1,607 matches
-
Adrian Cioroianu" „Videologia” lui Nicolae Ceaușescu. Conducătorul și obsesia autoportretuluitc "„Videologia” lui Nicolae Ceaușescu. Conducătorul Și obsesia autoportretului" Analizând corelația dintre cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și produsele artistice, Laurent Deveze observa că ne confruntăm cu existența unei obsesii a autoportretului. Într-adevăr, lăsând la o parte artistul ce l-a imortalizat ori stilul său, rezultatul este, de obicei, o succesiune de imagini În care regăsim același Conducător. Altfel spus, regăsim Conducătorul pe care Ceaușescu l-ar fi pictat, dacă ar
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
3); (2); asemănare (2); ață (2); blajin (2); corp (2); curat (2); divin (2); ființă (2); fin (2); identitate (2); lumina (2); obraz (2); puritate (2); tablou (2); tata (2); tată (2); vesel (2); ac; admirație; adorabil; alună; aparență; aspect; autoportret; bătrîncios; beautiful; blîndețe; blond; bunătate; buze; caiet; cald; chip; chipeș; confuz; creație; cunoscut; curată; curiozitate; demonic; desen; diferență; ce drăguț; duios; dumnezeiesc; eu; expresivitate; exterior; face; fală; fata; fața; fața cuiva; de față; fază; făptură; fel; femeiesc; fericire; fermecător; fețe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
implant siliconic în ambele extremități ale frunții pentru a intra în interfață cu chipul (androgină al Mona Lisei lui Leonardo Da Vinci. Acest icon este ales nu numai datorită standardului de frumusețe atribuit, ci și faptului că este considerat un autoportret feminin al artistului. În același timp, operația este transmisă prin satelit și Internet la Centrul Georges Pompidou din Paris, la Galeria Sandra Gering din New York, la Centrul Multimedia din Banff și la Centrul McLuhan din Toronto. Astfel, artista dialoghează cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
artistul a cerut unui prieten să-l împuște în braț („Shoot”, 1971Ă sau ale Ginei Pane, artista care își mutilează corpul în sensul socializării unui ritual simbolic („Azione sentimentale”, 1973Ă, Orlan nu urmărește salvarea spiritualizată prin durere. Performările sale sunt autoportrete vii, mutante, desfigurări ale feței în scopul refigurării: se trece de la chirurgia estetică la „estetica chirurgiei”. Arta sa se identifică, nu doar cu o imagine, ci cu propriul chip: artista își programează transformarea deopotrivă pe corp și în imagine, prin
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
admirația pentru luciditățile României, căreia nu-i e rușine să-și bată joc de ea însăși, să-și scuture neantul în autodispreț sau să se compromită într-un scepticism dizolvant”. Admiră, așadar, explorarea neputinței. Or, aici se ascunde schița unui autoportret, căci termenii sunt aproximativ aceiași când, la Paris, Cioran vorbește despre sine însuși. Doar evaluarea e alta. Departe de țară Ă să se înțeleagă: rămânerea lui în Paris e mai degrabă un accident decât o opțiune Ă, Cioran descoperă în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sine întemeiază. Neputând acționa în afară, Cioran acționează în el însuși și edifică prin distrugere. Vorbind de Lucrețiu și de Luther, caută în îndârjirea lor „dedesubturile”. Or, dedesubt se află „voință de autodistrugere, sete de umilință”. Nu-i decât un autoportret și, prin urmare, continuă: „Iubesc orice formă de violență contra propriei ființe” (I, 86). La un moment dat, ca să scape de abulie, citește o carte despre Napoleon. Vrea să se întărească prin exemplul altora. Or, exemplul altora nu-i provoacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ne putem imagina o floare ce ar visa să sfârșească într-o vază...” (III, 15). E cam ceea ce reține și dintr-o scrisoare a lui Napoleon către Iosefina: „Onorurile mă plictisesc, sentimentul e veșted, gloria searbădă...” (III, 43). Într-un autoportret mascat, deopotrivă portret al umanității, Cioran denunță acid limitele gloriei: „Când sare-n ochi că gloria și fericirea sunt incompatibile, cum se face că atâția oameni aleargă după glorie? Din aceleași motive pentru care primul om a ales arborele cunoașterii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
universal este climatul în care trăiește, este fundamentul metafizic al existenței sale cotidiene” (III, 289). Ce altă mai bună caracterizare a lui Cioran însuși decât această afirmație despre propria țară?! Atât de izbitoare asemănările încât ai impresia puternică a unui autoportret. E ca și cum Cioran s-ar privi în oglindă. În fine, nu e singura dovadă în acest sens. În alt loc, spune: „Mă înțeleg mai bine cu evreii români decât cu românii «propriu-ziși». La fel era încă în urmă cu treizeci și cinci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
