49,508 matches
-
Piteștiul, armonios construit din punct de vedere arhitectural și bine administrat din punct de vedere edilitar, prezența sculptorilor capătă o respnsabilitate sporită și o puternică dimensiune morală. Integrate în situl urban, lucrările lor dobîndesc rapid o funcție publică și își asumă înevitabil sarcinile unui spațiu deja construit. Această perspectivă a determinat, în mod tacit, o anumită abordare formală și expresivă care situează lucrările într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
mingi ridicate la fileul intelectualului român care, din cîte știu, au cam rămas fără răspuns. în cele ce urmează voi încerca să schițez cîteva caracteristici ale "durității" lui Virgil Nemoianu. Au fost cîteva voci care susțineau că Virgil Nemoianu își asumă o mai mare libertate (și în sensul rău al cuvîntului) cînd publică în România. Probabil, multora li s-a părut că li se dă lecții; complexul care ar putea fi numit "vine ăsta din America să mă învețe pe mine
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
nemaiavînd rost într-o altă fază a creației, ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se dedică mărturiei eului, interceptat direct în microuniversul său, în care pur și simplu "doare sîngele de viață". Viziunea fantast-anecdotică devine o viziune a subiectului ce se asumă fără adjuvante ocolitoare. Acum, Mariana Bojan se înveșmîntă în penitenta Haină de cînepă (titlul celui de-al doilea ciclu). Dacă în Phantastikon poeta coopera fertil cu pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și din faptul că în volumul de care ne ocupăm combinația de limbaje e cu totul nouă: mai curînd decît șocul cotidianului
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
se spulberă pentru tînărul erou care însă își regăsește colegii supraviețuitori și împreună reușesc atît demascarea criminalului veros, cît și punerea în aplicare a proiectului generos. Uzînd de un slogan familiar tuturor internauților - re.inventează.te, Brad Anderson și-a asumat trei obligații cheie - montajul, scenariul, regia - pentru Urmează stația Paradis (1998, distribuit de New Films). În ritm lelouch-ist de bossa nova, dar în manieră ciné-vérité, cineastul, prezintă, într-un paralelism pe alocuri obositor, un bărbat și o femeie, ambii la
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
a unei obsesii culturale românești din care se poate naște și altceva decît indignare și frustrare. O altă performanță, dintr-un șir lung ce nu poate fi în nici un caz epuizat aici, e felul în care Andrei Codrescu și-a asumat limba cea nouă, americana, în care spune că a început să scrie poezie de îndată ce a învățat cîteva cuvinte. E o relație cu totul interesantă, pentru că nu pare să fie vorba de un poet căruia o limbă nouă i-a permis
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară;/ de la mine însumi de-acum înainte nu mă mai pot aștepta la nimic" (ibidem). Se simte contemporaneitatea bardului cu Cioran. Ca și gînditorul franco-român, Dan Damaschin își asumă dizgrația ființei, lipsită de har, lipsită de rost, incapabilă a ajunge, în periplul ei chinuitor, la vreun liman. Nu numai lumina celestă îi e refuzată, ci și, adesea, penumbra incertitudinii, cu dramul său consolator, în temeiul unei porniri de autonegație
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
Cetatea soarelui, din Hamlet-ul lui Liviu Ciulei de anul trecut, o altă față a actorului, profundă, matură, neliniștită ca și vremile. Marcel Iureș este primul actor care a renunțat la statutul - sigur - de angajat al vreunei instituții și și-a asumat traiul dur al liberului profesionist. Sau, pe înțelesul tuturor, trăiește din ce și cît joacă. Își negociază contractul în funcție de ofertele pe care le primește. Competiția presupune o formă actoricească continuă și la cote maxime. Marcel Iureș, nu foarte tînăr precum
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
profesionist. Sau, pe înțelesul tuturor, trăiește din ce și cît joacă. Își negociază contractul în funcție de ofertele pe care le primește. Competiția presupune o formă actoricească continuă și la cote maxime. Marcel Iureș, nu foarte tînăr precum era etichetat, și-a asumat un risc - chiar acela de a nu fi solicitat - într-o țară riscantă. Făcînd acest pas peste prăpastia prejudecăților, Marcel Iureș a intrat în rîndul profesioniștilor de anvergură internațională; a lucrat la Hollywood cu mari producători și actori - Tom Cruise
