13,899 matches
-
motive ale lui Vaughan? La momentul acela, nici măcar eu nu-mi dădeam seama că ea nu era decât o dublură într-o elaborată repetiție a unei alte, mult mai importante morți. Zi de zi, Vaughan continuă să o urmărească pe autostrăzi și pe drumurile perimetrale ale aeroportului, așteptând-o uneori în fundătura umedă din apropierea drumului nostru de acces, alteori apărând ca un spectru în banda de mare viteză a pasajului superior, cu mașina lui distrusă înclinată pe arcurile din partea stângă. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și portierele erau presărate cu puncte de impact săpate adânc în metal, o ruginie operă de traforaj care devenea din ce în ce mai albă, de parcă i-ar fi ieșit la iveală scheletul de dedesubt. Așteptând în spatele lui într-un blocaj de trafic pe autostrada din Northolt, am observat că avea două gemulețe posterioare sparte. Daunele suferite de mașină s-au înmulțit constant. De pe apărătoarea stângă a roții din spate se desprinse un panou și bara de protecție din față rămase agățată de pinionul șasiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spate se desprinse un panou și bara de protecție din față rămase agățată de pinionul șasiului, curbura ei ruginie atingând solul la fiecare viraj. Ascuns după parbrizul prăfuit, Vaughan ședea aplecat peste volan în vreme ce conducea cu viteză de-a lungul autostrăzii, neștiind și nepăsându-i de adânciturile și de urmele de impact ale caroseriei, care semănau cu rănile autoprovocate ale unui copil suferind. Încă nesigur dacă Vaughan va încerca sau nu să intre cu mașina sa în mașina lui Catherine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
recunoscut-o pe doctorița Helen Remington. La volan era Gabrielle. Faptul că fuseseră atrase acolo ca să arunce o ultimă privire la ceea ce mai rămăsese din Vaughan mi se părea firesc. Mi le-am imaginat făcând un tur al parcărilor și autostrăzilor imprimate în mințile lor de obsesiile lui Vaughan, celebrate acum de tandrele îmbrățișări ale doctoriței și amantei sale infirme. Eram bucuros că Helen Remington devenea și mai perversă, că-și găsea fericirea în cicatricele și rănile Gabriellei. După ce plecară, brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
umană, același autor mărturisea: Liderii și instituțiile care ne-au promis o epocă de aur nu se țin de cuvânt. Ne asaltează cu viziunile unor dispozitive tehnologice nemaipomenite, cum ar fi locuri în avion cu monitoare de televizoare și o autostradă informațională care ne va da posibilitatea să faxăm mesaje în timp ce ne bronzăm pe plajă. Totuși lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult, ca de exemplu mijloace sigure de existență, o locuință decentă, alimente sănătoase și necontaminate, un sistem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de muncă sunt absolvenți ai unei forme universitare de învățământ; o rețea de drumuri, comunicații, computere etc, care să ne conecteze cu adevărat la Europa și la lume (este inadmisibil că în zece ani nu s-a făcut încă o autostradă care să străbată România de la granița de vest, să treacă de munți, să ajungă la București, apoi la Marea Neagră și granița de sud, ca să nu mai vorbim de alte trasee).” Justiția chemată să descâlcească firele în atâtea cazuri, care au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului temerile mele. A zâmbit. - Stai să iasă luna, zise. Care astru tocmai făcea duș în spatele unor nori. Am așteptat, privind câmpul gol, ascultând zgomotele mașinilor care se vânzoleau pe autostrada din fundul scenei. Într-un târziu apăru și luna, dezvăluind o priveliște magnifică: în razele ei, se întruchipă pe tarlaua răpănoasă din dreptul nostru o construcție gigantică, un cub cu totul și cu totul de sticlă, ale cărui laturi aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de ce. Dar e bine. Se revitalizează exportul. Au fost repatriate niște fete de pe piața occidentală. Reportaje de la aeroport. Nu stau ele mult aici, zic, o să se-ntoarcă acolo, că-i civilizație. S-a întărit paza, avem legi. O s-avem și autostradă, cândva și gară. Mi-a ieșit un buboi pe obrajul stâng. Carnea în jur e tare și dureroasă. Încerc să-l ocolesc la bărbierit. De sus se scurge apa pe pereți. Cerul atârnă ca un ceaun uitat de-o chivuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rânduri de toalete rafinate. Un milion de accesorii trendy, eșarfe și curele, pantofi și pălării și mănuși, și nici o haină adevărată cu care să le porți. Și chiar ai mare, mare nevoie să te obișnuiești cu senzația asta, aici, pe autostradă, la serviciu, în căsnicia ta. Asta-i lumea în care trăim. Doar urmărește indicațiile. Sari în urmă cu douăzeci de ani, la casa albă în care am crescut, cu tata care făcea filmulețe cu mine și fratele meu pe când alergam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
