12,559 matches
-
ca și cum aș fi putut da de Michael pe undeva. Seara nu înțelegeam de ce mă dor picioarele, de ce hainele îmi erau îmbibate de sudoare. Îmi lua ceva timp să-mi amintesc că bătusem străzile, rătăcisem la întâmplare, că mă urcasem în autobuze fără să știu încotro se îndreaptă, că mă oprisem în parcuri și în magazine până când magazinele se închideau, mașinile se împuținau și străzile erau prea pustii pentru o femeie singură. O dată am nimerit la ruinele fortului Golconda 2 unde, printr-
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
o comună din Maramureș. O doamnă în vârstă a venit la mine și mi-a povestit că i-a cerut învățătoarei să o lase reptentă pe nepoata sa din clasa a patra, pentru că nu are bani ca să o trimită cu autobuzul zilnic în comuna alăturată unde începea gimnaziul. Dumnezeule! Trăim în secolul XXI, totuși. Este incredibil! R: Cine este de vină pentru astfel de situații? E.A. - Sistemul este de vină. S-au închis aproape 300 de școli. Și așa era deficit
INTERVIU - Ecaterina Andronescu: suntem în aer cu clasa pregătitoare () [Corola-journal/Journalistic/44663_a_45988]
-
Primarul Târgoviștei, (PDL), și nașul acestuia, președintele Consiliului Județean (CJ) Dâmbovița, vicepreședintele democrat-liberal, , își fac campanie gratuită pe autobuzele regiei locale de transport. Cei doi reprezentanți ai administrației, care candidează pentru un nou mandat, și-au lipit afișele electorale pe autobuzele care circulă prin municipiul Târgoviște. Boriga și Popescu nu plătesc însă niciun ban pentru această publicitate. Reprezentanții administrației
Primarul Târgoviştei şi şeful CJ Dâmboviţa îşi fac publicitate gratuită () [Corola-journal/Journalistic/44817_a_46142]
-
Primarul Târgoviștei, (PDL), și nașul acestuia, președintele Consiliului Județean (CJ) Dâmbovița, vicepreședintele democrat-liberal, , își fac campanie gratuită pe autobuzele regiei locale de transport. Cei doi reprezentanți ai administrației, care candidează pentru un nou mandat, și-au lipit afișele electorale pe autobuzele care circulă prin municipiul Târgoviște. Boriga și Popescu nu plătesc însă niciun ban pentru această publicitate. Reprezentanții administrației locale justifică acest lucru prin faptul că autobuzele au fost achiziționate în urma deciziei primarului Gabriel Boriga. Edilul a ținut să le amintească
Primarul Târgoviştei şi şeful CJ Dâmboviţa îşi fac publicitate gratuită () [Corola-journal/Journalistic/44817_a_46142]
-
ai administrației, care candidează pentru un nou mandat, și-au lipit afișele electorale pe autobuzele care circulă prin municipiul Târgoviște. Boriga și Popescu nu plătesc însă niciun ban pentru această publicitate. Reprezentanții administrației locale justifică acest lucru prin faptul că autobuzele au fost achiziționate în urma deciziei primarului Gabriel Boriga. Edilul a ținut să le amintească acest lucru locuitorilor Târgoviștei, înscripționându-și numele pe fiecare mijloc de transport în comun. Asta, cu toate că în momentul în care autobuzele au fost achiziționate, mai era mult
Primarul Târgoviştei şi şeful CJ Dâmboviţa îşi fac publicitate gratuită () [Corola-journal/Journalistic/44817_a_46142]
-
justifică acest lucru prin faptul că autobuzele au fost achiziționate în urma deciziei primarului Gabriel Boriga. Edilul a ținut să le amintească acest lucru locuitorilor Târgoviștei, înscripționându-și numele pe fiecare mijloc de transport în comun. Asta, cu toate că în momentul în care autobuzele au fost achiziționate, mai era mult până la startul campaniei electorale. Practic, Gabriel Boriga își face campanie de mai bine de un an. Ca tacâmul să fie complet, autobuzele din Târgoviște au fost vopsite în portocaliu.
Primarul Târgoviştei şi şeful CJ Dâmboviţa îşi fac publicitate gratuită () [Corola-journal/Journalistic/44817_a_46142]
-
fiecare mijloc de transport în comun. Asta, cu toate că în momentul în care autobuzele au fost achiziționate, mai era mult până la startul campaniei electorale. Practic, Gabriel Boriga își face campanie de mai bine de un an. Ca tacâmul să fie complet, autobuzele din Târgoviște au fost vopsite în portocaliu.
