1,057 matches
-
și-au pierdut capacitatea, facultatea de a povesti. Simpla existență a metodei probează acest lucru. Cum ar veni, povestitul devine o excepție, nu un fapt la ordinea zilei. Povestitul trebuie învățat, însușit, practicat într-un cadru special amenajat, în condiții atemporale, nu servește vieții, nu e parte a ei, ci intermezzo. Probabil cândva povestitul era o practică obișnuia. Asta trebuia, să-mi imaginez o perioadă din aceasta. Norocul meu era că avusesem o copilărie interesantă. Aveam ce povesti, iar efectul terapeutic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pădure, câte un plop sau câte o furnică. Nu le numesc, să le zic ca-ntr-un film formidabil cu frații Marx, văzut recent la cinematecă: Fridonia și Silvania. (Filmul e din ’33, putem spune sus și tare că suntem atemporali.) Din când în când - și anume: când nu schimbă focuri de mortiere și tun - cele două-trei țări schimbă ironii grele în apărarea pozițiilor diplomatice. Silvania zice: „Cel mai bun ministru de Externe al nostru este chiar generalul armatelor din Fridonia
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
1997). Dar cine cunoaște urbea Hușilor așezată că într-un căuș de palmă unde tumultul molcom al orașului se pierde sub valurile dealurilor, va înțelege altfel eternizarea peisajelor în „clipă” furată din caruselul timpului. Regăsesc în plastică peisagista o frescă atemporala a mișcării naturii în „veșnică trecere”, cum ar spune poetul. „Orașul dintre vii” a rămas pentru Viorel Huși, tărâmul paradiziac al copilăriei, de aceea a simțit o tainica chemare spre „acasă”. Aici a fost fericit, ocrotit, sănătos. Îndată ce a plecat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un ade- vărat bildungsroman epistolar lasă să pătrundă cu discreție aerul rece al schimbărilor, dar și felul în care se situează cei doi în raport cu spațiul cultural din care fac parte. Pentru Radu Stanca, Sibiul constituie un spațiu de reclu- ziune, atemporal, într-o nemișcare de Necropolă pe care-l va evoca într-un minunat eseu, „Sibiu, cetatea umbrelor” publicat în România nouă (an XII, nr. 88, 22 decembrie 1944). Scrisorile reiau parcă în ecou reflecțiile din acest eseu, precum cea din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
citit scenariul. Suntem o trupă de actori care umblă din loc în loc (într-un „turneu”). Replicile care constituie scenariul sunt de fapt replicile unor personaje din alte piese al lui Cehov. Și poate câteva spicuiri din scrisorile lui. Trupa este atemporală. Aici sunt toate genurile de actori, mai multe generații, mai multe personalități, bătrâni, tineri, superstițioși, țicniți, moderați, ridicoli, lipsiți de simțul realității, extravaganți sau modești. Scenariul este conceput în maniera lui Cehov. Personajele se ascultă mai puțin unele pe altele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Sartre Își deriv) definiția imperialismului de la Lenin. Substanță broșurii lui Lenin intitulat) Imperialismul, stadiul cel mai Înalt al capitalismului, scris) În 1916, a avut ca surs) de inspirație lucrarea lui John Atkinson Hobson Imperialism, publicat) În 1902. Adev)rul este atemporal, desigur, si nu trebuie s) fii contemporan că s) ai dreptate - Ins), atunci când adopți anumite poziții ori susții acțiuni care ar putea costa vieți omenești, trebuie s) fii cât mai clar cu putinț) În leg)tur) cu faptele istorice. În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ecou În orbirea colectivă, În cazul spectacolului nostru fiind vorba de România, ieșită doar de scurt timp din marasmul comunist. Dar Oedipe are ca temă și alegerea individuală, În contrast cu reacțiile de masă. Doream ca decorul să nu fie abstract și atemporal, ci, dimpotrivă, căutam ca prin imagini concrete și costume să reprezentăm o realitate trăită, recognoscibilă. Enescu Însuși a scris că nu intenționa să facă din Oedipe un zeu, ci o ființă adevărată, În carne și oase, ca noi toți. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trăi și dezvolta. Vulturul era șeful luptelor drepte, și oamenii au început să poarte pene ca emblemă a înțelepciunii, justiției și puterii”... Această istorie despre creația pământului e departe de a fi terminată, dar e la fel de fascinantă ca acea lună atemporală pe care noi am văzut-o împreună. Nu crezi? Am găsit de asemenea câteva versuri de Aimé Césaire. Vrei să asculți? „Voi regăsi secretul marilor comunicări și al marilor combustii. Aș spune furtuna. Aș spune fluviul. Aș spune uraganul. Aș
