Drept pretext, le-a zis că pleacă să facă turul țării cu automobilul și că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o parte. S-au mulțumit să-l urmeze pe Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâlc. Mama mă striga din ce în ce mai disperată, cu spaima că mă pierdusem: „Daniel, Daniel unde ești?” Și a început să plângă. Dar nici plânsul ei nu m-a înduioșat. Mi se părea că plângea numai ca să mă silească să ies din ascunzătoare. Apoi m-ar fi silit să-l sărut pe bătrânul acela cu obrazul ca de ceară și cu buzele însângerate; era tot ce reținusem din trupul bunicului meu. Și n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tânguindu-se, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mama a făcut o criză, tânguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru mine. Însemna că mă iubea mai mult decât pe el. Și stăteam cu urechile ciulite în ascunzătoarea mea, fericit, cu atât mai fericit cu cât mama plângea mai tare. La fel urmăream de la fereastra azilului jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încântător. Îmi plăcea cât de simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu moare, cum nu moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta o cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro să se îndrepte. Le va lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
însă păzite totdeauna de câțiva pescari. Dar năvoadele nu le păzește nimeni. Utnapiștim se va strecura până la ele, va face focul și va aprinde un braț de ierburi uscate, de la care va lua foc lemnăria. Atunci Utnapiștim va ieși din ascunzătoare și alergând spre țărm va striga din răsputeri: "S-a aprins lemnăria! Ard năvoadele!... Săriți!" Planul era bun. Acest rob își uimi tovarășii, care numaidecât și-l aleseră căpetenie. Când veni noaptea, toate se petrecură după planul lui Utnapiștim. Auzind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]