2,315 matches
-
bucurie și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie. Pe stradă, puțin mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atîția ani. Deodată ne-am simțit eliberați de sub vraja malefică a timpului trăit și a amintirilor care făcuseră ca moartea sa În viață să fie mai cumplită decît ar fi fost cea adevărată. Și deodată viața bună, viața veselă și aurită a copilăriei, În a cărei vrajă ne menținuse forța vieții lui, și care ne păruse atît de definitiv pierdută, Încît căpăta o ciudată aură de vis atunci cînd ne gîndeam la ea, se reîntorcea acum, sub strălucirea neașteptată a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele de pluș auriu, și tablourile aurii de pe pereți... Pereții păreau a fi de un cenușiu-argintiu Înregistră prezența altor culori, folosite pentru contrast. Dar nu era timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vorbi englezește a Dzan-ilor, atunci când le-o returnase pe aceea de a vorbi propria lor limbă. Stând acolo, în fața frumoasei Strala, Gosseyn Trei încuviință calm că afirmația ei era corectă. Era într-adevăr ciudat. Ea stătea acolo, pe un scaun aurit, în fața canapelei pe care i-o arătase cu capul. Ochii ei aveau o expresie de îndepărtare; și, în cele din urmă, ca dovadă că se gândea, privi din nou spre el și spuse: - După cum am înțeles, alter-ego-ul tău a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Era Gloopy. Era mai scund și mai gras decît și-l amintea Lanark, cu părul încărunțit și îmbrăcat într-o haină din lamé argintiu. — Tu ești, Sludden, zise el. Lăsați-vă hainele aici. Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari. în mijloc era o masă ovală, aproape plină de paltoane și fulare. în timp ce Lanark o ajuta pe Rima să se dezbrace, Gloopy îl privi rînjind și spuse: — Salut, salut! Deci ai sosit pînă la urmă. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să faci exact ce-ți spun. Ușa garderobului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
35. Catedrala După ce mai merseră puțin, Lanark se opri și declară: — Ăsta nu-i Unthank! Te înșeli, este. Se uitară în josul unei pante presărate cu monumente țuguiate și văzură o catedrală neagră și turtită. Pe fleșa luminată era o giruetă aurită, dincolo de nivelul ochilor lor, dar Lanark era și mai contrariat de priveliștea din spatele ei. își amintea de un oraș cu clădiri din piatră și locuințe întunecate, instituții bogat decorate, un oraș cu cvartale și tramvaie electrice. Zvonurile de pe coridoarele consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prezența masivă a locuințelor sociale. Cele ale Fundației Lebaudy, tocmai, a cărei intrare monumentală din strada Annam este împodobită cu un medalion în basorelief cu efigia fondatoarei. Dedesubtul portalului citim o inscripție cu litere din mozaic albastru pe un fond aurit: "Fundația "Grupul caselor muncitorești". Fundația are ca scop crearea de locuințe ieftine care prezintă toate garanțiile din punct de vedere al igienei". O încăpere cu pereți de sticlă amenajată în chip de mic muzeu prezintă dotările apartamentelor așa cum erau acestea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
morminte săpate în acea vară. Această spoliere a săracilor, care îi urmărește pînă și în mormînt, contrastează cu parcelele chinezilor din Paris, cu monumente în formă de pagodă orientate către răsărit. Ele sînt în general foarte bogat decorate cu inscripții aurite și acoperite de ofrande. Fiecare dintre componentele mozaicului parizian își găsește aici locul. Stelele și ornamentele revelează apartenențele, regrupate în diviziuni: iugoslavă, musulmană, poloneză sau evreiască. Diversitatea socială și etnică a Parisului, atît de remarcabilă, se regăsește așadar pînă și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
priceperii omenești portmoneul ăsta, de fapt o combinație de portmoneu cu portefeuille. Din păcate toate buzunarele erau goale, cu excepția unuia. Decepționat, Petre se mai uită o dată la „comoara“ din portmoneul de antilopă: o cheie! O cheie destul de mică, dar solidă, aurită, cu dinți foarte dantelați de o parte și de alta a tijei, din care acopereau exact o jumătate. Mai mult ca sigur o cheie de la o casă de fier! Ca toate comorile adevărate, era un lucru care nu folosește decât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