românesc, credința în mesajul ancorat în existența noastră de zi cu zi. Există aici o "artă" creată parcă în întregime în umbra marilor personalități interbelice, sau chiar a contemporanilor, în filiația ideilor acestora și în tonul lor poetic. Grigore Hagiu "Autoportret în august", E. S. P. L. A., 1962; "Continentele ascunse", E. P. L., 1965; "Sfera gânditoare", E. P. L. 1967, "De dragoste de țară", Editura Tineretului, 1967; "Poezii", E. P. L., 1968; "Noblețe de stirpe", Editura Tineretului, 1968; "Spațiile somnului", E. P. L., 1969; "Nostalgica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
E. P. L., 1969; "Nostalgica tiradă", E. P. L.,1970; "Cântece de strună", Editura Militară,1971; "Poezii", 1973; "Miază-noaptea miresmelor", Editura Cartea Românească., 1973; "Zenit de anotimpuri", Editura Eminescu, 1974; "Sărbătorile omului", Editura Minerva, 1975. Gr. Hagiu debutează în 1962 cu volumul "Autoportret în august" și, până în 1975, publică încă douăsprezece volume, fără să ne dea însă sentimentul că poezia lui se constituie sub semnul unor reliefuri cât de cât sensibile. El trăiește acut sentimentul timpului: "Îmi fuge timpu-n mii de chipuri/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
romantici și până la moderni, de aici și versul cizelat, voit mascat de ornamente. Așa se explică această strofă, din Max Jacob: "Trece uneori Dumnezeu prevestit/ de forme la fel de neînțelese/ precum metaforele noastre, o, profeți..." Corneliu Sturzu "Arcade peste anotimp", 1964; "Autoportret pe nisip", E. P. L., 1966; "Restituirea jocului", E. P. L., 1969; "Duhul pietrelor", Editura Albatros, 1970;"Cantilene", Editura Junimea, 1970; "Camera de recuzită", Editura Junimea, 1973; "Anotimpul încrederii", Editura Eminescu, 1974. Ca și Nicolae Ioana și Mircea Ciobanu, C. Sturzu își
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de spada nimănui/ și fie ce idee de-a mea e cu aripă./ Și nu-nțeleg decât că-mi este dat/ Să distilez în ritmuri această tulburătoare vreme./ Ioan Alexandru din nou entuziasmat/ Citește în cenacluri o mie de poeme" ("Autoportret"). Poezia este o permanentă căutare: "Umblu din poartă-n poartă în căutarea ta,/ Din zare în zare cu buciumul în mână." Poetul răscolește adâncimile: "Ochiul rotit prelung în rotocoale/ Bate-n fântâni cu ploi de curcubeie". Se întoarce la tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asemenea benzi și evidențierea proprietăților ei a constituit punctul de plecare pentru discutarea prezenței ei în topologie, fizică, chimie, biologie, literatură și film, muzică, religie, arhitectură, dar și în viața de toate zilele (jocurile de puzzle). Problema relației dintre portret, autoportret și mască a constituit, de asemenea, punctul nodal al dezbaterilor legate de "măștile" omului. Scenariile didactice elaborate au subliniat legătura subtilă dintre estetic și ontologic, mergând pe ideea că, așa cum Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea sa, opera
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
punctul nodal al dezbaterilor legate de "măștile" omului. Scenariile didactice elaborate au subliniat legătura subtilă dintre estetic și ontologic, mergând pe ideea că, așa cum Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea sa, opera artistică constituie, la rândul, ei un autoportret al artistului creator; așadar, cum putem reface "chipul" creatorului din spatele creației sale? Operele literare, muzicale, plastice nu sunt decât fețe diferite ale artistului creator, așa cum cosmosul și omul nu sunt decât fețe diferite ale creatorului. Problema legată de măștile omului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
vom putea privi în ochi pentru a ne revela unii altora. Reflecția didactică concluzii În concluzie, portretul individualizează, masca generalizează, tipizează; portretul e "personal", masca e "anonimă"; portretul exprimă, masca ascunde. 3.1.2. "Măștile" artistului (1) CREAȚIA ARTISTICĂ CA AUTOPORTRET AL CREATORULUI Mirela Mureșan " Aștept un cititor cinstit... Să mă arate lumii cine sunt..." (Ion Minulescu) ARGUMENT Acest scenariu didactic este conceput pe un număr de cinci ore și își propune să realizeze ideea conform căreia creația artistică poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Mirela Mureșan " Aștept un cititor cinstit... Să mă arate lumii cine sunt..." (Ion Minulescu) ARGUMENT Acest scenariu didactic este conceput pe un număr de cinci ore și își propune să realizeze ideea conform căreia creația artistică poate fi socotită un "autoportret" al creatorului său. În procesul creației artistice, scenariul ontologic al creației "după chipul asemănarea" divinului se repetă, este același. Dumnezeu a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, artistul creează opera la fel. Opera artistică (literară) este, în ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
creatorului său. În procesul creației artistice, scenariul ontologic al creației "după chipul asemănarea" divinului se repetă, este același. Dumnezeu a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, artistul creează opera la fel. Opera artistică (literară) este, în ultimă instanță, un autoportret tainic al artistului (scriitorului). Cartea de literatură mărturisește chipul adevărat al autorului ei, dincolo de aparențele textului. Toate personajele literaturii sunt "fețe", "chipuri", "măști" ale aceleași persoane scriitorul. El se autoportretizează în toate aceste texte, revelând cititorului esența ființei sale, asemeni