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
obstacole aruncate pe drumul său au fost percepute ca trepte ale inițierii și nicidecum ca ziduri înălțate pînă la cer, definitiv de netrecut. Știind exact cine este chipul din oglindă, acel "altcineva", a putut să-și stabilească, și să-și asume, deciziile, proiectele, prioritățile, traiectoria. Disciplina interioară i-a dublat disciplina profesională, i-a temperat vanitățile și i-a exacerbat vocația. Mi-a plăcut, cîndva, să mă joc și să privesc în jur cum privește el. Atent, cu toate antenele conectate
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
să constate cu amărăciune că "după ce sensul vieții e suprimat, rămîne totuși viața", prințul danez e absolvit, prin moarte, de supliciul unei existențe lipsite de sens. Moartea survenită o dată cu vina pe care a fost constrîns de împrejurări să și-o asume, îl eliberează pe Hamlet, dar după ce va fi parcurs drumul pe care se ajunge la macularea gîndirii prin faptă. Trebuie să notăm că în analiza celebrei tragedii shakespeariene, autoarea strecoară o serie întreagă de constatări care, în contextul de dinainte de
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
cu nobila ziaristică. Dacă nu mă înșel, în cutare cotidian de maxim tiraj, ea s-a redus la corespondențele reportericești de la Cannes, unde filmul Marfa și banii a rulat cu succes. Ești - culmea, ca autor! - singurul publicist care și-a asumat misia de a semnala, într-un articol tipărit într-o revistă, că Marfa și banii are și o temă structurală: aceea a "compromisului", zici dumneata. Din alt punct de vedere, eu cred că e, mai degrabă, (in)capacitatea personajelor de
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
care-mi place mult, deși, în acest sens, în propriul meu film, sînt și lucruri care-mi plac mai puțin: n-am reușit, de pildă, să dirijez jocul camerei așa cum aș fi vrut: camera, ca să nu spun cameramanul să-și asume libertatea de a avea opțiuni - altele decît acelea care o leagă de poveste. Asta ar fi potențat în plus "echilibristica" între ce ne este dat prin simțuri - cînd vorbim de cinema, vorbim de ochi în primul rînd, de ceea ce vedem
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
dezvăluie o viață trăită, cum spune chiar ea, într-o continuă încercare de a "ține steagul sus". Maria Frunzetti - Confesiuni, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 51.000 lei. Aici și acum Dacă Maria Frunzetti, autoarea volumului de amintiri prezentat înainte, își asumă cu eleganță o sinceritate netrucată și încearcă să trăiască plenar viața, să-și reprezinte obiectiv (i.e. onest) experiențele trăite (educația de tip interbelic poartă ceva răspundere în acest sens, am putea spune fără a mitiza foarte mult) - Poză retușată este
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
care se poate folosi: "pulsul/ mi-l plimb prin sticluțe de lac/ și parfumuri/ pe etajera verde, negeluită,/ dar nu prin Ioana" (Poză de buletin). "Ioana", în spiritul sincerității care "nu e doar/ ieftin diluant" (Scotch peste luna aprilie), își asumă întregul edificiu de clișee care participă la constructul cultural femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
semnul provocării lui Mrozek la adresa regizorului. La adresa trupei bine motivate și angrenate cu nerv în ideea de experiment care îl interesează cel mai tare pe Gelu Colceag. Pandantul interpretării regizorale este, pe scenă, Doru Anca în Stomil care și-a asumat plenar propunerea parcurgerii acestui demers, degajînd acel tip de energie specială de care textul are nevoie. Drumul de la haos la ordine este tratat mai mult visceral decît intelectual și metafizic de către Gelu Colceag, iar tot acest parcurs este pus sub
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
de întrebare aruncă vina pe ignoranții care nu citesc. Sînt însă și altfel de cititori: cei care citesc și-i apucă o lehamite asemănătoare cu aceea a 'ignoranților'. Cîte reviste culturale sau cărți se nasc moarte și nimeni nu-și asumă vina? Am ales două culegeri de critică apărute recent care ilustrează perfect completa rupere de realitate a unei anumite critici literare. Alături de cele două pot fi puse zeci și zeci de titluri echivalente. Toate aceste cărți alcătuiesc o categorie pe
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
