3,212 matches
-
mireseme, cîte lumini și cîte umbre maci aprinși în grîu - peste rapița-n floare o umbră de nor noapte albă - în zori, cu cireșe la urechi luna mahmură cer acoperit - lumina convertită toată în frunze furnicile trec drumul pe pasarelă - asfaltul moale greieri pînă mai ieri - pitiți în role doar doi mai țîriîe stins afișul toamnei degradeul frunzelor - de-acum doar nudul rapidul blocat - ciocănind șina, o cioară își face de lucru în undiță peștișorul de aur... și-un ghiont: iar
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356508_a_357837]
-
a îndemnat pe Fănel să facă un salt în direcția de deplasare și nu către înapoi. Din doi pași a ajuns la marginea bordurii. A călcat strâmb și a căzut pe un genunchi. O durere ascuțită și scrâșnetul anvelopelor pe asfalt l-au scos din uluiala și teama ce-l cuprinseseră cu doar două secunde în urmă. Nu se aștepta ca mașina să oprească. Avea viteză mare. A coborât o femeie care a alergat de îndată către el și l-a
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > EVADARE, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Evadare E pe-aici atâta vară, C-aș dori să fiu la țară, Aș dori să uit asfaltul, Să admir din nou înaltul. Să merg iarăși prin pădure, Frunza freamăte ușure. Grauri , gaițe și presuri, Basme, vechi povești, eresuri. După umbră să știu ora, La-ndemâna tuturora, Clipa să-și suspende zborul Șisă murmure izvorul. Bat potecile alene
EVADARE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355913_a_357242]
-
DIN APĂ. Te arunci ca un pește, Scăpat cumva din plasa ruptă, În râul ce liniștit unduiește, SUB STÂNCĂ. În jur totu-i aprins, De căldură pietrele crapă, Când din greșeală le-ai împins, ÎN APĂ. În oraș căldură mare, Asfaltul crapă sub talpă, Chioșcuri de răcoritoare, VÂND APĂ. Toată lumea trage la ștrand, În foarte mare grabă, Fug toți de soarele cald, LA APĂ: TURDA BĂI August 1963 Referință Bibliografică: Estivală / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul
ESTIVALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355914_a_357243]
-
taină al vulturului gândurilor neîntrupate în vers regăsire, căutare, rătăcire m-ai regăsit târziu într-un cer colorat de furtuni, când toamna sau iarna îmi împărțeau trupul între rugină și gheața unor gesturi neînscrise în mersul tălpilor de carton, pe asfaltul umed al iubirilor false. mă îndreptam mereu, ca un trunchi de copac, după esențele necuvintelor tale și m-ai lăsat să aștept doar o secundă din clipa în care ochii tăi m-au mușcat flămând de veșmintele cuvintelor deja mirosind
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este. Ce am putea adăuga? O mie de nume, Este Cel Care Nu Se schimbă, El este cel care ne poartă Ca o mamă pruncul său, Fără să știm , în somn adânc. Privesc asfaltul, firimituri de pâine, Pete de sânge, pene de corb, Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală, Exală mirosuri cotropitoare, Acesta este dragul nostru oraș, În care se mai râde, se cântă, se dansează, Deasupra sau în adânc, pe dedesubt
MALDOROR de BORIS MEHR în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355958_a_357287]
-
Și-n timp, Va crește din mine Un izvor. Și mii de ani De aici-înainte O să sting setea Tuturor. Preocupate De mândria lor Și prea cuprinse-n sfat, Pierdură din vedere Că drumul se termină, Și toate trei Căzură pe asfalt. MORALA ? Ar fi prea multe Și nu m-apuc să scriu. Puneți voi una. Va las că e târziu. Să nu ziceți că ce... și nu știu cum Hai să pun una, c-așa dă bine-n carte. Când toate trei urmau
FABULĂ NETERMINATĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355975_a_357304]
-
inclusiv metroul. Cele mai multe cu air condition, dat la maximum, ceea ce mărește disconfortul la părăsirea lor. Mai puțin cele cu care poți face organizat turul orașului. Dar e păcat să ratezi mersul la pas pe străduțele ce fac de neuitat orașul! Asfalt nu prea găsești, materialul dăruit de Vezuviu, granit sau bazalt, fiind prelucrat și intens folosit la pavarea caldarâmului, trotuarelor... Autoturismele, adică mașinuțele, apar și dispar, după ce te lipești automat de pereții caselor. De era să intru peste o Anna Magnani