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
se confundă, nu se limitează la niciuna dintre "imaginile" noastre, ci le transcende, fiind undeva dincolo de ele. Secvența 2: 25 min. * Se aleg voluntar 4 elevi, cărora li se cere să completeze fișa de lucru cu Eu sunt... (schiță de autoportret). * Se formează alte 4 grupe de elevi cărora li se cere să realizeze un portret psihologic al fiecărui elev din cei care s-au oferit voluntar (fiecare grupă face portretul câte unui elev). * Momentul raportării se derulează astfel: un reprezentant
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fiecărui elev din cei care s-au oferit voluntar (fiecare grupă face portretul câte unui elev). * Momentul raportării se derulează astfel: un reprezentant al fiecărei grupe citește portretul psihologic realizat, după care elevul astfel portretizat este rugat să-și citească autoportretul de pe fișa lui de lucru. * Se confruntă astfel portretul (realizat de ceilalți) și cu autoportretul și se discută frontal potrivirile și nepotrivirile. * În momentul de reflecție, profesorul va focaliza discuția asupra următoarelor aspecte problematizante: * Cine sunt eu: ceea ce cred alții
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
elev). * Momentul raportării se derulează astfel: un reprezentant al fiecărei grupe citește portretul psihologic realizat, după care elevul astfel portretizat este rugat să-și citească autoportretul de pe fișa lui de lucru. * Se confruntă astfel portretul (realizat de ceilalți) și cu autoportretul și se discută frontal potrivirile și nepotrivirile. * În momentul de reflecție, profesorul va focaliza discuția asupra următoarelor aspecte problematizante: * Cine sunt eu: ceea ce cred alții despre mine sau ceea ce știu eu că sunt? * Care e relația dintre imaginea de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
focaliza discuția asupra următoarelor aspecte problematizante: * Cine sunt eu: ceea ce cred alții despre mine sau ceea ce știu eu că sunt? * Care e relația dintre imaginea de sine și imaginea celorlalți despre mine? * Ce vorbește mai "adevărat" despre mine: portretul sau autoportretul? Secvența 3: 10 min. * Se împarte elevilor coperta scanată a cărții Simonei Popescu, Juventus și alte poeme, Editura Paralela 45, Pitești, 2004. * Li se cere elevilor să privească cu atenție coperta. * Se inițiază o discuție frontală, care va focaliza asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care va focaliza asupra următoarelor aspecte: * relaționarea copertei cu titlul cărții * relaționarea cu un posibil conținut al cărții * relația dintre imaginile "omului" de pe copertă și posibilele imagini ale autorului, ale "artistului", deductibile din text * textul cărții credeți că este un autoportret al omului sau al artistului? * cum se regăsește imaginea "omului" în cea a "artistului"? Reflecție didactică Această primă oră își propune să deschidă problema pusă în discuție: creația artistică (literară) este un autoportret al creatorului ei. Elevii sunt conduși de la
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
text * textul cărții credeți că este un autoportret al omului sau al artistului? * cum se regăsește imaginea "omului" în cea a "artistului"? Reflecție didactică Această primă oră își propune să deschidă problema pusă în discuție: creația artistică (literară) este un autoportret al creatorului ei. Elevii sunt conduși de la o experiență personală spre ideea abstractă a multiplelor "roluri" și "măști" pe care individul le adoptă de-a lungul existenței sale. Exercițiile propuse sunt menite să faciliteze translația de la "om" la "artistul creator
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
multiplelor "roluri" și "măști" pe care individul le adoptă de-a lungul existenței sale. Exercițiile propuse sunt menite să faciliteze translația de la "om" la "artistul creator", de la ontologic spre estetic. A doua oră: tema Fețele pictorului Resurse didactice: reproduceri ale autoportretelor lui Rembrandt și Van Gogh; fișe cu sarcini de lucru. Momentul de încălzire: 5 min. * se reactualizează problemele discutate în ora precedentă, prin discuție frontală Secvența 1: 35 min. * Se formează 4 grupe de lucru. * Primele două grupe primesc fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și Van Gogh; fișe cu sarcini de lucru. Momentul de încălzire: 5 min. * se reactualizează problemele discutate în ora precedentă, prin discuție frontală Secvența 1: 35 min. * Se formează 4 grupe de lucru. * Primele două grupe primesc fiecare câte un autoportret al lui Rembrandt, fără să li se dezvăluie faptul că e aceeași persoană în fiecare autoportret (Autoportretul din tinerețe, 1629, Autoportret cu pană, 1638) * Celelalte două grupe primesc fiecare câte un autoportret al lui Van Gogh: (Autoportret cu urechea tăiată
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]