1,059 matches
-
acceptabile în bună parte pentru că ele nu țin cont de diferențele "culturale" (F. Lyotard, 1995: 70). În lumina acestei reorientări, concepte fundamentale ca cele de ordine și sistem sînt puse în cauză de noțiuni precum contingența, ambiguitatea, provizoriul "Universalul, generalul, atemporalul sînt subminate de valorizarea particularului, localului, temporalului" (L. Hutcheon, 1994: 107). În redescoperirea multiplelor identități (civice, etnice, culturale, de "gen" etc.) și căutarea autenticității, comunicarea interpersonală, comunicarea mediatică, comunicarea internațională în accepțiune integrativă și nu asimilativă vor deveni un spațiu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
legitimat modernitatea occidentală nu mai sînt acceptate, în bună măsură și pentru că nu țin cont de diferențele culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
actuală a sistemului limbii) este "unica realitate" pentru subiectul vorbitor, iar diacronia (legată de evoluție, schimbări semantice, glisări de sens) interesează în primul rînd pe cercetătorii fenomenelor limbii. Lingvistica structurală (generată de teoria saussuriană asupra limbii) va favoriza sincronia, relațiile atemporale, neglijînd geneza, evoluția și dispariția structurilor. DIAGRAMĂ Semn iconic intermediar din clasa imagine/ diagramă/metaforă (conform taxinomiei lui C.S. Peirce), la care relația de similaritate cu obiectul reprezentat nu mai este de natură substanțială (culoare, forme, proporții ca în cazul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
comportamente specifice situațiilor omogene, contextelor naturale. Conceptele Economiei sunt vagi pentru că sunt relative înainte de toate, au conținut stabil incert sau, altfel spus, conceptele sunt consistente cu un context sau moment al contextului și doar cu acelea, nu în sens general, atemporal și aspațial. Economia are la baza cogniției sale presupoziții, toate acestea fiind forme ale presupoziției generice a comportamentului rațional. În realitate, nu ne referim la concepte autonome, ci la ceea ce a fost luat în calcul la abstragerea conceptelor, părțile componente
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de viteză și, mutatis mutandis, că ideea de sistem explică retroactiv faptele și fenomenele istorice. Obsesia cauzalității, dar mai ales ridicarea determinismului cauzal la rang de metodă de explicare relativistă a lumii, acoperă suprafața ideii de sistem și o face atemporală. Evrika are eterna ei trăire în fiecare teoretician predispus la sfidarea temporalității. Doar că strigătul de succes nu are ecou, ba chiar se produce pe o frecvență extrem de joasă! Un concept epistemic are un motiv al ivirii sale în capacitatea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.) timp sacru: timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tonalitatea elegiacă, simbolurile poetice care personalizează imaginarul artistic. Eul liric apare în două ipostaze complementare: cea a omului modern, ființă reflexivă ce conștientizează limitele condiției umane și solitudinea iremediabilă întrun univers agonic (Sunt singur și mă duceun gând... ), și ipostaza atemporală a omului ca ființă fragilă, copleșită de teama ancestrală de moarte, de spaime instinctuale în fața stihiilor naturii (Tresar prin somn...) Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintr un text narativ studiat, apar ținând lui M. Sadoveanu: Baltagul INTRODUCERE: Personajele sadoveniene Deși personajele sadoveniene pot părea inactuale, eroii marelui povestitor se salvează totuși întrun orizont mitic atemporal ce poate capta atenția tinerilor lectori din secolul XXI. În romanul Baltagul, de pildă, Mihail Sadoveanu își construiește perso najele în acord cu un canon al realismului mitic și simbolic, cu principiile estetice ale „roma nului tradițional, creator de mitologie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul mister feminin. Un prim argument este faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului de veac XX) și atemporalul (eternul mister feminin), realitatea psihologiei adolescentine și ficționalitatea („dublul“ feminin al autorului). Astfel, titlul romanului, focalizat exclusiv asupra eroinei, reliefează misterul feminin, enigma unei vârste și a vieții însăși: Nu numai Otilia era o enigmă - gândește în fi nal Felix
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
