64,210 matches
-
cea păcătoasă Să cresc o sfoară de grădină Sau măcar un vișin Hrănindu-l doar cu luminate, Luminînde de cuvinte. Uitînd pentru o vreme De lume întrucît Așa cum ne spune Sfîntul Isaac Sirul "Cela ce de frumusețea rugăciunii s-a atins Va fugi de mulțime ca un asin sălbatic." Vîsla mea de acum O car cu mine peste tot. Mai ales pe uscat. Prin păduri. Prin aeroporturi. Prin gări. Fiul mi-a pictat-o toată, toată Cu flori și cu fragi
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
dinainte, de acum și de-apoi. Spune-mi pe nume - mi-a spus - spune-mi noi. Plăteam pentru fiece dans cu pielea, cu carnea, cu ochii. Lumină n-am mai văzut, de atunci, niciodată. Și mîna cînd am întins am atins doar o umbră boantă, ciudată. Duhul cel Sfînt dansa pentru mine, la mine la masă. Și noapte nu a mai fost fiindcă ziuă nu mai fusese demult, și viață nu mai era fiindcă moartea însăși cînta. La saxofon, la pian
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
toate, un imn al libertății: piticul nu renunță la condiția de om liber; deși la circ i se oferă "mîncare cu nemiluita", el preferă să se întoarcă în pădure și la hrana frugală de acolo. în al doilea rînd, poezia atinge tema măștii: căciulița sadea, care îi permite piticului să devină invizibil, reprezintă o mască defensivă, fără însă a exclude și alte posibile decodări. Mai departe: noțiunea de "circ" este un substitut al noțiunii de teatru, iar teatrul - o metaforă a
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
fi de asemenea dobăndită prin coercițiunea exercitată de cei ce pot pentru că au știut mai mult decăt toți ceilalți " (9 august 1945). Notațiile pe marginea cărților, extrem de numeroase demonstrează și ele noua fază mentală pe care acest cititor continuu o atinge în Portugalia. Prezența lui Kierkegaard rămăne perpetuă, argument, interogație și consolare: notațiile kierkegaardiene pot compune ele-ănsele un volumaș extraordinar. |i citește pe scriitorii francezi contemporani cu oarecare reticență și antipatie, dar nu se poate sustrage fascinației lor; în schimb, desperarea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
pot compune ele-ănsele un volumaș extraordinar. |i citește pe scriitorii francezi contemporani cu oarecare reticență și antipatie, dar nu se poate sustrage fascinației lor; în schimb, desperarea lui Léon Bloy și intransigența acestuia i se par un etalon greu de atins, dar spre care ar trebuie să tindem cu toții. Reflecții pline de substanță găsim pe marginea eseurilor lui Unamuno sau Ortega y Gasset, mai ales de cănd a fost capabil să-i citească în original. Revine mereu cu pasiune la lecturile
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
tocmai pentru că ea venea în întîmpinarea ta, crestîndu-te la răscrucea menită a fi dezvăluire... și totuși, ceva rămîne mereu egal în tine și nu e nici loc, nici vreme ci un nespus lin al asemănării dincolo de vorbe. aidoma unui lac atins de-o briză, în vreme ce înspre adînc, doar o alunecare nestingherită de cîrd, cînd deodată știm... ... făr de putința împărtășirii, vezi bine... ... dinspre biserică, în năduful de ierburi, adiau unde de Fugă și deodată acest foșnet al frunzelor însoțindu-le ca
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
-i, dacă nu cumva orientându-i punctele de vedere și judecățile de valoare. Astfel, despre N. Iorga, “fire eruptivă și vulcanică”, în care vede “cel mai complex suflet al nostru de azi”, afirmă că este “singurul dintre naționaliștii noștri, care atinge patetismul eminescian al ideii de națiune”. Și: “De când scrie el, limba noastră a fost trecută prin cuptoare de simțiri, care au făcut-o să sfârâie și să frigă”. Această inspirată metaforă spune aproape totul despre marele memorialist, cel din Oameni
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
apare mai ales din perspectiva destinelor viitoare ale muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen pe care nu îl folosește), caracterul ei suficient sieși, faptul că, asemenea cosmosului conceput „naturalistic”, adică fără reprezentări religioase, opera de artă își are principiul determinării ei în
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
mecanismul, caut să-l aduc în conștient, să mă vindec de zarnacadeaua asta și să mă pun pe treabă. Curios e că acum găsesc fel de fel de prilejuri să citesc altceva, tot cărți bune, interesante, numai să nu mă ating de cărțoi! Am dat-o pe Freud, mișun după niște Jung, ba chiar citesc și recitesc Teroarea lui Dinescu! (Și aici e vorba de o recție bizară! De cînd am primit Dulapul, uit să-l recitesc. Drept care, Teroarea fiind în
