4,300 matches
-
Când pui apă de ploaie într-o băutură tare, tăria se blegește și devine plană, precum cenușa. Coniacul, democratizat, devine poșircă. De acum înainte, Europa nu va mai alerga, nebună, spre progres, ci va merge șontâc-șontîc, în ritmul nostru păcalo-tândalesc-sămănătorist. Avântul de muncă al europenilor se va poleniza cu lenea noastră agraro-silvică, iar războinicii lor vor juca, pe câmpul de luptă, căprița, țurca, mijoarca și popa-prostu’! De bine, de rău, pe când alții o duc bine sau rău, noi o ducem numai
CAREVASĂZICĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357238_a_358567]
-
tipăritor de literatură populară. De remarcat în privința ideilor ce le propagă este „Povestea vorbei” care reflectă și critică moravurile vremii, inclusive instituțiile de stat. Mișcarea literară din Țara Românească în secolul XIX, în care sunt evidențiate idei democratice, cunoaște un avânt deosebit prin creația lui Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Eliade Rădulescu, Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihai Eminescu și alții. Era perioada când în Europa, mai ales în Franța
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
câteva poezii: “Iubita mea”, “Sărută-mă”; “Îngerii”; ș.a. Iubirea, la Florin Jianu trece pe alt plan, este convertită în spiritualitate, în sacralitate și dorință de Înalt, imaterialitate, aș zice că nu e tocmai o iubire carnală, ci una sublimată în avânturi ideale greu de atins. Liviu Jianu practică și parabola în versuri, cu profit maximum, adică având înțeles și morală clare. O astfel de poezie este “Muntele”: “De o vreme, am sădit un munte, / Și bătându-i drumurile, toate, / I le-
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
dădea semne că împrumutase de la ei ceva din suflul plin de vitalitate tinerească după felul cum îi privea și le vorbea acordându-le o largă încredere elanului lor tineresc. Poate că se treziseră în el momente de înflăcărare din timpul „avântului revoluționar" pe care îl trăise intens. Au trecut de atunci 35 de ani, dar eu parcă simt și acum tumultul plin de viață de care erau cuprinși. Anca părea întruchiparea triumfului vieții. Parcă îi văd și acum cât de frumoși
UN GÂND PENTRU ANCA PETRESCU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357466_a_358795]
-
limbaj se operează acea expansiune a ființei care face ca marea aventură a spiritului poetic să se afle pe același plan cu deschiderile dramatice ale cunoașterii moderne. Poemele volumului Nunta Cuvintelor se structurează în două măsuri lăuntrice, de contemplare și avânt, tempouri pe care cititorul le intuiește și care îl conduc spre starea de grație premergătoare intrării într-un ținut eliberat de vremelnica impuritate mundană. Nostalgia recâștigării statutului binecuvântat al Logosului presupune viețuire în zona de puritate și lumină a Poeziei
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
ploi Și suntem, și unul și altul, profani. Căci viața-i făcută la fel pentru toți, Dar mulți nu-nțeleg rostul ei pe pământ, Nu știu că dacă ,,vrei” atunci o să ,,poți”, Să mergi spre țelul tău cu elan și-avânt Și-adevărul simplu în față să-l scoți: Muncesc, mă bucur, cânt, plâng, iubesc, deci sunt. NOI SUNTEM RĂDĂCINA Apasă greu coroana de mușatini Pe fruntea naltă și pe tâmpla ninsă, Dar dragostea de glie-n piept aprinsă Te-nvață
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
fenomenal spectacol cum a fost cel aprins din flacără spirituală de către romanticul poet cu frâie de strune în mâinile sale, Adrian Păunescu, cel rămas prag abstractiv între legendă și istorie culturală ale unui timp, ale unui curent, ale unei fascinații. Avânt în iureș, neodihnă și jertfă pe iubire, mișcare și revoluție elevată, culturală, aceasta a fost „Flacăra”! Tineri și tinere făceau tulumbe prin aglomerație, rupându-se de pământul de sub picioare, sărind ca dropiile în grâne, să ajungă în marile adunări de pe
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
pom roditor lângă izvoare Roadele lui nasc lumi trecătoare Despre viitor ne-aducem aminte Cel fără credință spulberat de vânt De se pierde ca praful în furtună Nu-i nimeni în uitare de-l adună Calea drepților prin Domnul ia avânt De trece dincolo spre veșnicie Și veghează ruga din poezie PSALMUL 2 Patimi rele vor crește s-o frângă Cu cel de sus să n-avem legătură Dar nu pot lua spirit din natură Orice anotimp e-o hrană nătângă
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
