2,319 matches
-
MIOCARDIC ACUT Are o frecvență de 25-40% la pacienții cu infarct apărând de obicei între zilele 3-10 de evoluție. SINDROMUL DRESSLER Apare de obicei la 2-3 săptămâni după infarctul miocardic acut sau după o operație pe inimă. Are o componentă autoimună fiind asociată uneori cu pleurezia. UREMICĂ Apare mult mai frecvent în insuficiența renală cronică decât în cea acută. Lichidul pericardic este un exudat de obicei fibros sau hemoragic. Frecvența 6-10% din pacienții cu insuficiență renală înainte de începerea hemodializei. Frecvent are
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
fi reconfirmată pe un lot mai mare în România, precum și în alte populații, asocierea HLA Bw6 cu DZ tip 1 va face din acest tip HLA un factor genetic de risc independent. Rezultatul susține posibilitatea implicării limfocitelor NK în distrugerea autoimună a celulelor ?-pancreatice. În ansamblu, rezultatele analizei alelelor HLA de clasa I vin să susțină faptul că și alți loci din regiunea HLA (în afară de genele HLA DR și DQ) sunt implicați în susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 în populația
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
șoarecii NOD (Yagi et al., 1995). Administrarea de anticorpi monoclonali anti-ICAM-1 la șoarecii NOD determină o blocare definitivă a apariției diabetului (Hasegawa et al., 1994). În sfârșit, moleculele de ICAM-1 solubil exogen au un efect inhibitor important asupra dezvoltării diabetului autoimun la șoarecii NOD (Martin et al., 1998). Pentru lotul studiat din populația românească am tipat două polimorfisme: Polimorfismul din exonul 4 care constă din substituția A/G în poziția 657 și care determină modificarea Glutamină (G)/Arginină (R) în poziția
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
1 pe brațul lung al cromozomului 2 (2q33), regiune care ulterior a fost desemnată drept IDDM12. Gena CTLA-4 (Citotoxic T Lymphocyte associated Antigen 4) situată pe cromozomul 2q33 era una din genele candidate ideale pentru DZ tip 1 ca boală autoimună. Astfel, molecula CTLA4 este exprimată pe suprafața limfocitelor T activate și limitează proliferarea acestora (Redondo și Eisenbarth, 2001). Totodată ea mediază negativ activarea celulelor T și favorizează apoptoza acestora. La nivelul exonului 1 al genei CTLA-4 a fost descris un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
mai rar, metastazele la nivelul căilor biliare. Îngroșarea peretelui ductelor biliare cu obstrucție la nivelul hilului hepatic nu este patognomonică tumorii Klatskin, ci poate avea multiple cauze maligne sau benigne: tumori neuroendocrine, metastaze, colangita sclerozantă primitivă sau secundară asociată pancreatitei autoimune, colangitele recurente iatrogene sau post-traumatice, stenozele iatrogene postcolecistectomie [10,11]. Într-un studiu comparativ despre acuratețea CPRM versus ERCP în diagnosticul diferențial al colangiocarcinomul extrahepatic, CPRM a avut sensibilitate 81%, specificitate 70% și acuratețe 76%, comparativ cu 74%, 70% și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Anton () [Corola-publishinghouse/Science/92157_a_92652]
-
a diabetului zaharat. Măsurile de prevenire secundară au ca scop evitarea progresiei afecțiunilor hepatice constituite spre ciroză și CHC. În acest context se înscriu tratamentele antivirale adresate hepatitelor cronice virale B și C și tratamentele adresate afecțiunilor hepatice metabolice și autoimune. În această etapă se aplică și strategia de supraveghere/screening pentru diagnosticul precoce al CHC, la pacienții cu ciroze hepatice. Măsurile de prevenire terțiară au ca scop prevenirea recidivei CHC, după un tratament cu intenție curativă a tumorii [1]. PROFILAXIA
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
