980 matches
-
este o forță utilă și căutată în scopul evitării alunecărilor. De aceea pistele de atletism trebuie să aibă o suprafață cu asperități, atleții folosesc pantofii cu cuie, speciali, pentru mărirea aderenței, sectoarele de aruncări au suprafețe rugoase, etc. În mișcările atletice forțele de frecare sunt utile pentru realizarea deplasărilor, dar consumă o parte din energia motrică. d) reacțiile reazemului sunt consecințele legii a IIIa a dinamicii; ,,când un corp acționează asupra altui corp, la rândul său acesta reacționează asupra primului cu
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
poate fi modificată în lipsa contactului cu solul și nici prin diferite mișcări ale segmentelor corpului. Traiectoria C.G.G aflat în zbor liber este determinată de : mărimea forței de desprindere; direcția vitezei de desprindere (unghiul de desprindere); atracția gravitațională. În mișcările atletice traiectoria de zbor este o parabolă și pe parcursul zborului se pot manifesta două feluri de rotații în jurul C.G.G.: * rotația reală - care apare atunci când direcția forței de deplasare nu este aplicată central (în C.G.G), ci necentrat, fapt ce generează o
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
compensatorii au rolul de echilibrare a corpului, fără a modifica traiectoria lui. Ele se pot suprapune cu rotațiile reale, situație ce prezintă mari avantaje în obținerea performanțelor sportive, fiind folosite în elaborarea tehnicilor de înaltă eficiență a zborului în săriturile atletice (pași în aer, răsturnare dorsală, etc.). Mișcările corpului uman, în activitățile motrice în general, se realizează în diferite planuri, la intersecția cărora sunt determinate axele de mișcare ale corpului. În poziția ,,stând cu mâinile pe lângă corp”, biomecanica identifică trei planuri
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
Finișul și sosirea se execută pe distanțe mai lungi sau mai scurte în funcție de configurația traseului, potențialul alergătorului și de elementele de tactică adoptate în cursă, individual. 4.1.2.b. Alergările de obstacole Caracteristica regulamentară a acestui gen de probe atletice este aceea a eșalonării obstacolelor la intervale relativ mari (80 m), în competiții; acestea sunt trecute în condiții variabile, dependente de tempoul alergării și posibilitățile sportivilor. Alergarea de obstacole se desfășoară pe distanța de 3.000 m la concursurile seniorilor
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
obstacole este necesară însușirea unei tehnici raționale, asemănătoare celei din proba de 400 mg. Mecanismul de bază al tehnicii de alergare în cursa de 3.000 obstacole este ritmul de alergare între obstacole. În școală însă nu se folosesc probele atletice clasice de obstacole, ci se improvizează parcursuri cu obstacole, urmărindu-se dezvoltarea deprinderilor aplicative, a calităților motrice și însușirea unor elemente de tehnică ce pot constitui baza unei eventuale specializări pentru aceste probe. Din punct de vedere tehnic, alergarea în
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
-ne la calitățile motrice viteza, îndemânarea, forța, rezistența (programa școlară). Denumirea de ,,Școală a atletismului” are un caracter generic, întrucât realizarea unei eficiențe sporite se face prin utilizarea în lecții a unor exerciții specifice, cu adresă directă pe profilul probelor atletice, grupate în: școala alergării, școala săriturii și școala aruncării. Esențială pentru predarea - învățarea alergărilor este ,,școala alergării”. 5.1. Școala alergării: obiective, mijloace. Utilizarea exercițiilor din școala alergării vizează satisfacerea următoarelor obiective: * formarea deprinderii de ,,alergare corectă”, înțelegând prin aceasta
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
școlare vocaționale, clasele cu program de atletism, liceele sportive cât și la grupele cluburilor sportive școlare, alergarea de garduri reprezintă o deprindere motrică specifică atletismului a cărei învățare, consolidare și perfecționare vizează formele competiționale ale alergării de garduri. Sistemul competițional atletic cuprinde un număr diversificat de probe de alergare de garduri cu caracteristici distincte ale gardurilor și a distanțelor cu și fără garduri în fiecare probă în parte, atât la masculin și feminin. De aceea considerăm că problema învățării corecte și
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
motrice de bază”, 2005, ( pag. 29-40). rategia didactică pentru alergarea de obstacole. Din experiența noastră considerăm utilă abordarea instruirii programate în predarea - învățarea acestei probe și propunem următorul conținut, pentru varianta instruirii ramificate (fig. 49). VI. BAZELE TEHNICII SĂRITURILOR Săriturile atletice sunt comportamente motrice specializate al căror scop iei cinetice orizontale într-un impuls în plan orizonta cât mai mari. ), cu un e sărituri pot fi n înălțime și săritura cu prăjina. de specificul și scopul săriturii. în curriculum nucleu stemul
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
