2,327 matches
-
în însăși respirația ce prinde formă nedeslușită în esența și originea sa, izvorând din neantul simțirilor străine lumii acesteia. Lacrimile purității învăluie adevăruri neînțelese în petale sublime de sinceritate, înălțându-se din florile sufletelor, înspre ecouri dansând ale ritmurilor sferelor astrale, curgând armonios, împletindu-se discret în muzica absolutului din surdina Universului. Inocența dulce a privirilor copleșite de uimirea în fața revelațiilor încântătoare, inundate de sclipiri străbătându-le în timp ce contemplă orizontul, îmbrățișează perfecțiunea desprinsă din infinit, prelungindu-se în oglinda lor, în
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > LIBRĂRIILE ASTRALE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului LIBRĂRIILE ASTRALE E-o liniște acută-n atmosferă, O muzică ți-ajunge la ureche, E-așa frumoasă, dar e-atât de veche, Cântată, undeva,-ntr-o
LIBRĂRIILE ASTRALE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369179_a_370508]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > LIBRĂRIILE ASTRALE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului LIBRĂRIILE ASTRALE E-o liniște acută-n atmosferă, O muzică ți-ajunge la ureche, E-așa frumoasă, dar e-atât de veche, Cântată, undeva,-ntr-o altă eră. Ți-o amintești, o ascultai în noapte, Când culegeam noi stele căzătoare Și le-ndesam
LIBRĂRIILE ASTRALE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369179_a_370508]
-
-ntâlnești în vise, Sau poate-ntr-un volum de versuri scrise Pe fiecare stea din galaxie. Dar, ca să mă găsești, există-o cale Ce duce-nspre iubirea mea ce-așteaptă, Sus, în eter, pe cea din urmă treaptă, La Templul Librăriilor Astrale. În locu-acesta, la sfârșitul vieții, Se-adună-n ceruri paginile scrise Volume-ntregi cu amintiri și vise, Și se-ntâlnesc, la o cafea, poeții. Referință Bibliografică: LIBRĂRIILE ASTRALE / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016
LIBRĂRIILE ASTRALE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369179_a_370508]
-
mea ce-așteaptă, Sus, în eter, pe cea din urmă treaptă, La Templul Librăriilor Astrale. În locu-acesta, la sfârșitul vieții, Se-adună-n ceruri paginile scrise Volume-ntregi cu amintiri și vise, Și se-ntâlnesc, la o cafea, poeții. Referință Bibliografică: LIBRĂRIILE ASTRALE / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LIBRĂRIILE ASTRALE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369179_a_370508]
-
Strofe > Simpatie > LASĂ-MĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1801 din 06 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului LASĂ-MĂ... Lasă-mă să te conjug cu nemărginirea timpului galactic -cel de departe foarte- din stelele galbene, aflate dincolo de infinitul astral. Ești un fragment al Universului, care cred că desfrunzește. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: LASĂ-MĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1801, Anul V, 06 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LASĂ-MĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369195_a_370524]
-
în clocot zvâcnind, de mine cuprins. Nemărginirea și infinitul doream să le-ating, Să pot să le gust cu trupu-ți și cu buzele tale, Să mă plimb prin iernile cerului, apoi să te ning Cu plăceri albastre, iubite, și extazuri astrale. Prin verdele crud, primăvara, visam să te-alint, Să te iubesc, doream, în parfumuri vii și-n culori, Să îți tremur ființa cu șoapta și-n vise de-argint Să te leg înlăuntru-mi cu mii și mii de tainici
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
subtile ale iubirii care-i stăpânesc sufletul și-i mână dorințele, toate acestea fac din fiecare titlu de carte ce-i poartă semnătura o lectură plăcută și constructivă. Un nou prilej de a ne redescoperi pe noi... Oameni - suflete, ființe astrale cu doruri, expresie și o acerbă dorință de zbor într-un... VIS CU PARFUM DE AMURG. Gheorghe A. Stroia Adjud, 9 al lui Gerar 2016 Referință Bibliografică: UN VIS CU PARFUM DE AMURG(Volum de versuri) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare
UN VIS CU PARFUM DE AMURG(VOLUM DE VERSURI) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374194_a_375523]
-
să îi revezi fețele superbe când îți va zâmbi din etern iubirea și-ai s-admiri vrăjit cum iese din verbe Desăvârșirea. Vor veni atunci heruvimi cu scuturi și săbii părând raze ireale în inima ta revărsând din ciuturi cioburi astrale. Anatol Covali Referință Bibliografică: Univers / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1755, Anul V, 21 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
UNIVERS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378663_a_379992]