orice etiologie. Intervențiile terapeutice de prevenire secundară au ca scop evitarea progresiei afecțiunilor hepatice cronice spre ciroză și CHC. În acest context se înscriu tratamentele antivirale adresate afecțiunilor hepatice virale VHB și VHC și tratamentele adresate afecțiunilor hepatice metabolice și autoimune. În această etapă se aplică și strategia de supraveghere/screening pentru diagnosticul precoce al CHC, la pacienții cu hepatopatii cronice, în particular ciroze hepatice [1]. Hepatite cronice virale B și C Contribuția virusurilor hepatitice B și C la etiologia cirozelor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
boli În bolile rare, care evoluează cu afectare hepatică, CHC apare cu frecvență variabilă, în stadiul de ciroză. Frecvența CHC este relativ crescută în hemocromatoză, deficitul de α-1 antitripsină, glicogenoze, intermediară în ciroza biliară primitivă și mai rară în hepatitele autoimune și boala Wilson [42]. Tratamente specifice adresate acestor entități anatomo-clinice pot evita sau întârzia constituirea cirozei hepatice. În stadiul de ciroză, la toți pacienții se aplică strategia de screenig pentru CHC [42]. Hemocromatoza ereditară versus supraîncărcarea cu fier În hemocromatoza
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
Prognosticul depinde de severitatea inițială a bolii și de aderența la tratament, care durează toată viața. Afectarea hepatică ireversibilă și insuficiența hepatică fulminantă beneficiază de transplant hepatic. După transplant, anomalia metabolică dispare și metabolismul Cu revine la normal [85-87]. Hepatite autoimune Hepatita autoimună (HAI) cu subtipurile sale (HAI tip I cu ANA și/sau SMA, HAI tip II cu antiLKM, HAI tip III cu anti-SLA), ciroza biliară primitivă (CBP) și colangita sclerozantă primitivă (CSP) sunt influențate esențial de tratamentul cu corticosteroizi
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
de severitatea inițială a bolii și de aderența la tratament, care durează toată viața. Afectarea hepatică ireversibilă și insuficiența hepatică fulminantă beneficiază de transplant hepatic. După transplant, anomalia metabolică dispare și metabolismul Cu revine la normal [85-87]. Hepatite autoimune Hepatita autoimună (HAI) cu subtipurile sale (HAI tip I cu ANA și/sau SMA, HAI tip II cu antiLKM, HAI tip III cu anti-SLA), ciroza biliară primitivă (CBP) și colangita sclerozantă primitivă (CSP) sunt influențate esențial de tratamentul cu corticosteroizi, imunosupresoare și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
Înainte de a efectua PET/CT în cazul pacienților cu cancer de pancreas, este necesară o anamneză atentă, pentru a evita rezultatele fals pozitive. FDG poate fi captată în cantități crescute la pacienții cu hiperglicemie acută, cu pancreatită acută (în special autoimună) sau cronică, cu intervenții chirurgicale, radioterapie, colangiopancreatografie endoscopică retrogradă, colangiografie transparietohepatică sau biopsie hepatică recentă [3, 4]. Spre deosebire de pacienții cu cancer colorectal, rezecabili în proporție de 70%, avantajele PET/CT în cancerul de pancreas sunt limitate, date fiind agresiunea crescută
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Liliana Chiorean, Lidia Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/92191_a_92686]
-
infecției VHC de 1,5-3/1 [19-21]. Anamneza poate fi un reper dacă depistează factori predispozanți pentru o hepatopatie cu risc de dezvoltare a CHC: transfuzii în antecedente, istoric de hepatită acută, infecție cu virusurile hepatitice B și C, hepatită autoimună, consum de alcool, expunere la carcinogeni de mediu, factori metabolici, prezența unei ciroze diagnosticate anterior [13,18]. Variabilitatea geografică a distribuției CHC, care ține în principal de factorii de mediu, la care se adaugă într-o anumită măsură particularitățile etnice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92128_a_92623]
-