al corpului cât mai lungă sau cât mai înaltă. Sarcina motrică constă în transformarea/transpunerea energ l-vertical și obținerea unei viteze de desprindere Spre deosebire de alergări, săriturile sunt mișcări aciclice (singulare început și un sfârșit precis delimitate în timp. Probele atletice d sistematizate pe categorii, astfel: * după criteriul apariției în timp a săriturilor: 1. sărituri fundamentale: săritura în lungime și în înălțime; 2. sărituri derivate: triplusalt și săritura cu prăjina. * după direcția în care se realizează săritura; 1. sărituri pe orizontală
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
fundamentale: săritura în lungime și în înălțime; 2. sărituri derivate: triplusalt și săritura cu prăjina. * după direcția în care se realizează săritura; 1. sărituri pe orizontală: săritura în lungime și triplusalt; 2. sărituri pe verticală: săritura în înaltime Fazele săriturilor atletice sunt: elanul; bătaia; zborul; aterizarea. În fazele oricărei sărituri atletice există raporturi de intercondiționare, încadrate într-o anumită ordine de subordonare, de unde rezultă și gradul de importanță al fiecărei faze, în funcție de specificul Săriturile atletice sunt deprinderi motrice complexe, aciclice, fac
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
triplusalt și săritura cu prăjina. * după direcția în care se realizează săritura; 1. sărituri pe orizontală: săritura în lungime și triplusalt; 2. sărituri pe verticală: săritura în înaltime Fazele săriturilor atletice sunt: elanul; bătaia; zborul; aterizarea. În fazele oricărei sărituri atletice există raporturi de intercondiționare, încadrate într-o anumită ordine de subordonare, de unde rezultă și gradul de importanță al fiecărei faze, în funcție de specificul Săriturile atletice sunt deprinderi motrice complexe, aciclice, fac parte (unele dintre ele) din conținuturile obligatorii ale programei școlare
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
verticală: săritura în înaltime Fazele săriturilor atletice sunt: elanul; bătaia; zborul; aterizarea. În fazele oricărei sărituri atletice există raporturi de intercondiționare, încadrate într-o anumită ordine de subordonare, de unde rezultă și gradul de importanță al fiecărei faze, în funcție de specificul Săriturile atletice sunt deprinderi motrice complexe, aciclice, fac parte (unele dintre ele) din conținuturile obligatorii ale programei școlare și se constituie în probe sportive în si performanță. Procedeul tehnic este constituit dintr-un mecanism de bază care reprezintă, așa cum subliniază A. Dragnea
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
procedeului. Astfel, săritura în lungime cu un pas și jumătate poartă această denumire deoarece acțiunile tehnice din timpul zborului, veriga de bază a săriturii, se realizează prin efectuarea unui pas și jumătate de alergare în aer. Între fazele oricărei sărituri atletice, deci și în cazul săriturii în lungime, există raporturi de intercondiționare încadrate într-o anumită ordine de subordonare, de unde rezultă și gradul de importanță al fiecărei faze, în funcție de specificul și scopul săriturii. La săritura în lungime, ordinea fazelor săriturii sau
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
are în prima parte a zborului o po doua trece în ușoară extensie. În programa școlară sunt prez lu : săritura cu ghemuire la ciclul primar și săritura cu 1 și ½ pași la ciclul gimnazial. Din punct de vedere al performanței atletice, rezultatele de valoare se obțin utilizând procedeele cu pași în aer, care prezintă următoarele avantaje tehnice: * permit pregătirea fazei de bătaie cu o pierdere mai mică de viteză orizontală (nu “blocată”) și o desprindere mai lină; * folosirea piciorului de atac
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
respectiv acela de a realiza o distanță orizontală cât mai mare între prima bătaie și ultima aterizare. Tehnica acestei probe este mai complexă, mai dificilă și mai puțin naturală. Această probă a fost cel mai greu acceptată în rândul probelor atletice masculine, datorită dificultăților dar mai ales a solicitărilor deosebite pe care o impune întregul succesiune, mecanismul de bază al probei de triplusalt. corp. Pe parcurs a câștigat teren prin spectaculozitate și începând cu anii 1990 a fost acceptată și în
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
R. Partienté și A. Billouin scriau în 2003 în lucrarea “La Fabuleuse Saltul uman în plan vertical fără ajutorul nimănu în cazu otoma*or pare incredib t mai mare, printr-o acțiune de bătaie - desprindere viteza de desprindere, acestei probe atletice trebuie cunoscu ensatorie de sens contrar; Histoire de l’athletisme” că “dintre toate probele de atletism, săritura în înălțime este incontestabil cea mai impresionantă”. Obiectivul săriturii în înălțime este acela de a trece peste o bară orizontală, ștacheta, situată la
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