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!”; taică-meu a luat sever cartea, s-a uitat la preț și-a constatat că-i scumpă (16,50 lei!); maică-mea nici n-a îndrăznit s-o atingă! Cam așa stau lucrurile în familie privind evenimentul! Dar eu, astă noapte, am dus-o numai în coșmărele. Brusc s-a instalat în mine un animal ciudat care roade, roade, roade. Ce dracu fac eu de-acum înainte? Iar s-
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica de ingineri agricoli, localnic, căsătorit cu directoarea școlii generale din comună, avea în fibră râvna parvenirii și cum aici, în școală, mai sus decât director nu putea ajunge, își propusese să-și atingă țelul săpându-l la partid pe Drăghiceanu, lucru pe care îl făcea metodic cu o perversă știință a delațiunii și astfel mai în fiecare săptămână sosea de la Târgoviște tovarășul Ioviță, „instructor” ce oblăduia între alte comune și Nucetul, se instala
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
care să-și înșface victima, scotea apoi o hârtiuță din veston (purta vestimentație stalinistă deși trecuse moda) și își începea rechizitoriul într-un limbaj greoi, eliptic, de om neînvățat cu tainele retoricii, vorbea egal, urcând un portativ când indignarea-i atingea momente paroxistice, pe urmă se oprea ca să-și admire ecoul propriilor gânduri, umbla discret în zona inghinală ca să se mântuiască de complexul pantalonilor croiți prea strâmt și demara din nou, energic, cu o nesățioasă poftă a rostirii remarcabilă. Tinel primea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Andrew se execută, ca în transă. „Uite ce e, zise vocea cotoroanței. Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc la toată povestea, trebuie să recunosc că mi-a plăcut cum te-ai sacrificat pentru prietenul tău Arthur. M-ai atins la lingurică. Așa ceva mai rar, poate doar în magazinele de antichități. Ești un adevărat cavaler al mesei rotunde. Așa că m-am gândit să-ți acord un bonus. Un bonus de 12 ore pe zi. Facem jumi-juma. Trebuie doar să alegi
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cum era. Bineînțeles că proximitatea corpului ei de pictorial îi dădu fiori. Numai părul greu îi emana mii de feromoni, ce să mai vorbim de restul... Degetele ei catifelate i se cuibăriră în palmă, între trupurile lor care nu se atingeau, și rămaseră așa o bună bucată de timp. Încet-încet, strigătele chefliilor din alte dormitoare păliră, se stinseră ca și cum n-ar fi fost, țipetele păunilor de la crescătorie încetară și ele, boncăniturile cerbilor ecologici încetară și ele, nu țiuia nici un greier, o
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
33, să zicem! Da, Dinescu este cam ca Nadia cea care a căzut de la paralele și s-a bușit dizgrațios la "sărituri, ca apoi să ieie aur la sol și bîrnă! Tăria de-a fi campion! Oricum și oricînd! Să ating, în sfîrșit, un punct negru. Am numerotat și voi numerota scrisorile, pentru că, vai, am senzația (și uneori certitudinea) că de cîțiva ani corespondența mea e supravegheată. Desigur, nu-mi face plăcere, dar nici nu mă incomodează prea mult. Singurul reproș
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
însăși, la răstimpuri, își recunoștea cu o anumită mândrie cochetă slăbiciunile și nerușinările. Obrazul său de copil etern i se îmbujora, își cobora ochii și lăcrima câteva clipe pe rămășițele unei inocențe pentru totdeauna pierdută; dacă, prin miracol, fusese vreodată atinsă de această grație. Lisa își moștenise mama, muiere frumoasă și nevastă năbădăioasă a unui constructor naval care dezerta de la obligațiile secătuitoare ale patului conjugal și se refugia în Delta Dunării pentru a chefui cu lipovenii, a vâna, a pescui și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
duminica / toți își lasă reacția sub pat / ca pe-o pereche de ghete / și explorează ținuturi necunoscute”), poeți cu imaginația între romantism și suprarealism, purtând, precum sam, masca “inspiratului”: “în orașul meu e un scaun / de pe care nimeni / nu poate atinge pământul /ssst faceți liniște / sam își scrie poemul / vede cum vaporul se apropie de capătul străzii /.../ sam umblă pe cer / trebuie să ajungă la mecca / să cumpere mere / vă închipuiți un poet de tip clasic / sugând la sânul muzei sale