care apare ca rezultat al unui proces inflamator pulmonar. Poate fi unic sau multiplu. Pacienții au diferite vârste (24-77 de ani) și, atunci când sunt simptomatici, prezintă tuse, dispnee, dureri toracice, scădere ponderală [184]. Se asociază frecvent cu antecedente de boală autoimună (scleroză multiplă [77], fibroză sistemică idiopatică [97]), micoze sau infecții cu mycobacterii [151]. Fibromul Sinonime: tumoră fibroasă localizată intra-pulmonar, tumoră fibroasă solitară, mezoteliom fibros localizat intraparenchimatos, mezoteliom fibros intrapulmonar, tumoră fibroasă pleurală inversată. Toate sunt similare structural tumorii benigne
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
superoxide dismutase). SOD2 intervine în metabolizarea speciilor reactive de oxigen pe care le convertește în molecule mai puțin reactive și nocive. Ea poate astfel interveni în protecția celulelor ?-pancreatice, existând unele dovezi privind rolul speciilor reactive de oxigen în distrucția autoimună a acestora din urmă (Ho et al., 1999). Interesant, au fost descrise unele polimorfisme ale genei SOD2 care ar fi asociate cu DZ tip 1 la om (Pociot et al., 1994). 5.5. IDDM6 Unele date privind existența unei zone
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
II-IO43 și 56-D18S487 (Merriman et al., 1998). Mai multe gene candidate au fost identificate în regiunea IDDM6. Una dintre aceste gene (DCC) este asociată cu unele forme de cancer colorectal și prezintă unele dovezi de asociere și cu unele boli autoimune (Merriman et al., 2001). Altă genă candidată codifică o proteină de legare la ADN asociată cu zincul și care a primit numele de ZNF236. Ea pare a fi implicată și în patogenia bolii renale diabetice (Pociot și McDermott 2002). Una
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
codifică proteina: Islet-specific glucose-6-phosphatase catalytic subunit-related protein. IGRP este exprimată specific la nivelul celulelor ?-pancreatice și pare să fie unul din autoantigenele majore în DZ tip 1 (Hutton et al., 2003), ea fiind posibil una din primele ținte ale atacului autoimun anti-?-celular (Lieberman et al., 2003). În sfârșit, alte candidate din această regiune includ gene din grupul interleukinei 1 (IL1R1, IL1B și IL1RN), gena HOXD8, gena pentru izoforma 1 a GAD (GAD1) dar până în prezent nu a putut fi demonstrată convingător
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
241 familii din Danemarca (Pociot și McDermott, 2002). Imunoglobulinele au după cum se știe un rol important în răspunsul imun și poate fi presupus că diferențe genetice în ceea ce privește structura lanțurilor grele ale imunoglobulinelor ar putea influența riscul pentru apariția unor boli autoimune. Datele privind implicarea directă a unor polimorfisme ale genei pentru lanțul greu al imunoglobulinelor în susceptibilitatea pentru DZ tip 1 sunt contradictorii (Pociot și McDermott, 2002), locusul IDDM16 necesitând de altfel reconfirmare și pentru alte populații. 5.16. IDDM17 A
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
aporpierea genei candidate IL12B care codifică subunitatea p40 a interleukinei 12 (Huang et al., 2000). Se pare că diferențele în producția leucocitară de IL-12p40 ar putea influența reactivitatea limfocitelor T și ar putea iniția sau dimpotrivă proteja împotriva unor boli autoimune (Adorini, 2001). Date experimentale de la șoarecii NOD indică că subunitatea p40 a IL-12B poate induce diferențierea subsetului Th1 de limfocite T helper și joacă un rol cheie în inducerea diabetului (Adorini, 2001). Un polimorfism de la nivelul regiunii netraduse 3’ UTR
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
amplificatoare, fie funcții negative, supresoare ale răspunsului imun. Limfocitele TH sunt radiorezistente și pot funcționa „în vitro” fără activare prealabilă, spre deosebire de limfocitele TS care sunt radiosensibile și necesită stimulare antigenică. Limfocitele TS previn reacțiile imune excesive, asigură protecția față de reacțiile autoimune și în unele situații, mențin toleranța imunologică. ■ Secreția de anticorpi - semnalul reprezentat de antigen, declanșează etapele ce duc la diferențierea limfocitelor „B”, obținânduse pe de o parte plasmocite, iar pe de alta, limfocite „B” de memorie imună. Capacitatea de a
