95,569 matches
-
gheață Lesbia, efebul Ah Lesbia efebul adolescent îți mângâie neîndemânatic păpădiile ușor-întunecate de la subsuori... Simțeam, auzeam 1 Fiind copil de la un moment încolo chiar simțeam chiar auzeam cum creșteam precum la Eminescu se aude creșterea ierbii precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul de picioare și nicidecum nu uit acel simț nici în inevitabila succesiune istovită a uitărilor deja în ne-
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
ușor-întunecate de la subsuori... Simțeam, auzeam 1 Fiind copil de la un moment încolo chiar simțeam chiar auzeam cum creșteam precum la Eminescu se aude creșterea ierbii precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul de picioare și nicidecum nu uit acel simț nici în inevitabila succesiune istovită a uitărilor deja în ne-creșterea trupului și a lăsării puțin câte puțin a capului mai
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
capului mai spre picioare... 2 ...după care va fi iarăși atâta liniște în jur încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de lună vor lovi în geam dar mai ales pentru prima oară de atâta liniște se vor auzi pașii lui Dumnezeu chiar dacă s-ar întâmpla ca tălpile Sale să nu atingă pământul... Oraș (Tarkovski) stalker Oraș stalker. Doar trecerile de pietoni trec unele peste altele (ca zebrele ce ar face dragoste s-ar putea spune glumind amar...). Doar
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
ceva ce seamănă tot mai mult cu pustiul. Ai trăit, n-ai trăit, stângaci, printre oameni, printre dealuri, Însoțind ca o umbră năluciri și minciuni, îndurări, idealuri, Cui să le spui pe toate, și câți ar mai fi să le audă Și să înțeleagă joaca aceasta cum nu se poate mai crudă? Parcă ai sta pe-un răzor și-ai aștepta să se-ntunece Ca mai demult, lângă nuc, dar spune, mai spune ce Duh al pământului te-nvăluia, cum să
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
închipui măreț în jocuri de alb și cărbune... De ce te-ai oprit? Mai spune! Mai spune! Itinerarii Străin de duhul pământului, setos de sufletul neamului, Către poșta Vitan, prin vechii Dudești mai căutam timpului voga, Dinspre Chei către Vergului, când aud printre roți, în uruiri citadine: „Urmează stația Octavian Goga!” Și dintr-odată, ca de-un miracol se clătinară în mine Plopii și nucii, în zărania anilor, tot mai amarilor, Cu jalea Ardealului, dinspre Sibii, în uluiri carpatine Până la casa popii
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
și de nimic să nu-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
anestezie locală. sisi irma și baroana julie de rothschild i se par trei păpuși cu umbre paralele ca în fotografiile ratate. aerul e un fel de gelatină verzuie prin care zumzetul conversației în franceză abia pătrunde până la urechile ei. uneori aude vocea de călugăriță a lui sisi. când se uită la cele două prietene sisi are privirea unei surde. ucăi nu i se pare nimic ciudat. atacul de panică îi produce hiperventilație așa că respiră precipitat în pungă. cum stă în capul
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
închid cu trosnet sec. abia mai pot să respir. simt arsurile ghimpate pe gât în vreme ce mi-l închipui pe tata așezat la masă între cele două fiice numai ale lui. bastardele. surorile jumătate cum le numește gackel când nu ne aude nimeni seara înainte de culcare. praful îmi umple nările. aerul fierbinte tremură în falduri albastre dinspre marea ascunsă undeva departe. stau dreaptă în carul de luptă. șuvițe de piele împletite cu ghinturi plesnesc sacadat crupele cailor. dau ocol zidurilor cetății o dată
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
și nu-și mai găsește perechea decât tulburându-se. 8. m-am înșurubat înaintea pieptului tău genunchiul meu ți se așezase pe șold și lustruia osul pelvian ca un pantof cu toc rochia îmi era despicată pe șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
Cristofor Lui Aurel Pântea în sărăcie nici moartea nu prinde rădăcini ne-a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre de tineri dascăli de țară erau mai adânci mai senzuale că întunericul nopții acum când viața iată s-a dus ca un
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele prind viață deodată, prind suflet, memorie când casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face lumină în cotloanele cărnii când
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele prind viață deodată, prind suflet, memorie când casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face lumină în cotloanele cărnii când felinare de ceață se bălăngăne sub pliurile memoriei când ghilotina cade pe gâtul inocenților în subsolul