da, vreau. O să scriu diseară cum a fost și dacă m-am îndrăgostit. Dar cu falca încă nu de tot dezumflată, orice amor e compromis. 2 Conu Costache nu apucă decât să ridice mânerul gros, ieșit din botul unui leu aurit, fără să-l mai coboare, că ușa se și deschise, iar în prag se ivi un tânăr cam nervos, care dădea să iasă, iar printre picioarele lui un motan vărgat se strecură afară, cu un șoarece în dinți. Tânărul și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nopți întregi a visat, chinuit, noaptea fermecată a nunții, dar apoi a trăit-o și a uitat. ...Cearșafurile erau reci și scrobite precum foile de aluat, iar în cameră auzeau numai ceasul. Era un ceas vechi, de perete, cu cadran aurit, iar în dreptul cifrelor șase și doisprezece, bunicu-său încrustase pietre de lapis, care noaptea păreau ca niște ochi vii. Mai târziu, fiul lor, Armin Caryan, chiar așa spunea când crescuse: „Tată, scoate ochii din ceas... scoate ochii și adu-mi-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceilalți? Dimineața, Omar privea câmpul și îi veneau în cap lucruri la care nici nu s-ar fi gândit. Își reamintea chipul bunicului său, ca bărbat mult mai tânăr, aplecat nu înspre altar, ci în atelierul de ceasuri, deasupra cadranelor aurite. Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca pe cord deschis în demi-savoneta lui Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise acel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de bunicu-său. Faptul că mai aveau în familie un bătrân care se ocupa de covoare fusese trecut sub muțenie. Caryan nu-și văzuse de zece ani vreo rudă a tatălui. Primea bani regulat, ca trimiși din cer, printr-o pâlnie aurită. Uneori, camarazii îl mai întrebau de Omar și le arăta câte o poză cu el în garaj sau în restaurantul benzinăriei. Era însă din vremuri bune, de dinainte de a fi orb: părea încă încrezător, nu se îngrășase și nu albise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe cealaltă; Ei jucau pin crengi înnalte, pintre trestie, pe baltă, Balta tremură adâncă, somnoros și lin sclipește Asvîrlind întunecată cîte-o muscă, câte - un pește Către flamele - ostenite... Peste ei de-odată sboară 480Ca o pată de cerneală-n noaptea aurită-o cioară. Zice smeul: - Moaiă, cioară, aripa-ți în apă, stinge Flacăra cea verde care nu-s în stare a o-nvinge. - Împărate Pre nnălțate, moaie-ți aripa în apă Zice - atunci Călin - și stinge flacăra roșă - mă scapă. 485Iară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i o apasă Ș-o sărută înfocat. Iată vine și-mpăratu-i Ce zâmbea cu mutră hâtră, El la mers cam legănatu-i Și pe capu-i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul Se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de jale Colo-n rariștea din vale. Și un glas aude, pare, Ce-o chema în depărtare: " Mărgărită, Mărgărită, Cu coroană aurită, 114 {EminescuOpVI 115} Ah, din valea cea adâncă, Ca pe-o stea te zăresc încă, Ca pe o stea luminătoare Și deasupră-mi plutitoare; Glasul cornului străbate Dulcea ta singurătate; O, te pleacă plângerilor, Tu, crăiasa îngerilor, Lasă zidurile tale Vino
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deasupră-mi plutitoare; Glasul cornului străbate Dulcea ta singurătate; O, te pleacă plângerilor, Tu, crăiasa îngerilor, Lasă zidurile tale Vino-n vale, vino-n vale! O, auzi sunând Pe cărare corn Căci spre tine blând Îl întorn. Mărgărită, Mărgărită, Cu coroana aurită, Glasul cornului străbate Neagra ta singurătate, Valului de sunete Draga mea, supune-te, Lasă zidurile tale, Vino-n vale, vino-n vale! " {EminescuOpVI 116} ÎNTRE NOURI ȘI-NTRE MARE Intre nouri și-ntre mare Sboară paseri călătoare - Cum nu pot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urei lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără, - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvîntat, - trist mergea la război cu inima neîmblînzită, - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, - și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre și vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sală. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, toate de aur, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă, acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte - un singur mărgăritar mare; - iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele tinereții și voioși ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, bătut cu diamante, și cu hainele strălucite, era frumos ca luna unei nopți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. Făt-Frumos se avântă pe el și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului. De astă dată Genarul vâna departe cale de șapte zile. El o luă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mă auzi? Unde naiba ai dispărut? Raul Ionescu scoase capul din galerie. Șopti gâtuit, cu o expresie buimacă. ― Vino încoa'! Cârnul apucă automat pistolul. ― Ce s-a întîmplat? ― Lasă asta! Uită-te! Încăperea ciudată, sexagonală, era despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii. Femeia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
partea de sus a camerelor funerare, în care se aflau mai multe opaițe cu semnul crucii. Aceste nișe prezentau o arsură puternică, ceea ce denotă arderea îndelungată a opaițelor la căpătâiul înhumaților. De remarcat, de asemenea, descoperirea unei catarame de argint aurit având incizate pe suprafață o cruce și doi porumbei. Între anii 1981-1982, în zona aceleiași necropole, efectuarea unor noi cercetări prilejuite de lucrările de construcție și edilitare constănțene au dus la descoperirea unui mare număr de morminte din epoca romano-bizantină
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]