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
încă. Trebuie menționat că au fost descrise unele forme rare monogenice sau oligogenice de DZ tip 1 iar studierea acestora pe loturi de familii a permis identificarea genelor corespunzătoare. Între acestea ar putea fi incluse DZ tip 1 din cadrul Sindromului Autoimun Poliglandular de tip 1 (Nagamine et al., 1997; Finnish-German APECED Consortium, 1997), DZ în cadrul sindromului Wolcott-Rallison (Delépine et al. 2000), unele forme de DZ neonatal (Wildin et al. 2001, Bennett et al., 2001), și altele (Verge et al., 1998). Cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
plasmatice a T3 și T4 și prin atenuarea simpatologiei clinice. Este motivul pentru care de cele mai multe ori coexistența unei come diabetice cu criza tireotoxică este fatală (20). O asociere particulară a T1DM cu hipo- sau hipertiroidia este caracteristică sindromului poliglandular autoimun. Există 2 sindroame poliglandulare autoimune distincte: I și II. Sindromul poliglandular autoimun tip I este o afecțiune cu transmitere autozomal recesivă determinată de o mutație la nivelul brațului scurt al cromozomului 21 și care este caracterizat de triada: candidoză cutaneomucoasă
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
și prin atenuarea simpatologiei clinice. Este motivul pentru care de cele mai multe ori coexistența unei come diabetice cu criza tireotoxică este fatală (20). O asociere particulară a T1DM cu hipo- sau hipertiroidia este caracteristică sindromului poliglandular autoimun. Există 2 sindroame poliglandulare autoimune distincte: I și II. Sindromul poliglandular autoimun tip I este o afecțiune cu transmitere autozomal recesivă determinată de o mutație la nivelul brațului scurt al cromozomului 21 și care este caracterizat de triada: candidoză cutaneomucoasă, hipoparatiroidism, boală Addison. Suferința debutează
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
pentru care de cele mai multe ori coexistența unei come diabetice cu criza tireotoxică este fatală (20). O asociere particulară a T1DM cu hipo- sau hipertiroidia este caracteristică sindromului poliglandular autoimun. Există 2 sindroame poliglandulare autoimune distincte: I și II. Sindromul poliglandular autoimun tip I este o afecțiune cu transmitere autozomal recesivă determinată de o mutație la nivelul brațului scurt al cromozomului 21 și care este caracterizat de triada: candidoză cutaneomucoasă, hipoparatiroidism, boală Addison. Suferința debutează în copilărie, candidoza cutaneomucoasă fiind de obicei
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
Suferința debutează în copilărie, candidoza cutaneomucoasă fiind de obicei prima manifestare și este de obicei urmată de hipoparatiroidism și boală Addison. T1DM apare la mai puțin de 4% din copiii afectați, dar crește la 12% la adulți (22). Sindromul poliglandular autoimun tip II este cea mai frecventă imunoendocrinopatie; survine la vârsta adultă, afectând mai ales femeile. Este caracterizat prin apariția la același individ a două sau mai multe din următoarele afecțiuni: boală Addison, boală Graves Basedow, tiroidite de etiologie autoimună, T1DM
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
poliglandular autoimun tip II este cea mai frecventă imunoendocrinopatie; survine la vârsta adultă, afectând mai ales femeile. Este caracterizat prin apariția la același individ a două sau mai multe din următoarele afecțiuni: boală Addison, boală Graves Basedow, tiroidite de etiologie autoimună, T1DM, hipogonadism primar, miastenia gravis, boală celiacă. Majoritatea afecțiunilor sunt asociate cu haplotipurile HLA: A1, B8, DR3 (DQA1*0501, DQB1*0201) și DR4 (DQA1*0301, DQB1*0302). Deoarece majoritatea componentelor sindromului prezintă o lungă fază prodromală în care autoanticorpii sunt
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]