-
se- ncrucișează Ramuri căzute- n drum, se desenează Evenimente ce se vor derula Și-n roată timpului, oricum ne vor purta Că într- un carusel perfid și în mișcare Vedem și înțelegem, chiar de doare, Semne vin înspre noi dintru astral, Se- nvălmășesc, debusolat și infernal. Îmi amintesc că- ntr-o secvență-n fum Cum mi se așterneau în cruce paiele, pe drum În timp ce imi urmăm cărarea cu un rost, Înțelegeam că e un semn,( de n- ar fi fost!). Mi se
SEMNE... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378790_a_380119]
-
viselor! dar n-am putut trece în țară făgăduinței și înot mai departe în miezul oboselii, sfâșietoare oboseală de mine! QUANTE VOLTE ? Quante volte ho spiato i tuoi sogni nei miei? e ho visto l’ombra dell’illusione negli arabeschi astrali quando le onde lambivano le mie gambe?! Quante volte ho bruciato alle porte del mare ricordi-smarriti-fiori-di-sogno-avvizziti în silenti echi e tranquille-angosce disfatte nell’alveo del sonno dall’insonnia ?! DE CÂTE ORI? De câte ori am pandit visele tale în visele mele? și am văzut
VERSIUNE ÎN LIMBA ITALIANĂ: GEO VASILE/ VOL. ÎN CURS DE APARIŢIE!/ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377790_a_379119]
-
Andronic o așteaptă. Visul, asociat cu moartea spirituală sau cu trecerea dintr-o altă ordine a universului, reprezintă o tehnică de evadare. Totodată, visul presupune zbor, plutire, desprinderea de realitatea înlănțuitoare, devenind cale de legătură între ființa terestră și cea astrală. Astfel, Dorina este inițiată prin intermediul visului. Ea, amintindu-și experiența arhetipală, va face față unor încercări cu caracter inițiatic: trebuie să urce o scară, care o va introduce în împărăția morții, însă, săvârșind o greșală de ritual, recade la condiția
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
altă ordine a universului, reprezintă o tehnică și poetica autenticității, în Poetica romanului românesc interbelic-o posibilă tipologie a romanului de evadare. Totodată, visul presupune zbor, plutire, desprinderea de realitatea înlănțuitoare, devenind cale de legătură între ființa terestră și cea astrală. Astfel, Dorina este inițiată prin intermediul visului. Totul se întâmplă într-o noapte cu lună. În Șarpele, lumina de lună devine un reflex al hipnozei șarpelui; Dorina este fascinată de lumina rece, ea visându-se pe malul unei ape lunare, iar
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
un înțeles simbolic. Acțiunea propriu-zisă începe în noaptea Sfântului Ion a anului 1936, în pădurea Băneasa, atunci când Ștefan o întâlnește pe Ileana, și se sfârșește, în mod simbolic, în 1948, după fix 12 ani, cifră cu semnificație, reprezentând un ciclu astral complet. O reîntâlnește, prin hazard, în pădurea Royaumont, după care vor dispărea amândoi într-un accident. Scenele sunt asemănătoare, peisajul este similar, frazele rostite sunt identice. Dar între cele două întâlniri se așază spațiul, acela al căutării. Eliade afirmă că
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
trad. de Leons Briedis, Ed. Omnia Mea, Riga, 2014. I " Viața unui fir de praf ..." (Ghilgameș în fața prafului • Zidul ca "rivalitate demiurgică" • Zidul care n-a fost "pe placul zeilor" • Ubi sunt • "Sub sigiliul formei") În registrul elementelor primordiale (chtonice, astrale, acvatice), "imagini princeps, care exprimă universul și omul" (G. Bachelard)1, sau "forțe numenale" (G. Călinescu), pe care se ridică întreaga arhitectonică a gândirii eminesciene, prezența prafului și a numeroaselor sale manifestări: stânca, ruina, mușuroiul, pulberea este una dominantă. El
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiind magica sa tristețe sau puterea sa astrală"5. O senzație de hieratism, de putere secretă de dincolo de timpuri iradiază din chipurile magilor eminescieni (vezi Povestea magului..., Strigoii, Memento mori): ei par ciopliți în chiar materialul dur al stâncii, ca frescele egiptene, de o mână titaniană 6: "Pe-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
consiliază), în plan extramundan magul nu e mai mult decât un recipient prin care se "scurg" în lume mesajele divinității pe care nu o poate judeca, cu care nu e în raport direct, ci de mijlocire, de traducere a semnelor astrale. De aceea el este situat într-un "interval"(dintre lumi), "dincolo de Bine și dincolo de Rău" (Nietzsche) în care se poate menține prin "rugăciuni asceze". În acest caz, stânca/muntele, ca promontoriu greu accesibil oamenilor de rând are și atribute de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fulgeră prăbușindu-se pe cer rezonează în sufletul său, precum prin tuburi subțiri de orgă ar luneca o piatră sfâșiind toată armonia. De aceea dramatismul acestor viziuni nu stă în sistemica lor zugrăvită "în negru", ci în surprinderea pierderii naturii astrale a "bulgărelui de lut", în păstrarea unei "nostalgii a astrului interzis și neînțeles": Când omul risipitu-i un lut fără suflare". Steaua la Eminescu are conotații complexe. Pentru lucrarea noastră ne va interesa doar asocierea ei cu galbenul. Orice este astru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