conving pe tipul de la asigurări să uite de clauza de deductibilitate și să-mi înlocuiască geamul mașinii. Apoi, aș fi fost lângă o piscină, toată plină de cremă antisolară și povestindu-le la doi tipi drăguți cum conduceam eu pe autostradă în Stingray când m-am trezit cu o piatră sau nu știu ce, dar geamul din partea mea pur și simplu a explodat. Iar tipii drăguți ar fi spus: — Oau. Sari la alt detectiv, cel care-mi cercetase mașina în căutarea glonțului și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
poză după poză, Manus zice: — Ăsta-i motivul pentru care nu ți le pot arăta. Undeva afară din spital, într-o cameră de motel plină de prosoape însângerate, cu trusa lui cu cuțite și ace, sau conducând de-a lungul autostrăzii spre următoarea victimă, sau îngenunchind lângă un câine, anesteziat și ciopârțit într-o cadă de baie mizerabilă, e omul pe care-l urăsc un milion de câini. Șezând lângă patul meu, Manus zice: — Trebuie numai să-ți pui la păstrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
panica fără nimeni în jur e ca și cum ai râde singur într-o cameră goală. Te simți de-a dreptul caraghios. În clipa când a avut loc accidentul, am știut că voi muri dacă n-o iau pe următoarea ieșire pe autostradă, dacă nu cotesc la dreapta pe Northwest Gower, dacă nu merg cale de doișpe cvartale și nu intru în parcarea Camerei de Urgență a Spitalului Memorial La Paloma. Am parcat. Mi-am luat cheile și poșeta și-am mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sare-n ochi. Nici măcar tu. — Deci, fato, zise Brandy. Ce-ai pățit la față? Păsări. Scriu: păsări. păsările mi-au mâncat fața. Și încep să râd. Brandy nu râde. Brandy zice: — Cum adică? Și eu tot mai râd. conducem pe autostradă, scriu. Și tot râd. cineva a tras un glonț calibru 30 dintr-o pușcă. glonțul mi-a smuls tot maxilarul. Tot râd. am venit la spital, scriu. n-am murit. Râd. nu mi-au putut pune maxilarul la loc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
transforme automobilul într-o bulă de aer cu miros de mașină nouă, care merge lin ca un prototip publicitar. Zilele astea, Brandy zice că Marlene Dietrich se ocupă de vreme. Acum e toamna plictiselii noastre. Suntem transportate de-a lungul Autostrăzii 5 sub ceruri cenușii, înăuntrul interiorului albastru coșciug al unui Lincoln Town Car închiriat. Seth conduce. Așa stăm noi întotdeauna, Brandy în față și eu în spate. Conducem prin trei ore de frumuseți panoramice între Vancouver, Columbia Britanică și Seattle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu broderii în mijlocul unui pat cu apă de dimensiuni urieșești. Încă citind. Am pus în poșetă niște estradiol expirat și o jumătate de cutie de Plumbago. Agentul imobiliar strigă de la baza scărilor, totul e-n regulă? Sari la noi pe Autostrada 5, unde depășim un panou publicitar. Hrană Sănătoasă și Prețuri Populare la Popasul Karver Stage. Sari la nici un Burning Blueberry, nici un Rusty Rose ori Aubergine Dreams în Spokane. El nu voia să se grăbească, strigase agentul imobiliar de la baza scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
timp pentru un pui de somn înainte ca ea să trebuiască să iasă și să vândă pilulele. Dacă ai fi la un concurs televizat, zice Seth despre cele două genuri de oameni născocite de el. Seth a ieșit deja de pe autostradă și conducem printre depozite întunecate, întorcându-ne spre fiecare frântură din Acul Spațial. Ești câștigătorul concursului ăstuia, zice Seth, și ai de ales între o garnitură de mobilă de living din cinci piese de la Broyhill, preț propus de vânzare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
