1,280 matches
-
face parte dintr-un trup vorbitor; și altfel când e spus în tăcere, parcă fără trup, atunci când se așterne singur și neauzit în scris. Așadar se ridică acum în mine gustul vorbei care, chiar dacă e scrisă, caută să se facă auzită ca o vorbă vorbind de față cu ceilalți... De curând, cu prilejul unor vorbe stârnite între mai mulți români, se înfiripase în mine gândul unei legături, făcute din asemănare, dar și din nepotrivirea acestei asemănări, între francezi și români; - venise
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de-a veni la mine, aude vocea caldă, prietenească, a Lilianei. Nu atît luat prin surprindere și nici din cauză că ar fi amețit de somnul adînc de pînă acum, cît mai ales cucerit de căldura ce o simte revărsîndu-se din vorbele auzite, Mihai acceptă cu plăcere. Femeia se oferă să vină să-l ia din centru, dar el, înțelegînd că asta ar însemna o pierdere de măcar jumătate de oră, întreabă la a cîta stație trebuie să coboare. Liliana îi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
discutat un timp despre ultimul meci de fotbal, iar acum spun bancuri. E formidabil acest personaj Bulă! Mihai ascultă avid și, amintindu-și de-ale lui, se simte un simplu elev ce-și face tema la română, comparativ cu bancurile auzite: cîteva replici, care cuprind o întreagă fabulă, cu bătaie lungă! Nimic mai potrivit de-a ilustra deviza: multum in parvo(4. Acum, timpul parcă trece mai repede; cei de sub streșină rîd cu toată gura. Femeile de la rînd ascultă și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
abia așteaptă motiv de-a face spume la colțurile gurii, împrăștiind bîrfa. "Să nu știe nimeni casa ta, că te vinde", îl sfătuia mamă-sa. A ținut minte asta, iar dacă uneori s-a plîns cuiva apropiat, reacția ulterioară, vorbele auzite i-au întărit încrederea în sfatul mamei. Există o anume răutate nativă? Da! "Cătrănit în răutate", s-a exprimat o dată Tamara despre el și Ana. Așa-i, Ana se dovedește tot mai des a avea ceva de vechil în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acut senzația că cineva și-a înfipt mîinile în gîtul lui, pe cînd o palmă nevăzută îi astupă gura, să-l sufoce. Reușește cu greu să se miște, ia paharul cu bere și gustă. Abia apoi își poate face glasul auzit, bîiguind: Cînd... cum...? A intrat cu mașina pe un pod stricat de peste Olt. Ce căuta pe acolo, nimeni nu știe... Dar ce ai, ți-e rău? Mihai îngînă ceva și se scuză că nu mai poate sta. Scapă cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
toate, că aude cu plăcere judecîndu-se asupra lui în gura mare și liber și că vrea mai bine să se știe judecat (recenzat) des, deși poate din când în când fals, decât rar". {EminescuOpXIV 253} într-o lume de tonuri auzite numai în el, pe care le și caută a le manifesta; pe când sculptorul viitor se face remarcat prin acel impuls neabătut de-a forma care caută să aducă la realitate plastică cele contemplate numai de fantazie. Cât de retinente (nachhaltig
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mari, pentru că aicea artistul se arată inițiat în secretul cel mai adânc a toată artea, acela de a ști crea totdeuna spiritului corpul diafan ce i se cuvine și de a aduce pretutindene materia la semnificare. Toate cele vorbite și auzite cad însă în timp și se prezintă ca o mișcare timporală. Însă auzind numai această mișcare, fără ca să ni se prezinte în ea o lege mai înaltă, noi am fi re-mpinși de pe terenul artei pe acela al naturei. Această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ustensilică: gura nu i se mai închide cum trebuie, picioarele îl ajută prea puțin, din pantalonul pijamalei îi iese furtunul unei sonde de care nu se va mai despărți până la sfârșit, urechea e tot mai surdă și brodește rău cuvintele auzite, obligîndu-te să reiei de câteva ori ceea ce spuneai și făcând cu neputință conversația. Orice maestru își încheie cariera din clipa în care, nemaiputîndu-se domina, el ne obligă să "îl luăm în primire". În locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când manifestându-se foarte puternic. În cele din urmă, tăcut, Rogojin îl luă pe prinț de mână și stătu câtva timp, parcă neputându-se hotărî să facă ceva; în sfârșit, îl trase deodată după el, spunându-i cu vocea abia auzită: „Hai“. Traversară palierul scării de la parter și sunară la ușa aflată față în față cu cea pe care ieșiseră. Li se deschise repede. O femeie bătrână, gârbovită de tot și îmbrăcată în negru, îmbrobodită cu o basma, îi făcu, tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