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
e o tristă amprentă”, “cineva ne-a silit să visăm că trăim / și de-atunci murim continuu”. Din imagini ale cotidianului aparent banal, asociate unor date livrești, în contiguitate cu metafore îndrăznețe, cu desfășurări în evanatai de “corelative obiective”, poemele ating totuși o unitate de stare sufletească, o coerență de adâncime, căci mișcarea aleatorie a suprafețelor textuale tinde mereu spre una centripetă, care nu e a cristalizărilor ultime - să le zicem “barbiene”, înalt moderniste - (“cum m-aș mai putea întoarce în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de oțet dacă ai lipsa de prevedere de a te apropia peste măsură, doamna Pârvulescu știe să deosebească binele de rău, frumosul de urît, traiul activ și sănătos de cel decăzut și apăsat de trîndăvie, dar fără de voie se lasă atinsă la rîndu-i de amăgirile modernității și pare să-i placă acel spirit vînturat de fostul monah Iosif Theodorescu, care iscălește T. Arghezi și ale cărui elucubrații îmbracă vedenii sumbre și curioase, imagini menite să nu stea niciodată alături, rostogolindu-se
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
cer primesc pământ amestecat cu fier. Cei ce caută zbor găsesc un braț de aripi din lemn cu motor. Mulțumiți-vă, așadar, sfios, cu două mâini și cu mersul pe jos! Cer de martie Deși ești foarte sus, copacii te ating cu vârfurile fus. Antigravitație Arunc lucrurile în sus fără să mai fac gestul supus al prinderii lor în mâna preschimbată în nadă. Cu siguranță nici unul nu va îndrăzni să mai cadă. Intensitate O coțofană în plină civilizație claxonată în zbor
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
hrană, așa cum se întîmplase cu majoritatea mobilierului, ca și a altor obiecte, valoroase sau nu. Toate se duseseră pe apă sîmbetei și parcă, o dată cu ele, fusese aruncat peste bord și sentimentul de intimitate, de respect de sine; era ca și cum, odată atins un anumit prag de sărăcie, numic nu mai conta. Această disperare atotstapinitoare a făcut să mi se pună un nod în gît. Mă pregăteam să dau colțul și să intru pe penultimă stradă înainte de a ajunge la familia Dumbrava, cînd
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
uscate. Deodată, degetele mele au apucat ceea ce părea a fi țesătura grosolană a unei haine, acoperită cu o substanță lipicioasa. Era sînge. O clipă mai tîrziu, am zărit conturul unui trup omenesc pe jumătate îngropat în frunze. Cînd l-am atins, rănitul s-a cutremurat, apoi s-a liniștit din nou. - Nu te teme, sînt o prietenă, i-am șoptit la ureche, în timp ce încercăm, pe nevăzute, să-i deschei gulerul și să-i slăbesc nodul cravatei. Bărbatul n-a răspuns. Am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
exemplu, la Auerbach și la formidabila descriere comparativă a stilului biblic din primele două capitole din Mimesis. Claritate, simplitate, gravitate, minim de cuvinte și formulare lapidară, echivoc și necesitate a interpretării, alcătuind un stil pe care doar Biblia l-a atins și care face posibil infinitul sensului. Concluziile, descrierea, par a fi comune. Dar există o premisă mereu valabilă în subtextul comentariului părintelui Scrima și care face ca analiza pe care am putea-o numi filologică să urce trepte mai sus
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
nu e destul iarba crește prin saloanele lungi cât un teren de fotbal corpurile colcăie în incubatoarele cu vitamine spălate cu ser fiziologic injectate cu ace cât stâlpul de telegraf înfipt în carne lance într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe el ca pe un papirus o epopee instinctivă pătrunde dincolo și prin gaura făcută se aud odele și vuietul printr-un laringe topit țurțurii sunt sonori xilofon multiplicat pe străzile goale voci libere se strecoară în
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
la starea lui de năuceală. Flăcăii care violează fata aceea pe câmp n-au sentimentul vinovăției; planul violului se întocmește fără cuvinte în timp ce ei își mănâncă porumbii; cei doi par niște copii ai naturii, pentru că legea morală nu i-a atins. Povestirile lui Preda înfățișează o lume dură, în care oamenii acționează sub impulsul instinctului, pasiunii și nu al rațiunii. Conflictele se rezolvă prin violență verbală sau fizică. Oamenii lui Preda înjură foarte mult. Ulterior, autorul a mai redus volumul imprecațiilor
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]