iarăși și iarăși, scena din atelier. De la cine dracu' spunea că are să-mi transmită salutări? de la cine dracu'? Pe sub fereastră trece unul cu joben flendurit și scandează: Ceaușescu... Ceaușescu... Cea... 7 ianuarie Momentul cel mai al picturii românești, coitul ei astral a fost atunci cînd Sabin Bălașa, Bășin Sălașa, pardon, în anagrama cam groasă a sublimului gușter Ion Frunzetti, concepea imensa compoziție în care Nicolae și Elena Ceaușescu, ținîndu- se de mînă, coborau, ca Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana, drumul potopit de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se leagă, insolit, acel 1918 de 1989 și de izbînda incredibilă de-acum! La barbișon, o rimă (imperfectă) Barbizon. Raiul din Seine-et-Marne, sejurul monștrilor sacri: Rousseau, Corot, Diaz, Dupré, Millet. Dar și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat extrem de tern, cum arată pictura vecinilor noștri. Prin Grigorescu, și el rezident al Barbizonului, începe totul. Și ce frumoasă, ce blînd-sclipitoare e silueta unui Andreescu, în spinare cu șevaletul, pictat dumnezeiește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar neîncetînd, o clipă, să se gîndească la pămîntul natal, omul matur, apoi bătrînul frumos și impunător. Acest om, coborînd scara avionului și întîlnind mulțimea care-l ovaționa, a derulat fulgerător filmul vieții lui dramatice, ajunsă, iată, la ora ei astrală: reprimirea în sînul patriei. Cum să nu i se umezească ochii acestui bărbat autentic? Cum să nu plîngă (de durere, de fericire) acest om credibil? Plînsul Regelui Mihai, pe scara avionului de întoarcere pentru totdeauna, era plînsul (dureros, fericit) al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preajmă, volutele lor suple și prevestitoare de nenorocire, mișcările de ansamblu ale tinerilor și frumoșilor curteni, magistrale, torțele, prestanța stăpînului și stăpînei serenisimei cetăți, spiridușii-saltimbanci, lăncierii, costumele, iar și iar torțele, candelabrele, muzica, înălțător-otrăvitoarea muzică a unui Prokofiev în oră astrală, iarăși plutirea celor doi, a unui Romeo și a unei Juliete ce se-ndreaptă senini spre moarte... Cum s-a ivit acest impozat ansamblu de balerini tineri, fete și băieți de-o fascinantă eleganță biologică? De unde? Din ce săli de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în jur, în jurul bîntuit de isteriile căutărilor fără sfîrșit, oferind șirurilor neîntrerupte de vizitatori din toate ținuturile spectacolul facinant al trecerii acestui trufaș hidalgo printr-un capăt de mileniu mîrșav și minunat. Să mă întorc la ale mele? După momentul astral al picturii? Doar un pic. După expoziția zglobie de la Cupola, deci după danțul prin saloanele și foaierele ațîțătoarelor mondenități, voi reveni, îngîndurat, la pînzele mari, începute cu ani în urmă, cele care vor spune de drumurile spre nicăieri ale desculților
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
v. (sau pe altul, așijderea), invitatul unui viclean ronțăitor de ziare e, în seara asta, un ipochimen care, cu aerul lui dezabuzat, se și vede trecut în cartea de istorie, carte ce, n-are cum, trebuie să includă, ca moment astral, înălțarea la ceruri de pe coperișul C.C.-ului a providențialului helicopter, moment la care a pus umărul (sau piciorul) și invitatul de-acum. Dacă-l asculți așa, leger, balansul lui în hamacul matrapazlîcurilor (interne și internaționale), la care ia parte, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezastrului, pe primul. Și dacă, iarăși, al doilea nu ar fi determinat datorită dezordinei mondiale hegemonia Rusiei Sovietice asupra unei jumătăți din Europa, infestarea comunistă a restului ei și exportul morbului bolșevic pe alte continente. Care ar fi, atunci, momentul astral al secolului? De avut în vedere, nu? partea bună a lucrurilor. Paradoxal, decurgînd, aceasta, din înseși cele două conflagrații: prăbușirea comunismului, cu vitalul ei corolar: redobîndirea libertății individului. Mai întîi în zona blestemată în care ne-am aflat și noi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]