naivă grabă de a-i spune ceva blând și încurajator se ascundea multă cruzime, lucru de care generăleasa nu-și dăduse seama. În invitația de a veni „ca și altădată“ și în cuvintele „al meu, cel puțin“ se făcuse iarăși auzită un fel de prevestire. Prințul începu să și-o amintească pe Aglaia, care îi zâmbise minunat la intrare și la despărțire, dar nu-i spusese nici un cuvânt, nici măcar atunci când ceilalți îl încredințau de prietenia lor, deși îl privise insistent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
strâmb“, cum avea să se exprime mai apoi Keller - că e „palidă ca un mort“, făcu o mătanie smerită în fața icoanei și ieși în pridvor. Apariția ei fu întâmpinată cu mare zarvă. Ce-i drept, în prima clipă se făcură auzite râsete, aplauze, chiar fluierături admirative; dar tot peste o clipă răsunară și alte voci: — Ce frumusețe de femeie! — Nu e ea nici prima, nici ultima! — Pirostriile acoperă totul, proștilor! — Nu mai găsiți și în altă parte o asemenea frumusețe, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tristețe să măresc intensitatea acestora lunecând spre depărtările neamului și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul vecurilor de acest popor și mă-nfioară resemnarea, gemeteleși toate jelaniile consumate-n umbră. Nu aveți momente când auziți trecutul nostru, când tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi și se subtilizează într-o muzică de monotonie lungimi orientale, în tărăgăneala melancolică a melodiiilor noastre populare? Nu vă arde uneori ca o otravă toată seria umilințelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are ce face. Așa e uzanța. Se produce o învălmășeală în dreptul ușilor. Inima îi tresaltă de bucurie. Toată elita literară și aristocrată se adună încetul cu încetul. Vin nu numai pentru a auzi, ci și ca să se facă ei înșiși auziți și văzuți. Altminteri încetezi să exiști la Roma. Pe de altă parte, nici debutanții și scriitorii săraci n-ar putea supraviețui fără ajutorul unor protectori influenți. Se salută cu Aemilia Lepida, soția lui Sulpicius Quirinius. Se uită însă imediat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caute În tot felul de colțuri și locuri neverosimile: În baie, sub pernele canapelei, În buzunarele puloverelor Juliei. În cele din urmă, simți că toată această căutare se apropie de panică sau manie. Din nou, vocea aceea josnică se făcu auzită, arătîndu-i că iat-o cum stă și scormonește printre tot felul de locuri prăfuite ca o imbecilă, cînd În tot acest timp Julia era cu Ursula Waring sau cu altă femeie, rîzÎnd numai gîndindu-se la ea... Fu nevoită să Împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vîrful crêpului. CÎnd sună telefonul, nimeni nu tăcu și nici nu Încercară să asculte; presupuneau că erau cei de la Control, care confirmau semnalul. Apoi, Însă, Binkie intră din nou. Ridică mîinile și trebui să strige tare pentru a se face auzită. — E nevoie de o singură ambulanță, zise ea, În partea de nord din Sutherland Street. Cine a sosit de mai mult timp? — La naiba, zise O’Neil scoțîndu-și un ac de siguranță din gură. Eu și Cole. Cole? Cole căscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu era nici un ofițer care să-i potolească. Ei se duceau direct În adăpostul lor, imediat după ce Începea raidul. — Îmi ești dator...! — Mick! Hei, Mick! Oamenii trebuiau să răcnească pînă răgușeau pentru a se face auziți; cineva putea să strige de la o fereastră de la capătul clădirii și să i se răspundă de la a cincizecea celulă. CÎnd stăteai În pat și-i auzeai țipînd era ca și cum ai fi căutat la radio și ai fi găsit posturi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văzut-o pe directoare, doamna Dickinson, apropiindu-se. Un oftat colectiv străbătu clasa, căci era evident că doamna Dickinson era pe cale să intre și, cu excepția careului de dimineață, doamna directoare era o prezență formidabilă care era văzută, dar nu și auzită. SÎnt sigură că probabil era o femeie drăguță, dar toată școala Îi știa de frică. Chiar și puștii dintr-a șasea. Părea a zîmbi doar foarte rar și pîndea pe coridoarele clădirii, cu părul de culoarea oțelului Încadrîndu-i chipul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