altfel, supraconștiința nu prezintă drept realitate nici simbolul metafizic al "Dumnezeului-Creator". Aceste imagini au totuși o semnificație perfect determinabilă. Ele se bazează pe evidența că misterul existenței nu începe o dată cu nașterea individului și nu dispare o dată cu moartea acestuia. Misterul este atemporal, iar imaginea atemporalității este eternitatea, opusă vieții trecătoare. 3) SIMBOLUL "SUFLETULUI NEMURITOR" ȘI SIMBOLUL "MORȚII SUFLETULUI" Ceea ce este înaintea și după viața temporală nu constituie un neant absolut, ci unul relativ la capacitatea de înțelegere umană, ceea ce exprimă tocmai cuvîntul "mister
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
S-a înfuriat. Ieri, acceptase totul, dar nu mai avea de gînd să suporte". Deicticile par deci a dovedi că timpurile trecute dintr-o ficțiune narativă desemnează aceste situații și elemente ca fiind fictive și ca "avînd loc" în prezentul "atemporal" și fictiv al personajelor; ele nu semnifică timpul real și nici nu etichetează situațiile și evenimentele narate ca aparținînd unui timp anterior. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Hamburger 1973; Palmer 1981. Vezi și DEIXIS, PRETERIT EPIC, AMBREIOR, TIMP. deixis [deixis]. Fenomenul general
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
acțiunilor prezentate. Mai mult, timpul gramatical de bază folosit în povestirea ficțională preteritul desemnează situațiile și evenimentele povestite ca fiind fictive și nu le caracterizează ca fiind trecute (trecutul există numai pentru un eu-origine; situațiile și evenimentele din ficțiune sînt atemporale). În sfîrșit, povestirea ficțională prezintă calitatea unică de a portretiza subiectivitatea la persoana a treia ca persoană a treia: este singurul loc unde se poate prezenta o asemenea subiectivitate, singurul loc unde mintea persoanei a treia poate fi inspectată dinlăuntru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
epic (epische praeteritum) este o trăsătură distinctă a ficțiunii, în opoziție cu non-ficțiunea (tot așa cum POVESTIREA FICȚIONALĂ se află în opoziție cu POVESTIREA FACTUALĂ): el le desemnează ca fictive (trecutul există numai pentru o persoană reală; evenimentele din ficțiune sînt atemporale și "au loc" în prezentul fictiv și atemporal al personajelor) și nu semnifică un timp real și nici nu se atașează la situații și evenimente descrise ca fiind trecute. Pentru Hamburger, acest statut special al preteritului epic este pus în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ficțiunii, în opoziție cu non-ficțiunea (tot așa cum POVESTIREA FICȚIONALĂ se află în opoziție cu POVESTIREA FACTUALĂ): el le desemnează ca fictive (trecutul există numai pentru o persoană reală; evenimentele din ficțiune sînt atemporale și "au loc" în prezentul fictiv și atemporal al personajelor) și nu semnifică un timp real și nici nu se atașează la situații și evenimente descrise ca fiind trecute. Pentru Hamburger, acest statut special al preteritului epic este pus în evidență de combinații între el și circumstanțialele DEICTICE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se petrec în sufletul acestora odată cu trecerea de la copilărie la adolescență. Cu următorul roman, Viața cea de toate zilele (1940; Premiul Academiei Române), atenția scriitoarei se va îndrepta spre viața de familie în provincie. Spațiul în care se petrece acțiunea pare atemporal, iar firul epic evoluează lent, adeseori chiar stagnând. Singurătatea, traiul retras, melancolia, reveria, regretele, iluziile pierdute, sentimentul inutilității vieții sunt piesele unui mozaic sufletesc ce marchează destinul protagonistei, Elisabeta Scutaru. Sondarea existenței casnice, a intimității căminului - însingurarea provocată de îndepărtarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
mult. Zola concepe organizarea ciclului sau că istorie a unei familii 79. Zola a urmărit devenirea și evoluția membrilor familiei la nivelul întregii societăți pe parcursul a cinci generații. S-ar părea că nu este nimic mai puțin modern și mai atemporal decât familia. Însă familia i-a dat intuiția inconștientului, neliniștii, complexului modern al lui Œdipe, catastrofelor sexului și tocmai prin aceste aspecte, mai mult decât prin tabloul unei locomotive, Zola este modern. Termenul naturalism, împrumutat terminologiei științifice, lasă să se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al naturii referitor la om este cultura; e) omul este, ca unitate de existență, prin rațiunea sa, ordonatorul lumii fenomenelor și al universului lumii morale; el se află la întretăierea planului natural cu cel valoric, al celui istoric cu cel atemporal. Sau, după imaginea creată de Kant în Concluzie la Critica rațiunii practice: omul este cel ce leagă în conștiința existenței sale planul lumii sensibile externe ("cerul înstelat deasupra mea") și pe cel interior al moralității ("legea morală în mine"); f
