KorAP: Find »[drukola/base=aurel & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...114 >

2,845 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

că ești nedreaptă, domnișoară. Otilia e foartefrumoasă, și apoi e cultă, talentată. - Crezi? se îndoi Aurica. - Și apoi, de ce bănuiești numaidecât, pipăi Felix situația, că între domnul Pascalopol și Otilia ar fi vreo legătură? Domnul Pascalopol e singur, fără copii... Aurica râse malițioasă. - Cum se cunoaște că n-ai experiență! Otilia e șireată,caută numai bărbați în vârstă, bogați. Numai de-ar lua-o în căsătorie... Însă nu cred să fie Pascalopol așa lipsit de gust. Dumneata ce zici? Felix arătă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Pascalopol așa lipsit de gust. Dumneata ce zici? Felix arătă prin tăcere că nu are nici o opinie în privința asta. Văzând că Felix o evită pe stradă, nemaitrecând pe Calea Victoriei sau neieșind decât când se încredința că nu a părăsit casa, Aurica începu să invite pe Felix la ea, chemîndu-l personal, sub felurite pretexte, chiar sub ochii celorlalți. Aglae nu se arăta potrivnică acestor manevre, ba chiar le ajuta prin priviri galeșe față de Felix sau prin dispariția la vremea oportună. Începuse a

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
punea să stea în apropiere de ea. Aurichii îi intră în cap, de la o vreme, că Felix era lipsit în casa lui moș Costache de plăcerile gastronomice ale unei bune gospodării. - Eu mă întreb cum poți să stai, se înduioșa Aurica, Otilianu știe nimic, iar Marina e o leneșă. Aurica întrebă odată pe Felix dacă îi place plăcinta cu cireșe. Nebănuind nimic sub această întrebare banală, tânărul răspunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister în odaia Aurichii, unde pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
intră în cap, de la o vreme, că Felix era lipsit în casa lui moș Costache de plăcerile gastronomice ale unei bune gospodării. - Eu mă întreb cum poți să stai, se înduioșa Aurica, Otilianu știe nimic, iar Marina e o leneșă. Aurica întrebă odată pe Felix dacă îi place plăcinta cu cireșe. Nebănuind nimic sub această întrebare banală, tânărul răspunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister în odaia Aurichii, unde pe o măsuță se afla o tipsie încărcată cu prăjituri

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
întrebă odată pe Felix dacă îi place plăcinta cu cireșe. Nebănuind nimic sub această întrebare banală, tânărul răspunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister în odaia Aurichii, unde pe o măsuță se afla o tipsie încărcată cu prăjituri. Aurica sili pe Felix să mănânce, fiind sigură că-i face plăcere. După plăcintă urmă în altă zi dulceață de coacăze. Felix începuse să audă cu groază glasul molatic al Aurichii, și odată fugi pe poartă repede în oraș, când simți

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să mănânce, fiind sigură că-i face plăcere. După plăcintă urmă în altă zi dulceață de coacăze. Felix începuse să audă cu groază glasul molatic al Aurichii, și odată fugi pe poartă repede în oraș, când simți că se ivește Aurica prin fund. Ca să nu-și greșească ținta, aceasta începu să vină chiar în G. Călinescu timpul mesei și să-l tragă cu insistență pe la sfârșitul ei. Când, într-o astfel de manevră, Felix făcu o încercare de rezistență, agățîndu-se cu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
manevră, Felix făcu o încercare de rezistență, agățîndu-se cu privirile de Otilia, care era de față, Otilia, pufnind discret de râs, agravă situația. - Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare în prăjituri. - Te rog foarte mult, insinuă tenacea Aurică lui Felix, să nu vii niciodată prin față, ci numai pe portiță. Știi, reputația, dumneata ești cavaler, poți să-mi faci rău. Cu alt prilej, insinuația fu adâncită într-un fel care înspăi-mîntă pe Felix. - Situația noastră e foarte grea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să nu vii niciodată prin față, ci numai pe portiță. Știi, reputația, dumneata ești cavaler, poți să-mi faci rău. Cu alt prilej, insinuația fu adâncită într-un fel care înspăi-mîntă pe Felix. - Situația noastră e foarte grea, se văită Aurica, nu știi cucine vorbești. Noi, domnișoarele, suntem slabe, nu putem refuza "avansurile", dar apoi, dacă lucrurile nu merg mai departe, rămânem compromise. Am avut o prietenă care primea "avansuri" de la un tânăr pe care-l credea sincer. L-a admis

