2,081 matches
-
tatăl său a murit, fiind crescut de rudele sale. A adunat o avere, pe care a folosit-o în scopul studierii matematicii. A plecat pentru o perioadă în Egipt, întorcându-se apoi în Damasc, unde a aprofundat studiul în domeniul astronomiei, domeniu în care a excelat. Cel mai important tratat astronomic al său a fost „Ultima întrebare privind originea” (The Final Quest Concerning the Rectification of Principles) unde a adus schimbări majore reformelor lui Ptolemeu privind Luna, Soarele și planetele. a
Ibn al-Shatir () [Corola-website/Science/330926_a_332255]
-
filosofice vis-a-vis de modelul astronomic al lui Ptolemeu, dar era preocupat să vadă cât de bine se potrivesc propriile sale observații empirice. Creând prima teorie a Cosmosului, bazată pe nenumărate calcule matematice, Ibn al-Shatir a marcat o nouă eră a astronomiei care poate fi considerată „Revoluția științifică dinaintea Renașterii” Deși sistemul său a fost unul geocentric, eliminând pe cel excentric al lui Ptolemeu, detaliile matematice ale sistemului său le cuprindea pe cele ale lui Nicolaus Copernicus, care a păstrat totuși elemente
Ibn al-Shatir () [Corola-website/Science/330926_a_332255]
-
originală, acest model a fost folosit în ambele orașe, timp de mai multe secole, aceste principale instrumente rămânând populare până târziu în Siria, Egipt și Turcia, cele trei centre de pontaj astronomic din lumea islamică . Modelul lui al-Shatir a influențat astronomia din lumea islamică, răspândindu-se pe scară largă, însă s-a dovedit a fi neroditoare. Ibn al-Shatir a realizat și un sistem de tabele pentru afișarea valorilor anumitor funcții astronomice sferice referitoare la timpul de rugăciune, însă latitudinea utilizată pentru
Ibn al-Shatir () [Corola-website/Science/330926_a_332255]
-
În astronomie și cosmologie, materia întunecată este în prezent un tip necunoscut de materie despre care se consideră că ar conține o mare parte din masa totală a universului. nu emite și nici nu absoarbe lumina sau radiațiile electromagnetice sau de altă
Materia întunecată () [Corola-website/Science/309172_a_310501]
-
este considerat unul dintre cei mai de seamă traducători ai epocii de aur a abbasizilor. A tradus mai ales opere medicale și filozofice din greacă. Printre traducerile sale s-au numărat lucrări de Galenus, Hipocrat, Dioscoride, tratate de matematică și astronomie aparținând lui Euclid și Menelau din Alexandria, dar și "Republică" lui Platon ("Siyăsa"), apoi "Categoriile" ("Maqūlăt"), "Fizică" ("Țabī‘iyyăt") și "Magna moralia" ("Ḫulqiyyăt") de Aristotel. Dintre acestea, contribuția să majoră a fost traducerea în siriacă și arabă a celor mai multe dintre
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
sufletului, a dualismului și deci a naturii umane, noile științe explică materialist din ce în ce mai mult din aspectele care fac persoana umană, iar aceste evoluții științifice vor reprezenta pentru religie o provocare încă și mai mare decât au făcut-o în trecut astronomia coperniciană sau biologia darwinistă. Sugestia lor e că orice opoziție la aceaste noi realizări științifice este contraproductivă, în măsura în care cercetătorii scripturilor creștine și evreiești știu deja de foarte mult timp că Biblia înțelegea făptura umană de maniera materialistă, dualismul trup-suflet intrând
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
de tabel de sinusuri rudimentar. De asemenea, în anul 665, utilizează ceea ce astăzi se numește "formula de interpolare Newton-Stirling" pentru a calcula valori intermediare ale sinusului în afara celor existente în tabelul său. Brahmagupta a scris patru cărți de matematică și astronomie: Operele lui Brahmagupta au stat la baza lucrărilor lui Bhaskara și au fost traduse de către Henry Thomas Colebrooke în 1817 și astfel au devenit cunoscute Europei. Întreaga operă a sa a fost editată în 1902. "Brahma-sphuta-siddhanta" ("Doctrina cea corect stabilită
Brahmagupta () [Corola-website/Science/312200_a_313529]
-
din scrierile sale. O mare parte a lucrării este dedicată matematicii și mai ales contribuțiile în acest domeniu. Tratatul a fost tradus în arabă și publicat în Bagdad în jurul lui 771 și a avut un puternic impact asupra matematicii și astronomiei islamice. Brahmagupta aparținea religiei hinduse. Aceste convingeri filozofico-religioase au influențat și scrierile sale. Critică imaginea jainistă asupra universului sau alte opinii, cum ar fi cele ale lui Aryabhata (476 î.Hr. - 550 d.Hr.), care susținea ideea mișcării Pământului (în jurul axei
Brahmagupta () [Corola-website/Science/312200_a_313529]
-
a artei plierii hârtiei. În timpul invaziei arabe din secolul al VIII-lea, maurii au adus secretul fabricării hârtiei în Spania. Musulmani fiind, religia le interzicea maurilor crearea de simboluri religioase. Dar, aceștia au folosit plierea hârtiei în studierea geometriei și astronomiei. După ce maurii au fost alungați din Spania, în anul 1492, tradiția plierii hârtiei a supraviețuit. În timpul Inchiziției, spaniolii au realizat mai mult decât forme geometrice din hârtie, ei punând bazele unei arte numite papiroflexia, artă populară în Spania și Argentina
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
1642) a fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele științei”, și „părintele științei moderne”. Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.” Mișcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.” Mișcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumiți în cinstea sa sateliți galileeni), și observarea și analiza petelor solare. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
la catedra de matematică de la Pisa. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. În 1592, s-a mutat la Universitatea din Padova, unde a predat geometrie, mecanică și astronomie până în 1610. În această perioadă, Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu, astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu, rezistența materialelor, îmbunătățiri aduse telescopului). Printre interesele sale multiple s-au