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
blănos bine hrănit de femei mai puțin miloase cu bărbații, iar ce poți citi/ghici postmodern în sufletul lui sub drapel e o grimasă șmecheră, una a scârbei de binefăcătorul din mila căruia face umbră ca un bocanc de Arhanghel asfaltului românesc. Poate îi e și rușine cu așa stăpân jerpelit, ar prefera unul occidental, s-ar aventura el acolo, privește-n zare la covrigi, în uie, unde toți au în coadă, dar n-ar prea da totuși libertatea deșănțată de
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
a dezlegat limbile. Aveau multe de povestit și, fără să-și dea seama, amânau ceea ce era important pentru amândoi. Când au ieșit din local au avut surpriza să constate că ninge. Fulgii mari, pufoși și deși, se străduiau să acopere asfaltul aleii principale. În lături, pe zăpada existentă deja, stratul creștea cu repeziciune. S-au bucurat și, ținându-se de mână, au alergat spre pădure, depărtându-se de parcare. - Lasă mașina! a strigat ea observându-i intenția. E numai bine, că
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb umbre chinuite Referință Bibliografică: Smoală / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SMOALĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356905_a_358234]
-
răspândit ca o înțepenire în fiecare piatră rotunjită până la nesuportarea călcatului în serie am descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâte în privința adunătorilor zilnici de urme nu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al asfaltului îngropat în nesimțirea umblatului de sus în jos și până în măduva vitrinelor îngălbenite-n termopane care străjuiau crizele automobilelor cu noaptea încă rotunjită pe capote dar nu ăsta era lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
mare ger răspândit ca o înțepenire în fiecare piatră rotunjită până la nesuportarea călcatului în serieam descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâteîn privința adunătorilor zilnici de urmenu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al asfaltului îngropatîn nesimțirea umblatului de sus în jos și până în măduva vitrinelor îngălbenite-n termopanecare străjuiau crizele automobilelor cu noaptea încă rotunjită pe capotedar nu ăsta era lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de hurducăiți din toate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Occidentalii se uită lung la tine dacă le spui că ești român și îți verifica pașaportul de 7 ori... Pe drapel mai demult era un zimbru, apoi secera și ciocanul. Acum cred că semnul distinctiv ar putea fi gropile din asfalt sau avorturile. Cu toate astea, eu mă bucur să fiu român. Dumnezeu a vrut să mă nasc român. Dacă mă vroia francez său chinez sau papuaș, atunci mă nășteam în Lyon sau în Paris, în Shanghai sau în Beijing sau
CETATEAN AL CERULUI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356602_a_357931]
-
perspectivă de dezvoltare în timp. Acum, toată lumea vrea să apuce și să ia ceva. Cu asta s-au ocupat toți care au făcut mari averi. N-au făcut decât să ia, să fure de peste tot, de la stat, de la noi, din asfalt, din tot ce a fost. După ce am intrat în Europa, noi am început să ne îndepărtăm de ea. Din prostie. Lasă că știm noi, nu ne învață ei. Noi vrem să fim ca Europa, că ei au bani mulți și
SPOVEDANIE IN GRI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356637_a_357966]
-
după ce s-a așezat pe canapea. Ai schimbat și mașina. Asta-i străină.” Drumul a fost greoi. Aglomerație și blocaje pe toate șoselele. Zăpada abundentă din ultimele zile fusese îndepărtată de pe partea carosabilă, dar erau multe porțiuni de gheață pe asfalt și numeroși pietoni care nu puteau nu folosi trotuarele.