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la nivelul comunităților de enoriași, acestea fiind, la vremea lor, focarele societății civile. Societatea civilă, din Occident, plecând de la ele s-a structurat, comunitățile de enoriași au început, să se laicizeze în diverse moduri. La noi, comunitățile de enoriași sunt atemporale ca organizare, ca tip de acțiune. Se pot ocupa de opere de caritate, dar nu de opere de emancipare, nu de opere de dezvoltare. În plus, mai suntem și latini. Latinitatea este un ingredient suplimentar al misoginismului mai mult sau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
inteligibil, el este și un filtru al memoriei, așadar adevăratul "subiect" (agent) al amintirii. Memoria nu doar că are o dimensiune temporală constrângătoare, ci este și profund marcată în detaliile ei de viața anterioară. În ea există însă și lucruri atemporale, care sunt de fapt reminiscențe, sunt gândire pură, întotdeauna identice cu ele însele. Le putem considera "scheme" (despre care am discutat ceva mai devreme), matrici, prezente în structurile care organizează rețeaua imaginarului, de care se "prind" datele noi sau în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui elementar. Am putea identifica aici un imaginar primar, cel al corpului și al spațiului locuit, perceptibil, integrat în imaginarul cotidianului (deci, al lumii sensibile), ca și unul al unităților spațio-temporale simbolice (indiferent de identitatea lor), integrat într-un imaginar atemporal (dar inteligibil)38. Jocul rațiunii, prin selecția orientată de imagini din memorie, duce la ordonarea existenței în ansamblul ei, la știință și la artă (Metafizica 981a). De aici, imaginarul ar prelua reflectarea acestei ordini și ar îngloba simbolicul, reprezentările ritualului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se re-poziționează întinzându-și trupul plan în somnul fără foșnet și murmur de mișcări al morții. Mă apropii pimejdios de viziunea stingerii viitoare a vieții celui care trăiește acum fiind prețuit deplin de mine și simt adierea trecerii sale spre atemporal cum dăruiește paloare conștiinței mele pre-vestindu-i inevitabila pierdere ce va trebui să o îndure și ea. Știu că această clipă fatală va sosi peste sufletul meu, dar nu știu când și unde va lovi în viitor și nu cunosc pe
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
început a compune niște romane de un epic superficial, a căror valoare stă în încercarea de reconstrucție a unei Dacii absolute, a unei societăți rare, pierdute pe teritoriul geto-scitic, trăind după rituri imemoriale, într-un belșug fabulos. Uvar descrie Sciția atemporală, luând ca pretext memorialul unui iacut. Cantitatea fantastică a peștilor, vânatului e nota esențială. Cu un glonte se pot doborî deodată cincizeci și trei de păsări. Nopțile de Sânziene evoacă o Sciție mai apropiată, constituită de urmașii pecenegilor. Aceștia călăresc pe cai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spirituale. XII.5. Idei de bază în religia sikh Specialiștii actuali în studiul religiei sikh sunt de acord cu existența unor idei de bază ale acestei religii: a) „Dumnezeu este unic și impersonal.” Este desemnat prin expresia Akal Purakh („Omul atemporal”, „Ființa supremă nesupusă timpului”, „Principiul absolut etern”). Cel de-al zecelea guru va da divinității o „conotație războinică și justițiară...”. Dumnezeul credincioșilor sikh se va numi Sarab Loh, adică „Oțelul”. Simbolul său va fi sabia. b) refuză ideea hindusă de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
decorul în care autoarea își plasează „măștile” vorbitoare. Schițe precum Poți să muți pălăriuțele la loc, Închide totuși fereastra sau Fără maladii albastre au ca fundal mediul spitalului: e o lume închisă, strict delimitată, cu regulile și principiile ei. Macabrul, atemporalul, iluzia, jocul dintre vis și coșmar fac din acest spațiu un teritoriu instabil și fascinant. Instantaneele din viața cotidiană sunt distorsionate, captate și apoi oferite într-un mod similar cu „instantaneele” care apar în povestirile lui Friedrich Dürrenmatt. Personajele nu
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
motive. Patria eroică, aureolată de figurile lui Horea, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, sau țara mitică, diafană, cu zâne, zmei, vârcolaci etc., vor constitui centrul de gravitație al inspirației lirice. Ca mulți poeți ai exilului, Ț. proiectează imaginea unei Românii simbolice, atemporale. Registrul grav, emoția spiritualizată, solemnitatea, religiozitatea vor caracteriza de multe ori și textele ce alcătuiesc volumul Din crucea pădurii (1955). În general, autorul stilizează poezia populară, versul sunând deseori arghezian: „Mohorât și cu zâmbre la gură/ de-atâta clacă și
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