Dar nu pot lua spirit din natură Orice anotimp e-o hrană nătângă Vine porunca de pe Muntele Sfânt Cu frică să-l slujim și-n trup cutremur Urgia Lui mă face azi să tremur Din orice rugă îmi fac mereu avânt Pe calea cea dreaptă urcă gândul meu În cuget hrănit cu lumina de-apoi Să nu-mi cioplesc din necredință altoi Ca să crească roadele unui ateu Doar prin Tine Doamne calea cea dreaptă Fericit voi fi pe ultima treaptă PSALMUL
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
-atât de mică Stinge vederea doar câțiva fulgi de nea Lumina divină hrană de sărac Cu patima credinței lumea îmbrac PSALMUL 14 Cine va locui în spiritul tău Fără prihană pe muntele cel sfânt Și-a luat din adevăr veșnic avânt Când cugetu-i calea străină de rău Doar cel ce n-a viclenit cu limba lui Și n-a făcut rău păgân unui vecin Întru slava Ta Doamne mereu mă-nchin Lăcomia am știut s-o bat în cui Nici unui vecin
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
Puterea mântuirii mele stă-n gând Și de vrăjmașii mei mă voi izbăvi Chiar dacă durerea morții va lovi Cugetul meu pe care-l aud plângând Ruga mea rupe temelia lumii Izvoare curate vibrează-n cuvânt Fără prihană calea mea ia avânt Cu lacrimi trupul meu se vinde humii Doar cu cel cuvios cuvios voi fi Doamne Tu vei aprinde făclia mea Vei lumina noaptea veșnică cu stea Chiar durerea facerii se va sfârși Cei ce vin cu smerenie până-n veac În
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
facerii se va sfârși Cei ce vin cu smerenie până-n veac În minunile lumii vor afla leac PSALMUL 18 Aud când ziua zilei spune Cuvânt Și noaptea nopții vestește știință În tot pământul a ieșit credință Fără prihană legea prinde avânt Veselesc inima gândirea sfântă Luminează ochii porunca dreaptă Prin judecata Ta Doamne urc treaptă De adevăruri care mă încântă Doar frica de Domnul este curată Domină veacul veacului ce vine Puterea divină fără durată De cele rele apără robul tău
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
rodul acestei toamne Pentru cei vrăjmași nu mă face argat Legea Ta fie-mi cărarea cea dreaptă Sub raza sfântă pe ultima treaptă PSALMUL 27 Ascultă glasul rugăciunii mele Când ridic către Lăcașul Tău Cel Sfânt Toate gândurile mele iau avânt Și păcatele lumii vor să spele Să nu tragi cu cei avari cugetul meu Cu cei ce aduc răul să nu mă pierzi Să fiu în trăire ca niște brazi verzi Peste durerea lumii să trec mereu Doamne sfinte cel
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
cu modulații clare, cobora și urca atingând înălțimi supreme. Solista se îmbăta cu propria-i arie. Beția de triluri variate, dulci, supuse și pasionale, răsunătoare ori ușoare, grave sau calde, plângătoare, gemătoare ori plin de invocări supreme. Era asemenea unor avânturi lirice ale unui poet micuț, nevăzut, ascuns în vârf de pom, sub geana întredeschisă a nopții și care a revărsat peste lume un ocean de poezie, iar în sufletul obosit al Emanuelei, liniștea... Sunetul telefonului o readuse pe Emanuela, brusc
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
fost deschizător de drum, raza ocrotitoare din umbră, lumina cu care s-a hrănit floarea copilăriei tale, artistul care a sculptat cât de bine a putut interiorul tău, cel care a știut să-ți deschidă aripile ca tu să iei avântul necesar. Nu uita, din când în când, să-ți prinzi cuvintele într-un buchet al mulțumirilor și să le trimiți acelui om minunat care se oglindește încă în tine! Să rupi acum tu o frântură din lumina ta și pe
DASCĂLUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357870_a_359199]
-
la această parohie. În anul 1935 a fost numit și confesor al cercetașilor din municipiul Râmnicu Vâlcea, iar în anul 1936 catehet al premilitarilor din oraș. Acum, la vârsta de 34 ani, în zbuciumul unei munci rodnice și în plin avânt al tinereții, i-a fost dat să sufere și o grea înfrângere, prin pierderea soției, decedată la 18 noiembrie 1935, în vârstă de 27 de ani. Rămas văduv, nu și-a înfrânt năzuințele generoase de slujitor bisericesc și ostenitor pe
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
tresaltă în mine/semn pentru drum” - afirmă poeta în poemul „Azi, un strigăt neauzit”. Și continuă: „Am sufletul transparent/ de iubire/ și păsările se rotesc/ atât de sus, /parc-ar scrie cu aripile/gând înflorit spre tine dus// Simt un avânt de sevă/ în mine,/ devin copac,/nici rădăcina nu se mai ține -/ vreau să m-apleci/ peste margine/ și-n noaptea asta,/ chiar fără tine,/tot am să ard.” („Azi, un strigăt neauzit”). Renașterea ciclică a naturii înseamnă pentru poetă