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele ei pe un perete de var sub care ticăia ceasul cu arc al așteptării tale de femeie ce mă atrăgea ca o prăpastie cînd sufletul bătrânului abia respira printre coaste auzeam mierla și liniștea prin care se mișca umbra caldă a femeii curate pe care ascunși o înghițeam cu ochii o femeie în rut ca o livadă înflorită genunchii ei săltau ca iezii îmi amintesc calma solemnitate a arborilor ce se
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
îmi spun rândurile de disperare printre trape bastoane de șerif sticle băute sticle sparte intră viața ca o fericire de a fi singur în clipele cele mai grele scriu pe peretele care nu se vede o biografie care nu se aude care nu se pipăie „nu pot plăti totul aici și acum!” Scrisoarea a III-a Planul Divin nu are geografie cont pe facebook gândire devoratoare știri care spun cu exactitate când și cum va veni Sfârșitul sparg fereastra de salvare
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
Al vieții mele Din deal Împăienjenește ochii Lumina Printre degete în raze Pleoape rar Se închid în Lumina cernută cu măsura Vieții ce mi-o trăiești Smuls dintr-un fruct imperial Daca mi-e dor ce am să fac Te aud plîngînd lipsa mea În cercurile concentrice Ale devenirii tale Instabile Mari canioane împotriva ta Genele mele tremură Țin strînsă, sub pleoape, lacrima pentru Cel înstrăinat ca un sîmbure smuls Dintr-un fruct imperial Și îngropat într-un fruct de cenușă
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
și mă gândesc la el atât de mult încât el începe să existe Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă unde mâna mea își depune icrele scrisului. Din timp în timp îi disting pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl aud furișându-se pe cablul tv ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc Acum e încă devreme, nu ne putem vedea la față. Dar îi simt respirația apropiindu-se tot mai mult de păpădia trupului meu Hei, bestie străvezie, știu că
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
câteva porții de crenvurști cel cu ochelari a achitat nota de plată a lăsat deasupra ei ca pe-o floare zece franci elvețieni la urmă le-a spus celor trei că trece prin moinești „iar peste cinci zile”, l-am auzit strigând, „ne vedem la zürich”, „la cafeneaua voltaire”, a mai zis cel cu vioara, ascunzându-și arcușul sub o pelerină de doc oh! nu! celor patru le-a zis pentru că mai era unul fuma extrem de mult cred că era din
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
un frison și e atât de bine să fii singur singur și disperat în noaptea asta în care găuri negre se varsă în alte găuri negre - și clint își fumează țigara până la capăt fără să clipească all blues ploaia se aude ca o muzică orașul e plin de camionagii taciturni beți care conduc până la uitare de sin e pisicile lor îi ascultă privind halucinate de acasă noaptea pe care o aduc singurătatea și tristețea lor (pisicile scot limba - bucăți de hârtie
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
viață înjurături iar celelalte femei cântă aspru si trist ca niște bărbați alt timp imediat după ce te-ai trezit după un somn de amiază încearcă să te miști cât mai puțin ca o muscă pe marginea unei cești albe vei auzi țipete de copii lumina va cădea ca și atunci un camion va trece cu greu strada (e o zi din copilărie din anii optzeci) dar atenție te miști cât mai puțin nu faci niciun pas pe buza ceștii albe lumina
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
eu îl vedeam doar pe ianuș scriind cu privirea aia rătăcită a lui, scriind poemul și țin minte că i-aș fi înfipt creionul ăla-n jugulară l-aș fi făcut să-și răcnească poemul în gura mare să îl audă lumea și să crape de rușine. mă simțeam ca un prost cu haina aia arsă țin minte că am rătăcit apoi prin cartier până dimineața fără să-mi mai fie frică. Liviu Dascălu s-a născut în Bârlad, la 16
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
cum mă veghează ca din afara realității Coboară din tavan până deasupra mesei îmi spionează tremurul pixului pe hârtie și-mi ascultă ticăitul venei de la tâmplă privește în mine adânc, până în punctul în care începe să se întrevadă spiritul Bannng! se aude un dangăt mătăsos ca de clopot scufundat și-mi simt ființa, ca un albuș de ou, suptă-n afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
pentru vii tropăie în podea se-așează la birou și-mi anchetează un vers după o vreme obosit se șterge pe frunte se scoală și bate cu pumnul în masă. îmi pune lampa în ochi să vadă dacă mi-am auzit poezia cu dinții - hai, zice (și-mi face cu ochiul) luăm o pauză ia-ți nevasta - ieșim ne-mbrăcăm noi frumos de oraș stăm încolonați ca niște salcâmi pierduți la ușă astăzi nu mai ieșim! stăm acasă și trântește ușa
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]