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
tânărul n-a fost parolist. Lumea e rea, vorbește, de aceea e bine ca un bărbat să spună de la început ce intenții are. Felix tăcu câteva clipe, într-atît aluzia părea îndreptată către el, apoi, devenind hotărât din cauza primejdiei, zise: - Domnișoară Aurica, ceea ce spui trebuie sa fie adevărat,deși eu nu am experiență. Dar eu cred că personal nu pot să-ți aduc nici un neajuns, fiindcă nimeni nu se va gândi că un tânăr ca mine, care abia acum intră la universitate

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
nu am experiență. Dar eu cred că personal nu pot să-ți aduc nici un neajuns, fiindcă nimeni nu se va gândi că un tânăr ca mine, care abia acum intră la universitate, urmărește să se căsătorească. -De ce nu? zise Aurica, galbenă și cu oarecare ațâțare de reproș în glas. Știu mulți tineri studenți care, spre a putea urma studiile, se însoară. Când este și zestre... - Ai făcut bine, în orice caz, că mi-ai atras atenția; fiindcăaltfel ți-aș fi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
pasă nouă de lume, înclinațiile se nasc cu încetul. - Dar eu, se bâlbâi Felix, n-am nici o încli... n-am nici o vină! Și se strecură pe ușă afară, bolborosind câteva scuze confuze. - Otilio, ai avut dreptate, se mărturisi Felix, Aurica aînțeles greșit vizitele mele. Cum s-o fac sa mă lase în pace? - Aurica nu se lasă cu una, cu două, spuse Otilia; în totcazul, cum nu cred că ai de gând s-o iei de nevastă, îți va păstra

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
n-am nici o încli... n-am nici o vină! Și se strecură pe ușă afară, bolborosind câteva scuze confuze. - Otilio, ai avut dreptate, se mărturisi Felix, Aurica aînțeles greșit vizitele mele. Cum s-o fac sa mă lase în pace? - Aurica nu se lasă cu una, cu două, spuse Otilia; în totcazul, cum nu cred că ai de gând s-o iei de nevastă, îți va păstra o ură eternă. Tot Otilia îi comunică mai târziu că Aurica s-a plâns

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
lase în pace? - Aurica nu se lasă cu una, cu două, spuse Otilia; în totcazul, cum nu cred că ai de gând s-o iei de nevastă, îți va păstra o ură eternă. Tot Otilia îi comunică mai târziu că Aurica s-a plâns lui moș Costache că el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, că i-a dat brațul în văzul tuturor pe stradă și a intrat de atâtea ori în odaia ei, inducînd-o în eroare că ar avea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
te-nsori? zise într-o ședință de tabinet Aglae. Aș fi curioasă să văd ce harababură de holtei este la dumneata acasă! - Te poftesc să vezi, cocoană Aglae, dar te asigur că e mai multă disciplină ca la atâtea femei. Aurica deschise ochii mari, ca și când invitația o cuprindea și pe ea; Aglae, care urmărise altceva, bătu în retragere: - La vârsta mea, nu mă mai privește cum trăiești dumneata.Să meargă altele mai tinere. - Merg eu! sări Otilia. - Te rog! o imploră

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o cuprindea și pe ea; Aglae, care urmărise altceva, bătu în retragere: - La vârsta mea, nu mă mai privește cum trăiești dumneata.Să meargă altele mai tinere. - Merg eu! sări Otilia. - Te rog! o imploră Pascalopol, mai mult din ochi. Aurica deveni acută: - O domnișoară singură la un cavaler nu prea e frumos! - Vine și Felix! corectă Otilia. - Mâine trimit trăsura să vă ia. Astfel se făcu că într-o după-amiaza, Felix și Otilia, așezați în larga trăsură, străbăteau Calea Victoriei de la

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
nu-ți place Pascalopol. De ce? - Nu am nimic cu el. Însă... - Însă? - Mă întreb dacă nu greșești arătând atâta familiaritate unui om în vârstă. El ar putea să interpreteze asta altfel. Otilia râse, fără maliție. - Ai început să vorbești ca Aurica. Pascalopol e un om delume, care-mi place. E așa de bun! - Poate te iubește! - Posibil! Dar pe tine ce te privește? N-ai vrea să am un bărbat ca Pascalopol? Felix tăcu îmbufnat. - Felix, îl compătimi Otilia, ești un

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
tăcu îmbufnat. - Felix, îl compătimi Otilia, ești un mare prost; vezi că-miîncurci firele. Poate că Pascalopol ar vrea să mă adopte. N-ar fi chic? Otilia Pascalopol! Ah, ce mult mi-ar plăcea să am trăsură! Seara, Pascalopol veni iarăși. Aurica, schimbîndu-și obiectivul, vestea pe toți că aduce prăjituri făcute de mâna ei. Otilia fu de o veselie nebună și stătu tot timpul la spatele lui Pascalopol, șoptindu-i la ureche și așezîndu-se pe scaunul lui, spre ciuda cruntă a Aglaei