exista nici o cale de a ne apropia. Dar am fost Încîntată că am procedat cum se cuvenea, iar următorul pas era să-i cunosc familia. Mă simțeam deja ca și cînd i-aș fi cunoscut pe toți din multele povești auzite, din pozele așezate prin tot apartamentul lui Dan și auzind vocea mamei lui pe robotul telefonic. — Ești sigur că or să mă placă? Întrebam din cînd În cînd, În zilele de dinaintea primului meu prînz la familia Cooper. Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt prezentați demnitarii locali. Trezorierul, membrii militari și legali ai Consiliului Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice. Sir Wyndham întinde mâna și le întoarce salutul, un adaab, făcând mâinile căuș și ridicându-le la frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ritmul muzicii nevestele strălucitoare și fiicele elegant îmbrăcate. Depășind un grup de memsahib trecute de prima tinerețe, care supravegheau niște copii aruncând în joacă inele pe un țăruș, auzi vocea tăioasă a uneia care vorbea destul de tare pentru a fi auzită: — Uite-o, cea de acolo. — Aia? Soția pisălogului scoțian? Biata de ea! Este un tip total nesuferit. — Îmi imaginez. Arthur spune că nu tace niciodată. Remarca n-ar fi trebuit s-o afecteze, dar din nefericire, așa se întâmplă. Crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cel mai utilizat, deoarece la majoritatea disciplinelor, elevii sunt puși în situația de a face reproduceri mai simple sau mai ample ale unor texte citite. S-ar crede, la prima vedere, că fiind vorba de reproducerea unor fapte citite sau auzite, nu s-ar putea nicidecum vorbi de o activitate creatoare. În studiile de specialitate, asemenea activități sunt denumite expuneri, pentru a le deosebi de compozițiile propriu-zise. În ceea ce ne privește, considerăm că deosebirea dintre cele două activități constă în faptul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
greșeli. Citirea și evaluarea lucrărilor. Se vor citi două-trei compoziții, făcându-se observațiile de rigoare. Proiect didactic 1. Subiectul: Vrabia mălai visează și calicul, praznic - compoziție după o zicătoare. 2. Obiective: să învețe să ilustreze o zicătoare printr-o întâmplare auzită, trăită sau chiar, imaginată; să înțeleagă sensul zicătorii; să aleagă întâmplări potrivite pentru zicătoarea dată; să-și îmbogățească exprimarea; să cultive un stil îngrijit. 3. Desfășurarea lecției. a) Exerciții pregătitoare - la tablă se scriu substantivele: vrabie, mălai, calic, praznic. Li
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fi trezit-o din somn, nu este vocea aceea proaspătă pe care o cunosc eu, și strig, Zohara, Noga este bolnavă, te rog din suflet să vii și să o consulți, ea ezită, vocea îi este umedă și ciudată, abia auzită. Îmi este cam greu acum, refuză ea, dar eu insist, hohote de plâns ies din gura mea și inundă receptorul, Zohara, mă tem că este ceva serios, vino doar și spune-mi ce anume să fac, ea tace, ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a fi obligat să alergi de dimineața până seara după hrană, să te umilești pe la toți măcelarii și crâșmarii, să cerșești pe la mai-marii finanțelor Uniunii Scriitorilor câteva sute de lei... „Oare există viață înainte de moarte?” era una dintre întrebările frecvent auzite aproape pe toate palierele societății. Aflat mereu în atenția acelei sinistre instituții, nu puteam ști niciodată când se va trece pragul de la amenințare la faptă. Au existat oameni iradiați sau n-a fost decât un zvon menit să intimideze? Radiourile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
O, Dumnezeule... Se holba la e. Depășise stadiul ororii. Nimeni nu merita o asemenea pedeapsă. ― Ține. Degetele bărbatului se chirciră pe grenadă. Apoi Ripley îi scoase siguranța și se îndepărtă în grabă. Vocea artificială a stației se făcu din nou auzită. Acum avea o nuanță de intonație mecanică. ― Personalul dispune de unsprezece minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate. Se afla în preajma sursei semnalului ei atunci când grenada explodă în urma ei. Unda de șoc fu gata să o doboare. O a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]