într-o amenințare? Un sărut, și-a pornit cu vântul spre Ballard. Numai când vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom rămâne în amintire mai mult pentru ceea ce-am distrus decât pentru ceea ce-am creat. Autostrada 5 șerpuiește în depărtare. Din vârful Acului Spațial, benzile sudice sunt lumini roșii în plină viteză, iar benzile nordice sunt lumini albe în plină viteză. Iau o carte poștală și scriu: Îl iubesc pe Seth Thomas atât de mult că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cânta toți. Făcea playback după Thumbelina. Părul ei, trupul ei, mersul ei lasciv de Brandy Alexander, surorile Rhea inventaseră toate astea. Sari la două mașini de pompieri care trec pe lângă mine din direcție opusă în timp ce eu conduc de-a lungul autostrăzii spre centru, departe de casa incendiată a lui Evie. În oglinda retrovizoare a Fiatului Spider al lui Manus, casa lui Evie e-un foc de tabără din ce în ce mai mic. Tivul roz-piersică al capotului lui Evie e prins în portieră și penele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
smălțuită construite acum o sută de ani, unde portarii poartă frac cu galoane aurii pe umeri. Eu port un peignoir și-un capot de baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
găsi. Nu eram nicăieri. Iar acum mergem cu mașina înapoi la Evie. Spre destinul lui Brandy. Tot drumul de întoarcere, eu și Ellis, noi scriem cărți poștale din viitor și le aruncăm pe geamul mașinii în vreme ce mergem spre sud pe Autostrada 5 cu doi kilometri jumate pe minut. La fiecare două minute suntem cu cinci kilometri mai aproape de Evie și pușca ei. La fiecare oră, o sută cincizeci de kilometri mai aproape de destin. Ellis scrie: Nașterea ta e o greșeală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se înțeleagă. Mai puțin eu. Adevărul e că am ieșit cu mașina afară din oraș în ziua accidentului. Cu geamul de pe partea șoferului ridicat pe jumătate, am coborât și am tras prin sticlă. La drumul de întoarcere în oraș, pe autostradă, am apucat-o pe banda de ieșire spre Growden Avenue, ieșirea spre Spitalul Memorial La Paloma. Adevărul e că eram dependentă de frumusețe, iar asta nu-i ceva de care să te poți despărți fără probleme. Fiind dependentă de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai vedea trecând. Așa ni se dăduse de înțeles. Poate că prea în siguranță. Din cauza asta n-am adus nimic din ce ne-ar fi putut salva. Am mai făcut o curbă la dreapta, am mers o bucată pe o autostradă, am coborât pe o rampă de ieșire, am tot mers până când domnul Whittier a spus „Întoarce aici”. Strângând în mâini cadrul cromat al scaunului cu rotile, a arătat smucit cu degetul lui împuținat, cu pielea uscată și unghia galbenă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de croazieră a durat atâta, se pare că blonda noastră platinată sare din schemă. Înainte să se termine publicitatea și să treacă la un reportaj despre traficul rutier, o imagine în direct a unei camere de luat vederi de pe o autostradă și vocea comentatoriului, înainte de toate astea producătoarea va însoți peria de scos pete înapoi în camera verde. Producătoarea de platou îi va înmâna microfonul fără fir spilcuitului cu „ Investiții video”. Îi va spune Roții de Fitness: „Vă mulțumesc că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toată gașca trece pe la clinică pentru a primi consultații gratuite la picioare de la un doctor tânăr, cu ochi negri și accent de vampir. Packer spune că doza de aluminiu e Krugerrand-ul străzii. Stând la capătul unei rampe de ieșire de pe autostradă, Inky spune: — Gândește-te la rezumatul ideii generale a unui film. Închipuie-ți că ai de propus un film la o televiziune într-un singur rând. Inky scrie cu un marker negru și gros pe o bucată de carton maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Vocea lui Packer. La telefon, Inky răsuflă greu, spunând: Muffy, te rog. Muffy, te rog, ne-am rătăcit și ne fugărește cineva. Spune: Am încercat la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat al textilelor înjunghiați”. Acum, aproape în fiecare dimineață e câte-o nouă știre de evitat: „Cerșetoare măcelărită”. Sau: „Ucigașul îi vânează în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]