a ne spune personajele ce populează scena acelui timp. Dar modernizarea va fi dură nu numai în planul ideilor, cât mai ales în cel politic și economic, românii, inclusiv sau mai ales intelighenția, dovedindu-se mai puțin pregătiți să-și asume nu doar binefacerile modernizării, cât mai ales "exigențele îngrozitoare și consecințele funeste ale acesteia".1) Generoasa frățietate a pașoptiștilor, ce a fundamentat unul dintre miturile noastre moderne - solidaritatea dezinteresată, ideală, patriotică -, trebuia, mai devreme sau mai târziu, să se clatine
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
părut cam mare, deși am admirat dorința aprigă de a fi cu orice preț scriitoreasă, un cuvînt folosit de o colegă a autoarei, Cecilia Ștefănescu. Un cuvînt asupra căruia merită cred să ne oprim. A fi scriitoreasă și a-ți asuma acest statut implică deopotrivă riscuri, dar arată și un anumit curaj al noului val feminin în literatură. Cu alte cuvinte e vorba despre niște tinere femei care înțeleg să-și exhibe feminitatea conștiente în același timp de un anumit tip
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
e vorba despre niște tinere femei care înțeleg să-și exhibe feminitatea conștiente în același timp de un anumit tip de ridicol la care se expun (scriitoreasă, croitoreasă... zeflemeaua macho-istă va găsi nesfîrșite rime) și pe care și-l asumă, transformîndu-l în atu. Și asta fără să apeleze, cel puțin pînă acum, la o tradiție de filosofie feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
existențialismului unui Jaspers sau Heidegger cu tradiții mai vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine structurată. Primul demers al existențialismului, scrie el, este de a permite fiecărui om să intre în posesia lui însuși și să-și asume răspunderea totală a existenței sale". O existență încărcată de incertitudini, un deșert fizic, metafizic și moral, un univers în care omul, văduvit de iluziile veșniciei, se simte străin, exilat, însingurat, în timp ce convențiile, minciunile, grimasele și deghizările vieții sociale se prăbușesc
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
lebădă (mîncînd jăratec), lebădă ce cîntă înainte de a redeveni mîrțoagă, pentru ca, din nou, peste un timp nedefinit, să mănînce o tipsie cu jăratec și să îl învețe pe un alt ambiguu Făt-Frumos că, indiferent de preț, e preferabil să-și asume riscul. În românește, primele două volume din seria Harry Potter, de J.K. Rowling, Piatra filosofală și Camera secretelor, au apărut la Editura Egmont în traducerea Ionei Iepureanu.
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
pretează textele propagandistice la o astfel de analiză? Pericolul redundanței în analiză este enorm. Lectura devine cu atît mai dificilă cu cît intervine și parafraza. Atenția deosebită acordată unor texte de propagandă, iată un pariu riscant pe care și-l asumă autorii. Materia este analizată fără a i se preciza statutul. Penibilitatea unor texte trebuie precis demarcată de contextul istoric. Benzile desenate, filmele de aventuri erau ideologizate, dar jucau un rol foarte important, acela de "cultură populară". Această nuanță nu-i
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
făcut parte nici din lista oficială, cine și mai ales de ce a plătit costurile deplasării lui în București? Mi se pare o excepție inadmisibilă de la o regulă respectată de toată lumea. Secțiunea Off-Independenții ("Teatrul de la miezul nopții" și "Undergreenact") este cea asumată de festival, dinamică, animată, cu mizanscene care au arătat că artiștii caută în ei înșiși, în modalitățile de interpretare a unui text din punct de vedere regizoral, actoricesc, scenografic, că teatrul este, totuși, un organism viu care are nevoie să
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
obiectiv decît cel vechi în sensul eliminării lirismului (a se vedea primele nuvele ale Hortensiei Papadat-Bengescu) și al imixtiunilor etice ale autorului în text (a se vedea romanele lui Agîrbiceanu). Persoana la care se narează este, așa zicînd, o subiectivitate asumată în chip foarte obiectiv. Schimbarea nu ține doar de tehnică. Perspectiva diferită asupra faptelor din roman oglindește o altă concepție despre om. Dispare încrederea fără margini pe care autorii secolului XIX o aveau în puterea omului de a cunoaște și
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]