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. În 1592, s-a mutat la Universitatea din Padova, unde a predat geometrie, mecanică și astronomie până în 1610. În această perioadă, Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu, astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu, rezistența materialelor, îmbunătățiri aduse telescopului). Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei, care, în practica disciplinară premodernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. Deși
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
exemplu, astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu, rezistența materialelor, îmbunătățiri aduse telescopului). Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei, care, în practica disciplinară premodernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. Deși romano-catolic credincios, Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. Ei au avut două fiice, Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în 1601) și un fiu, Vincenzo, născut în 1606. Din cauza nașterii nelegitime, tatăl lor a considerat
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
considerându-le periculoase și apropiate de erezie. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzații, dar, în 1616, Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană. În anii 1621 și 1622 Galileo și-a scris prima carte, "Il Saggiatore", care a fost aprobată și publicată în 1623. În 1630, s-a întors la Roma pentru a cere o licență pentru tipărirea lucrării " Dialog despre cele
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo, dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. Întreaga lucrare a lui Feyerabend, "Împotriva Metodei" (1975), a fost dedicată unei analize a lui Galileo, folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. El a afirmat: „Aristotelienii ... cereau suport empiric puternic, în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample, nesusținute și parțial contrazise. Nu-i critic pentru aceasta; dimpotrivă
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
imposibil) atribuită și ea unei treceri a lui Mercur. Însăși existența petelor solare prezenta o altă dificultate în ce privește neschimbata perfecțiune a cerurilor postulată de fizica celestă aristoteliană, dar trecerile periodice confirmau și ele predicțiile făcute de Kepler în 1609, în "Astronomia Nova", că Soarele se rotește, predicție ce a fost prima idee novatoare a fizicii de după ideea sferei cerești. Și variațiile anuale din mișcarea petelor solare, descoperite de Francesco Sizzi și alții în 1612-1613, au oferit un puternic argument atât împotriva
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. În luna decembrie a aceluiași an, în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observații telescopice ale lui Galileo, Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuțiile aduse astronomiei. Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat "Mica balanță" ("La Billancetta") care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă și manualul tipărit în 1606 "Le
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
cunoscută uneori sub numele de "Galileo" și care este o unitate non-SI pentru accelerație. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul, Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei. Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa "Viața lui Galileo" (1943). O adaptare cinematografică intitulată "Galileo" a fost lansată în 1975. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Viața lui Galileo" (1943). O adaptare cinematografică intitulată "Galileo" a fost lansată în 1975. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei, bătută în 2009. Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii.
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Jodie Foster. A fost de asemenea autor, coautor sau editor a peste 20 de cărți, si a publicat peste 600 de lucrări științifice și articole. O mare parte din cariera sa și-a petrecut-o pe postul de profesor de astronomie la "Universitatea Cornell", unde s-a și ocupat de Laboratorul de Studii Planetare. Acesta a primit numeroase premii printre care se numără și un Pulitzer pentru Non-Ficțiune, câștigat prin intermediul cărții sale "The Dragons of Eden "(Dragonii Edenului). El a fost
Carl Sagan () [Corola-website/Science/304829_a_306158]
-
ori și a avut cinci copii. Sagan a murit din cauza pneumoniei pe data de 20 decembrie 1996, la vârsta de 62 de ani. Sagan a urmat cursurile universității din Chicago unde în anul 1960, acesta și-a obținut doctoratul în astronomie și astrofizica. Din 1962 până în 1968, acesta a lucrat la Smithsonian Astrophysical Observatory(Observatorul muzeului Smithsonian) din Cambridge, Massachusetts. Până în 1968, a predat și a făcut cercetare în cadrul universității Harvard, până când s-a mutat la universitatea Cornell din Ithaca, New York
Carl Sagan () [Corola-website/Science/304829_a_306158]
-
În astronomie, culminația unei planete, stele, constelații etc. este altitudinea (sau unghiul de elevație) atins de un obiect în tranzit peste meridianul unui observator. Pe parcursul unei zile siderale, un obiect astronomic va traversa meridianul de două ori: o dată, la culminația superioară, atunci când
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
mult diferențiate de formele din trecut. Debutul geometriei poate fi remarcat la acele civilizații din Valea Indusului și la babilonieni acum cinci milenii. Pe atunci totul se limita la câteva cunoștințe empirice privind lungimi, unghiuri, arii, volume necesare în construcții, astronomie, navigație și alte meșteșuguri. Egiptenii și babilonienii cunoșteau teorema lui Pitagora cu 1.500 de ani înaintea marelui geometru grec. Egiptenii știau să calculeze volumul trunchiului de piramidă, iar babilonienii posedau deja tabele trigonometrice. Scribul a folosit un procedeu grafic
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
își poată expune conceptele sale. Apollonius (c.262 î.e.n. - c.190 î.e.n.) a studiat sistematic și profund conicele, prezentând numeroase proprietăți ale acestora. Hiparh (190? - 120?), cel mai mare astronom al antichității, a utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Epoca elenistică este o perioadă de declin în care totuși se afirmă personalitatea lui Heron din Alexandria (c. 10 - 70 d.Hr.), căruia i se atribuie formula care îi poartă numele (formula lui Heron), de calcul a ariei triunghiului atunci când
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]