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deseori le-au inițiat, au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o tradiție deja înrădăcinată a urmării modelelor occidentale până la imitarea lor sistematică, astfel de curente autohtoniste imitau trecutul colectiv idealizat, conferindu-i statutul de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae Iorga (1871-1940) sau modelul ascetic și meritocratic al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
împreună. O dată în plus, ideile și ideologiile, cultura și puterea, biografia și existența se dovedesc a fi inseparabile. Jurnalul de la Păltiniș își îndeamnă cititorul să se oprească și să mediteze la astfel de probleme, surprinse de Liiceanu într-o narațiune atemporală, dar nu anistorică. Notetc "Note" * Acest text a fost scris în engleză în 2000, pe când eram Fellow la Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford - el însuși o instituție castaliană. Sunt recunoscător fundațiilor Andrew Mellon și Volkswagen pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vremuri imemoriale până la Kant și Heidegger) al grupurilor formative din Antichitate, cum ar fi școlile lui Platon, Aristotel sau Plotin; prezentarea hagiografică făcută de Bădiliță „școlii de la Păltiniș” amplifică transfigurarea operată de Liiceanu a experienței de la Păltiniș într-un scenariu atemporal ce nu poate fi maculat de politică sau de interpretări politice. Vezi Cristian Bădiliță, „Gânduri despre școala de la Păltiniș”, Aldine, supliment al României libere, 12 decembrie 1998, pp. I-III. Ideea salvării prin cultură este în mod evident o soteriologie
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a cărții în discuție sunt legate mai explicit și detaliat de evoluțiile culturii, educației și ideologiei nord-americane în anii ’60-’80; partea a doua, centrul de greutate și fundamentul filozofic al întregii opere, are o semnificație universală și întru câtva atemporală, deși privește cu deosebire o paradigmă specifică - pe scurt: paideia, așa cum era ea înțeleasă și practicată de Socrate și Platon - din perspectiva modernității târzii occidentale, aflată în adânca derută creată pe de o parte de pierderea simultană a memoriei, prestigiului
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
decorul în care autoarea își plasează „măștile” vorbitoare. Schițe precum Poți să muți pălăriuțele la loc, Închide totuși fereastra sau Fără maladii albastre au ca fundal mediul spitalului: e o lume închisă, strict delimitată, cu regulile și principiile ei. Macabrul, atemporalul, iluzia, jocul dintre vis și coșmar fac din acest spațiu un teritoriu instabil și fascinant. Instantaneele din viața cotidiană sunt distorsionate, captate și apoi oferite într-un mod similar cu „instantaneele” care apar în povestirile lui Friedrich Dürrenmatt. Personajele nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
perfect, autonom al duratei - acest sentiment (pe care nu l-aș fi putut concepe vreodată) existând independent de orice succesiune de evenimente - această idee - acest al șaselea simt, născut din cenușă celorlalte, era primul pas evident și sigur a sufletului atemporal spre pragul temporalității Eterne 49. Nu este vorba, în aceste rânduri, de contemplarea unui anumit obiect material, care să fie frumos, ci de esență Frumuseții însăși. În "Symposium", Platon descrie acest nivel al iubirii drept "misterul ultim, cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
București, 1987. 31 v. C-tin Noica, Op. cit., vol. I, Încercare asupra filozofiei tradiționale, cap. I, Cercul în conștiința filosofică, pp. 13-30. "Orice mișcare este o formă a temporalității. Singură mișcarea în cerc, revenirea la același punct exprimă ceva din atemporal, fiind în același timp măsură-cosmică prin rotirea astrelor, mecanică mai târziu, cu ceasornicul-pentru timp."(p. 13) 32 Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 110-111. 33 Ibidem, p. 161. 34 Ibidem, p. 168
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pune accentul pe musculatura și flexibilitatea articulațiilor unor personaje atletice, care redau artistic și nuanțat: • gesturi demonstrative, în ,,Mouvements de danse", unde ilustrează posturi acrobatice din dansul modern sau în ,,l'Homme qui marche", în care pasul personajului creează impresia atemporală a mișcării; • gesturi melodramatice, în ,,Des Bourgeois de Calais", care au rolul de a accentua caracterul dramatic al personajelor; • gesturi curbilinii, în ,,La porte de l'Enfer", unde formele umane sunt curbate, deformate, contribuind la crearea efectului de uniune în
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]