Primarul Târgoviştei şi şeful CJ Dâmboviţa îşi fac publicitate gratuită () [Corola-journal/Journalistic/44817_a_46142]
-
huoo! Petrache încercă să afle mai multe, dar bărbatul dispăruse de lângă el. Îl observă imediat la câțiva metri mai încolo, vorbind și explicând ceva într-un alt grup compact... Nu după mult timp, apărură camerele de luat vederi și un autobuz cu însemnele televiziunii, iar atunci, ca la o comandă, mulțimea din piață se dezlănțui într-un vacarm asurzitor. Era primul mare miting la care participa Petrache. Îi plăcu mult, mai ales că putu să-l vadă la doar câțiva metri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe care scria „Nu acceptăm cereri muzicale“. M-am enervat așa tare, că m-am ridicat și m-am târât afară. La două străzi mai încolo, doi medici o urcau pe Eva într-o ambulanță. M-am suit într-un autobuz s-ajung mai repede acasă. În autobuz am fost martor la un furt, un scandal pe teme politice și un fel de cerere în căsătorie. Nu știu dacă de vină era alcoolul sau șocul morții Evei (chiar dacă nu mă apropiasem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
M-am enervat așa tare, că m-am ridicat și m-am târât afară. La două străzi mai încolo, doi medici o urcau pe Eva într-o ambulanță. M-am suit într-un autobuz s-ajung mai repede acasă. În autobuz am fost martor la un furt, un scandal pe teme politice și un fel de cerere în căsătorie. Nu știu dacă de vină era alcoolul sau șocul morții Evei (chiar dacă nu mă apropiasem de targă, în sinea mea știam că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se urcă la volan, eu nu m-am sinchisit să fac școala de șoferi, am trăit mereu cu impresia că mașina e o entitate cu voință proprie. În oraș merg pe jos și poate iau de două ori pe săptămână autobuzul. Mama stă pe bancheta din spate, eu în față. E același drum pe care l-am parcurs de sute de ori, după patru ani de navetă la liceu și apoi drumurile ocazionale de la facultate. Un pic peste zece kilometri, vreo
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Sensibil, dar tot a trebuit să-i dea amendă. Terminasem de scris declarația, eram mândră îndeosebi de măiestria cu care desenasem schița accidentului, și-mi număram alunițele de pe umăr. Prin ușa deschisă spre stradă se vedea că se întunecase. Șoferul autobuzului îmi trecea în revistă tot felul de accidente din viața lui. Te-am sunat să-ți spun că m-a lovit un autobuz în Piața Romană și nu mi-ai răspuns la telefon, dar cum șoferul nu tăcea deloc, m-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și-mi număram alunițele de pe umăr. Prin ușa deschisă spre stradă se vedea că se întunecase. Șoferul autobuzului îmi trecea în revistă tot felul de accidente din viața lui. Te-am sunat să-ți spun că m-a lovit un autobuz în Piața Romană și nu mi-ai răspuns la telefon, dar cum șoferul nu tăcea deloc, m-am prefăcut că vorbim. M-am prefăcut vreun sfert de oră, cel mai tare monolog. M-am simțit bine. Ți-am spus atunci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
calculator și nu mă mai ascultai. Polițistul, cu o lanternă în mână, a ieșit pentru cons tatarea avariilor la mașina femeii. Când au trecut pe lângă mine am avut clar senzația că sunt invizibilă. Cel puțin pentru câteva secunde, nici șoferul autobuzului nu a părut să mă mai vadă. Un roi de licurici evadați din lanterna polițistului au umplut secția de lumini jucăușe. Eram fascinată. Pe urmă ai sunat tu. Pe bune. Adică erai chiar tu și mă întrebai unde sunt sau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fericită că nu mă pricep să citesc pe buzele oamenilor, așa pot să-i ignor mai ușor și să-mi văd de bunul mers al gândurilor. Dar stai. Printre stafiile colorate cu fețe de om ce intră și ies din autobuz îl văd pe el. E un băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de bunul mers al gândurilor. Dar stai. Printre stafiile colorate cu fețe de om ce intră și ies din autobuz îl văd pe el. E un băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un sfert din umbra lui. Femeia insistă. Lucian
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i dau o cu loaaaaaaaare, o fooooooooormă, să creez o luuume. Nu știu dacă și aici o să dau de nenea ăla cu barbă și bătrân de el știe când care zice că e creator. Înțeleg că lumea, planeta, țara, strada, autobuzul, șoferul, toate sunt ale lui, mama e a lui, zice că și eu sunt tot al lui. Dar nu înțeleg de ce nu sunt ca restul creațiilor lui, de ce lumea mea e plină de cartonașe. Omul din fața mea e un cartonaș