este din punct de vedere tehnic mai puțin pretențioasă iar elementele tehnice care o compun sunt simple și nu necesită foarte multe exerciții introductive pentru însușirea lor. 6.3.b. Săritura în înălțime cu răsturnare dorsală În prezent, în concursurile atletice nu se mai folosește decât un singur rocedeu tehnic de săritură în înălțime și acesta este răsturnarea dorsală sau săritura op-fosbur*. Apariția acestui procedeu tehnic la sfârșitul anilor ’60 a însemnat o devărată revoluție în biomecanica săriturii în înălțime, determinând
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
ca mișcare folosită de războinici pe câmpul de luptă cu scopul de a trece peste șanțuri, obstacole, bariere prin proiectarea corpului pe orizontală printr-o înălțare care să-i permită depăș ajutorul unei prăjini. Săritorul cu prăjina, concurent în probele atletice moderne trebuie să aibă atât calități de săritor cât și de gimnast pentru a putea executa tehnica acestei sărituri atletice. Din punct de vedere mecanic, săritura cu prăjina înseamnă o prelungire sau o continuare a sprijinului de pe picioare din timpul
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
corpului pe orizontală printr-o înălțare care să-i permită depăș ajutorul unei prăjini. Săritorul cu prăjina, concurent în probele atletice moderne trebuie să aibă atât calități de săritor cât și de gimnast pentru a putea executa tehnica acestei sărituri atletice. Din punct de vedere mecanic, săritura cu prăjina înseamnă o prelungire sau o continuare a sprijinului de pe picioare din timpul elanului în sprijin pe prăjină, pe parcursul unui lucru mecanic pe care îl face corpul pe prăjină în scopul survolării ștach
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
reșeli ce pot fi remediate dacă se cunosc cauzele care le-au generat și se cționează cât mai eficient pentru înlăturarea imediată a lor (tab.26). Datorită complexității tehnice și a solicitărilor pe care le implică, proba pare în competițiile atletice la vârsta de 16 ani atât la fete cât și la băieți. Marile cerințe pe care le ridică această probă față de forța și îndemânarea atletului resupun o pregătire intensă. Aceasta trebuie să înceapă de timpuriu, pe cât posibil in primii ani
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
Dacă forțele acționează simultan dar pe direcții iferite, compunerea acestora se va face conform paralelogramului de forțe, având a efect o rezultată mai mică. În practică, acțiunea simultană și pe întregul parcurs este imposibil de alizat în condițiile tehnicii aruncărilor atletice, datorită particularităților corpului menesc (sistemul de articulații). Valoarea vitezei inițiale poate fi mărită dacă în angrenarea succesivă se va intra în acțiu le mari, apoi cele mi țele cele mai mari acționează pe parcursul cel mai lung. Direct proporțională cu mărirea
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
ARUNCARE elemente tehnice 2. ELANUL elemente tehnice Veriga principală diferă de la un procedeu tehnic la altul și determină denumirea respectivului procedeu. Modalitatea de realizare tehnică a ela tă veriga principală a unui procedeu tehnic. Ca și la sărituri, la aruncările atletice există raporturi de intercondiționare între fazele aruncării o anumită. I. Pregătirea pentru aruncare a) Priza asupra greutății se referă la modul cum se așează greutatea în mână sprijinită pe extremitatea distală a metacarpienelor, în principal ale degetelor arătător, mijlociu și
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
aruncare a greutății cu piruetă a determinat bandonarea procedeului cu săltare de mulți dintre atleții care se aliniază la startul ompetițiilor masculine de anvergură. Acest procedeu tehnic începe să fie adoptat Procedeul tehnic cu piruetă s-a impus în competițiile atletice din rmătoarele considerente (fig. 78). Această variantă tehnică de aruncare de tip împingere este mai pretențioasă special în ceea ce privește adoptarea unei poziții optime de aruncare înaintea fortului final. Avantajul tehnic al acestui procedeu este pirueta care asigură un rum mai lung
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
de oină Aruncarea mingii de oină este prevăzută în aria curriculară de e sport atât la învățământul primar cât și la cel gimnazial. Datorită greutății sale reduse, 150 gr., această aruncare se adresează exclusiv vârstelor mici, regăsindu-se între probele atletice ale competiții oriile de vârstă copii. Aruncarea mingii de oină ca și aruncarea suliței este o aruncare de tip azvârlire. În lecțiile de educație fizică din școală, această aruncare este învățată și exersată ca aruncare la țintă sau la distanță
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
în față, executându se un pas sărit, după care echilibrarea corpului este ajutată de coborârea centrului de greutate prin flexarea genunchiului drept și ducerea brațelor lateral. 8.3. Aruncarea suliței Această aruncare se consideră a fi cea mai veche probă atletică cu rădăcini în comuna primitivă, în care obiecte asemănătoare suliței de astăzi erau folosite în vânarea animalelor pentru hrană. În timp de pace, în întrecerile ocazionate de marile sărbători ale urbei, cestea fiind considerate primele întreceri la aruncarea suliței. În
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]