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
care pământescul se împletește armonios cu cerescul este : „Doamne, cum îmi tremură sufletul!” și o redăm aici integral pentru frumusețea ei: „Doamne, cum îmi tremură sufletul! -/ suntem ca două semințe/ care-ncolțesc/ vârându-și aripile/ una în alta/ de-atâta avânt// Doamne, ninge polen/ de Duh Sfânt/ peste frunțile noastre/ să ne fim unul altuia cuib,/ fă-ne din suflete sfori/ tot mai albastre//Așa, cățărați/ pe sârmele telegrafului Tău/ vom deveni transparenți/ să-ți poți oglindi chipul de Dumnezeu”. Se
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
sperai ba din contră ai ajuns dezamăgit amar, dacă se ivește posibilitatea unui nou început într-o altă țară, oare de ce nu as faceo, decât s-a mă întorc în România fără prea mulți bani mai bine sa m-a avânt mai departe. Ce ma deranjaza este faptul că unii dintre cei ce au reușit să-și mai mențină un loc de muncă în vremuri atât de grele te privesc cu mândrie personală, si chiar dacă nu îți spun le citești pe
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
ardea focul în sobă și era plăcut să stăm la taclale, să bem cafele și să filozofăm de dragul de-a filozofa. Ghiftuită, și-a continuat Thomas ideea, ca să nu fim acuzați de impertinență gratuită, ea se împiedică în propriul ei avînt, tremură ca o piftie și începe să se autodevoreze. Este un fel de prăbușire în ea însăși. Dezvoltarea, beneficiind de trăiri ilogice, ar dezechilibra ordinea Universului. Nu putem discuta nici despre simetrie. Icariană, dezvoltarea este un exces, o megalomanie, o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
a păcatului. Sihaștrii nu puteau să nu urască această lume. Pentru cârdășia aceasta a ei cu zadarnicul, cu diabolicul, cu păcatul, au urât-o cu pasiune. Au iubit însă zidirile lui Dumnezeu din lume, veșnicul din ea, cu tot atâta avânt; și, sub pașii și ploaia rugăciunii lor, firea își agonisea mult suspinata izbăvire. Dar mai e încă ceva. Nici ura lor față de păcătoșenia lumii și nici dragostea lor de făptură n-ar fi căpătat atâta avânt și putere, dacă n-
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
ea, cu tot atâta avânt; și, sub pașii și ploaia rugăciunii lor, firea își agonisea mult suspinata izbăvire. Dar mai e încă ceva. Nici ura lor față de păcătoșenia lumii și nici dragostea lor de făptură n-ar fi căpătat atâta avânt și putere, dacă n-ar fi avut înaintea ochilor dumnezeiasca pildă a Domnului. Dumnezeu în pustiu și însingurare îi dezvăluie toată puterea ei de subjugare. Ceva asemănător trebuie spus și în cazul de față: pentru pricinile arătate, nu ne putem
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
vânați de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrăjile și miturile lumii, trăind cu aceleași doborâtoare slăbiciuni și mizerii în plin vârtejul unei vieți întoarsă toată spre pământ, agitată de toate duhurile și sfâșiată de nebănuite încurcături, patimi și avânturi de tot felul, vecuind - cu un cuvânt - într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca să-i gonească pe oameni afară din ei înșiși și împotriva lor - a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, că
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
între anii 1993-2002. Iată ce consemna revista ieșeana „Poezia” despre acest fenomen cultural orădean: „Ioan Țepelea este un fantast care demonstrează din 19 iunie 1992 că singura dimensiune a realității este cantitatea ei de imaginație. Nimic nu pare a rezista avântului său organizatoric și dorinței de a muta semnificativ centrul de greutate culturală spre provincia geografică. O somptuoasă CARTA A.S.L.A. editată la Editura Cogito, Oradea, 2003, ne pune la îndemână istoria acestei munci entuziaste. A.S.L.A. a fost, înainte de a
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
totală s-a lăsat în încăpere preț de trei-patru secunde, după care strigăte de "Dumnezeu să vă ajute", "mulțumim Domnului", "să fie sănătoși" și altele au făcut să răsune tot apartamentul. În timp ce se îmbrățișau și se sărutau cu toții într-un avânt de mare mulțumire și fericire sub luminițele vesele ale bradului, Lucica s-a strecurat încetișor la bucătărie și, în fața iconiței, s-a închinat cu evlavie și a șoptit lăcrimând: - Îți mulțumesc Maică, Născătoare de Dumnezeu și îți mulțumesc, Doamne Iisuse
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]