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să vină aici mai pe seară, așa mi-a spus cocoana Aglae, dădu Marina un supliment de informații, când o veni și domnul Pascalopol. Zice că așa poate se rușinează bătrânul de el. Acum stau ascunși în odaie la domnișoara Aurica. - Ce rost are, își dădu Felix cu părerea, să fie amestecatPascalopol în afacerile astea? Nu se supără? - Aș! Nu-l cunoști pe Pascalopol. E de o răbdare nemaipomenită, și mai cu seamă îi place să fie consultat. E politicos cu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
într-o familie. N-are pe nimeni. Într-adevăr, mai târziu, când toți erau strânși în salon (afară plouase) și Simion își broda perna în semiântuneric, ușa se deschise, și un bărbat și o femeie, tineri amândoi, apărură. Aglae și Aurica întoarseră capul, simulând surpriza. - Olimpia! tu ești? exclamă Aglae cu o solicitudine încare voia să pună totuși o ușoară supărare. G. Călinescu Olimpia se lăsă sărutată de Aglae pe amândoi obrajii, în vreme ce mâna acesteia era sărutată cu un respect afectat

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
merge avocatura. I-a promis cineva o slujbă, dar până acum... Stănică aruncă tuturor o privire mândră, măgulit că era astfel compătimit de Olimpia. - Poate o să vrea domnul Pascalopol, zise Aglae, să încercesă-ți găsească ceva, cum are dumnealui relații... Simion, Aurica, Olimpia și Stănică întoarseră automat capul spre Pascalopol, ca și cum din partea lui venea o propunere precisă. Acesta zise simplu: - Am să-ncerc! - Oricum ar fi, eu nu înțeleg să fiu nedreptățită, continuăOlimpia. Sunt cea mai mare din surori și nu-mi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să-i vorbești și cu el să vă descurcați. - Mamă, interveni Olimpia cam cu supărare, dacă nu vreatata, eu nu pot să-l fac să mă iubească în silă, puteai să ne dai dumneata, din partea dumitale. Aglae se încruntă, iar Aurica privi cu dușmănie la Olimpia. - Ba asta nu, dragă! Am pe Aurica, pe care trebuie s-omărit, și pe Titi; nu pot să-i las pe drumuri. Tu trebuia să ai răbdare până o scoteam la un fel cu păcătosul ăsta

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cam cu supărare, dacă nu vreatata, eu nu pot să-l fac să mă iubească în silă, puteai să ne dai dumneata, din partea dumitale. Aglae se încruntă, iar Aurica privi cu dușmănie la Olimpia. - Ba asta nu, dragă! Am pe Aurica, pe care trebuie s-omărit, și pe Titi; nu pot să-i las pe drumuri. Tu trebuia să ai răbdare până o scoteam la un fel cu păcătosul ăsta. Simion ridică numai capul, și buzele îi tremurau cu intenția parcă de

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot corpul. Toți tăcuseră și nu se mai auzea decât plânsul cu sughițuri al Olimpiei. După o pauză lungă, Aglae zise autoritară lui Simion: - Bea puțină apă! Aurica se ridicase și întindea un pahar de apă bătrânului, care-l luă docil și sorbi din el. - Iar voi, se îndreptă Aglae către cei doi, plecați acum. Osă văd eu ce fac cu ăsta. Olimpia ieși suspinând, iar Stănică o

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Felix, singur acasă. - Nu-i nimeni? întrebă el, simulând desperarea. - Nimeni! - Ce ghinion! Soția mea e grav bolnavă, și n-am un ban încasă. Mă-mpușc. N-ai dumneata măcar cinci lei? Însă victima de predilecție a lui Stănică era Aurica (în onoarea ei își numise copilul Aurel), admiratoare în general a G. Călinescu oricărui bărbat și îndeosebi a acestuia, pentru vigoarea și îndrăzneala lui. Stănică, în numele unei rudenii pe care n-o legalizase, lua pe Aurica în brațe și o

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
a lui Stănică era Aurica (în onoarea ei își numise copilul Aurel), admiratoare în general a G. Călinescu oricărui bărbat și îndeosebi a acestuia, pentru vigoarea și îndrăzneala lui. Stănică, în numele unei rudenii pe care n-o legalizase, lua pe Aurica în brațe și o săruta viguros pe amândoi obrajii. Apoi intra în materie: - Cumnată, viața mea e un lung martiriu! - Vai, domnule Stănică, un bărbat ca dumneata învinge totul în viață. - Și totuși sunt un învins. Eu, un intelectual, un

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]