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dau cu piciorul, ca să văd ce e în curte? Dar poate copilul nu pune întrebări. Poate nu se-ntreabă niciodată nimic. Poate pentru el nu sunt decât un cartonaș imens ce fuge de pe șnur. La fel și restul oamenilor din autobuz. Suntem cartonașele lui Lucian. Vreau să fiu o lasagna. Nu-mi place lasagna și cred că nici lui. E o mâncare nasoală care nu merită să apară pe cartonașe. Sunt curioasă ce s-ar întâmpla dacă ne-am pune toți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am putea discuta subiectul la o cafea sau un pahar cu vin. Și a fost de acord. Fără să ne mai spunem ceva, am ieșit din metrou - ea mergea un pic în urma mea - , apoi am luat-o înspre stația de autobuz, unde am vorbit tot felul de aiureli, despre vreme, oameni și mașini. În zece minute am ajuns la mine. Mai aveam niște prăjituri de la mama și o sticlă de vin. Era cam frig în casă, așa că am dat drumul la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a întâmplat într-o dimineață, când ieșeam din casă. O fetiță a cerut înghețată. Am simțit furnicături prin corp, o nevoie arzătoare să mă mișc, apoi picioarele mi-au plecat repede spre nonstopul din colț. Mama și puștoaica ei așteptau autobuzul care tocmai venea, așa că buzele mele, care și-au dat seama că nu întrebaseră ce fel de înghețată trebuie să ceară, au început să se manifeste de parcă ar fi fost ale altcuiva: mă înjuram în gura mare pe stradă. Iar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
obligați să aștepte sosirea presei. De la aeroportul Salcea până la Fălticeni presa ajungea cu o cursă auto specială. Tot printr-un mijloc de transport auto se expedia ziarul “Zori noi” din Suceava la Fălticeni, și de aici mai departe, cu primele autobuze de călători, dimineața, în unele localități reședință de comună, pentru a fi distribuit imediat în zona de centru. În anii care au urmat, după organizarea întregului sistem de expediere și difuzare a presei prin rețeaua de unități PTTR și prin
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
să călătoresc cu vaporul, mamă! Credeam că-ți place să călătorești cu mine, zisese mama amuzată de fanteziile fiicei sale. N-am putea lua un taxi? Cu atâtea bagaje... Întrebase Andreea. Hai să ne mulțumim cu troleul sau cu un autobuz mai rapid. Cu diferența de bani Îți cumpăr un tricou...alb, dacă găsesc, adăugase mama zâmbind insinuant. Iar mâine la 4,oo dimineață gândea Andreea, În semiîntuneric vor fi ...două tricouri albe așteptând...răsăritul. Ha, ha, chiar devine interesantă vacanța
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dimineață gândea Andreea, În semiîntuneric vor fi ...două tricouri albe așteptând...răsăritul. Ha, ha, chiar devine interesantă vacanța asta. Recunoștea În sinea ei că depusese ceva efort ca să nu fie monotonă. Andreea, privea curioasă unde putea să fie stația de autobuz căutată de mama sa. Ce ne facem dacă ni se termină banii? Mergem frumos acasă, ce altceva am putea face? Uff ! n-am să Îndrăznesc să-ți cer mai mult de o Înghețată pe zi...vezi tu ce copil Înțelegător
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se repezi la portiera. Lucy abia reuși să fugă. − Sper că mama a terminat. Mă duc la mașină. Dar mașină nu mai era acolo. Bărbie și Shelley ieșiseră de mult, o căutaseră pe Lucy și plecaseră crezând că Lucy luase autobuzul. Și așa a rămas Lucy singură în fața spitalului, să meargă acasă cum o ști ea − mai ales că nu avea nici bani de autobuz! Dar nu putea merge pe jos, casa era prea departe. Așa că se șui într-un autobuz
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
Bărbie și Shelley ieșiseră de mult, o căutaseră pe Lucy și plecaseră crezând că Lucy luase autobuzul. Și așa a rămas Lucy singură în fața spitalului, să meargă acasă cum o ști ea − mai ales că nu avea nici bani de autobuz! Dar nu putea merge pe jos, casa era prea departe. Așa că se șui într-un autobuz cu speranța că nu se va întâmpla nimic. Dar după vreo două stații aude: − Domnișoara, biletul la control! Lucy începe să caute prin toate
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]