mai „vechi”. De aceea, Iluminatul exclamă: „Eu sunt cel mai în vârstă dim lume” (păli: jețțo’ham asmi lokassa). Căci, atingând vârful cosmic, Buddha devine contemporan cu începutul lumii. El a anulat timpul și creația și se află în clipa atemporală care precedă cosmogonia. E vorba deci de o întoarcere înapoi, cu scopul de a se reintegra situației lumii primordiale, situație „pură” și incoruptibilă pentru că nu este încă angajată în Timp. „A te întoarce înapoi”, a atinge punctul cel mai „vechi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ales Petru și Pavel. În creștinism minunile au un unic scop, acela de a ajuta pe alții și de aceea sunt permise. Buddha nu pretinde că propovăduiește o doctrină originală. El repetă de nenumărate ori că urmează „calea veche”, doctrina atemporală, împărtășită de către „sfinții” și „desăvârșit treziții” vremurilor trecute. Putem vorbi de Buddha ca de un reformator doar în sensul strict etimologic al termenului: nu pentru a stabili o nouă ordine, ci a restaura o ordine veche a fost misiunea pe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
canonice invocă o prăpastie de netrecut între Iluminat și maeștrii și contemporanii săi. Rezultă de aici o poziție polemică ce se cere rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II, 106). „Vechea cale”, atemporală (akaliko), era aceea a eliberării, a Nemuririi, și era calea yogăi. După cum scria deja Émile Senart în anul 1900, Buddha nu repudiază în bloc tradițiile ascetice și contemplative indiene; el le completează. „Buddha s-a ridicat de pe solul yogăi; oricâte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
o frază: „Sugestia (pe care i-o dă „tumulul” dintr-un anumit peisaj - n.m.) este de prezență a unui strat originar, arhetipal, ce guvernează hipnotic compozițiile prin emisii din adîncimi genezice, ce extrapolează și potențează comunicarea conferindu-i o neliniște atemporală”. Ratînd o carieră intelectuală de prim-plan din cauza unei „povești” urîte din tinerețe, el e un ghem de ambiții și ranchiune, vizibile, atît unele, cît și celelalte, în felul în care își face meseria. La ultimul „cap limpede”, așteptînd șpalturile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Doi bani duzina, trei bani o sută de duzini! Și totuși, dragostea... Ei da, ea nu e o generalitate. Nici măcar o particularitate sau o specialitate. Ea e. Ce e? Imensul gol pe care-l lasă În viața mea absența voastră... atemporală și atât de puțin atemporală. Există În știință legea lui Ohm. Să ne imaginăm și o lege a lui Om: om e acela care lasă În urma lui un gol mai mare decât a fost plinul pe care l-a reprezentat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o sută de duzini! Și totuși, dragostea... Ei da, ea nu e o generalitate. Nici măcar o particularitate sau o specialitate. Ea e. Ce e? Imensul gol pe care-l lasă În viața mea absența voastră... atemporală și atât de puțin atemporală. Există În știință legea lui Ohm. Să ne imaginăm și o lege a lui Om: om e acela care lasă În urma lui un gol mai mare decât a fost plinul pe care l-a reprezentat cât a fost prezent. Prezența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse și unde se Întorsese, recent, dezolat, vasul de Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea. Împreună cu buchetul sosise și darul cărturăresc, ale cărui file trebuiau să „mântuie zgomotul cristalului spart”. Într-adevăr, finețea monastică a caligrafiei, grija și umorul cu care era editată broșura, pe hârtie groasă, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să o salvez, nu mi-au mai rămas decât douăzeci și una de ore, interval în care trebuia să pun cap la cap fragment de fragment. Trebuia să ajung cumva la sufletul ei. Mi se părea ciudat faptul că în acest oraș atemporal, mie nu mi-au rămas decât douăzeci și una de ore. Am închis ochii și am respirat adânc de câteva ori. M-am concentrat cât am putut ca să găsesc capătul firului și să pot apoi descâlci ghemul. — Hai să mergem la rafturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din Mana, satul copilăriei scriitorului. Roman liric, în care amintirile copilului se ancorează în istorie prin apelul la memoria adulților, Din calidor (cu o primă versiune publicată în limba franceză, în 1987) aduce în spațiul scriiturii imaginea unei Basarabii idilice, atemporale, la care autorul va reveni fără încetare, re-construind-o metodic, ca utopie socială și economică, în pagini răzlețe de jurnal. Acest ținut paradisiac, dominat de imaginile prepeleacurilor strălucind în soare și ale copiilor alergând goi prin vie, este asediat însă de
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]