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
Liviu Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Hai să ne locuim unul pe altul Hai să ne locuim unul pe altul! E loc puțin pe lume, știu prea bine! Și totuși, de rămâne doar asfaltul, Ia loc, te rog, în inimă la mine! E loc puțin! E frig! Și este iarnă! E loc puțin și-n lume, știu prea bine! Și totuși, haide să ne fim lucarnă Spre cer! Ia loc, în inimă, la mine
HAI SĂ NE LOCUIM UNUL PE ALTUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355203_a_356532]
-
durere, amintirile nu mai dor regretul nu își mai împinge bocancul în piept țintind inima. Am avut revelație sau drumul vieții a fost găsit? Sunt acum un om vindecat. Atât de firească îmi pare lipsa ta! Vântul aduce miros de asfalt stropit de ploaia trecătoare, nu mă poticnesc în smocuri de ierburi uscate, drumul se deschide larg în calea mea și duce departe. Arunc o privire spre cerul străpuns de stelele mai mici atât de egale! Amintirea ta îmi mai trezește
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
la drum. Când am ajuns la Bâlvănești, tatăl prietenului meu mi-a adresat cuvinte grele. Nici vorbă să-și lase fiul să mă însoțească. Ar fi trebuit să mă întorc la Malovăț și s-o iau pe drumul principal, pe asfalt, spre Târgu-Jiu. N-am făcut-o. Am crezut că pot ajunge cu bine și dacă dau pe Balta-Baia de Aramă. Pe acest traseu, până la Târgu Jiu aveam peste 100 kilometri de străbătut. Aveam mult de urcat cu bicicleta la mână
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
lung și eram conștient de greutățile lui. Nu conta. Fusesem la mânăstire și asta mi-era de ajuns. Am trecut de Târgu Jiu. Se întunecase bine. Am trecut de Ciuperceni, de Vârtop și am început să urc Dealul Bujorăscului. Era asfalt. La un moment dat, m-au simțit niște câini. În apropierea șoselei era una sau mai multe stâni staționate. Mi s-a făcut inima cât puricele. Nu aveam nici o apărare. Câinii veneau în goană în urma mea. Cred că m-ar
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
sfâșiat dacă mă ajungeau. Am sărit pe bicicletă și am pornit-o înnebunit de frică. Parcă și bicicleta simțea frica mea. Deși drumul începuse să urce, bicicleta mea alerga ca niciodată. Auzeam în urmă ghearele câinilor cum se loveau de asfalt, îi auzeam lătrând tot mai aproape. Am fugit cum nu am făcut-o niciodată, dar câinii nu au reușit să mă prindă. Până la urmă s-au lăsat păgubași. S-au întors la oile lor. Am coborât și eu de pe bicicletă
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
frumoasă, fără îndoială, și atunci! Toate vîrtstele Medeei vor avea strălucirile lor! Dar e adevărat, crud de adevărat că atunci când va fi răsplătită, Medeea va avea în urmă un caier de ani și în față doar o stea îngropată în asfalt! Puternicii vremii privesc în față oamenii de valoare fără să își dea seama că asistă la îmbătrânirea și drumul lor spre moarte. Abia când sunt ninși de ani și apăsați de sus, oamenilor de valoare li se dau stele pe
MEDEEA MARINESCU NU SE ÎNSTRĂINEAZĂ ÎN NOAPTEA CULTURII ROMÂNEŞTI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346143_a_347472]
-
Puternicii vremii privesc în față oamenii de valoare fără să își dea seama că asistă la îmbătrânirea și drumul lor spre moarte. Abia când sunt ninși de ani și apăsați de sus, oamenilor de valoare li se dau stele pe asfalt. La înmormântările lor se trage cu pușca! Dar cât le folosește? Sub ochii puternicilor de azi actrița Medeea Marinescu creează roluri, se dăruie, se consumă pentru cultura României contemporane. E frumoasă, e atât de tânără, e minunată! E fericită, are
MEDEEA MARINESCU NU SE ÎNSTRĂINEAZĂ ÎN NOAPTEA CULTURII ROMÂNEŞTI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346143_a_347472]
-
schimbând cărările vieții. A intrat. În locul sălașului cald, familial mult așteptat i s-a infățișat un peisaj trist. Ruine, întuneric, o grădină uscată ... un coșmar. A căzut în genunchi, lacrimi grele șiroiau pe obrajii lui. Și-a pus fruntea pe asfaltul rece, neprimitor. Trupul slăbit de suferință s-a cutremurat sub povara durerii. Prea multă obidă în ființa firavă după atâta pribegie. -Ce cauți aici? Băiatul s-a ridicat. Prinsese curaj. Un bătrân cu barbă, albit de ani stătea sprijinit într-
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
Poeme > Pitoresc > STÂLPUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 525 din 08 iunie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache cuvintele nu se aud. nu mai suport să stai între umbra mea și stâlp. am rămas. pe asfalt ni se văd umbrele. vorbim undeva, între bordură și vis. poate pleci, poate vii... nu mai știu nimic. pe stradă nu sunt mașini. nu se aude zgomotul roților. stâlpul ne prinde cuvintele și le va păstra până la noapte. tu și
STÂLPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356222_a_357551]