1,139 matches
-
solubilizat în perfecta adaptare a ritmului sufletesc cu cel al locuțiunii”. Acestea sunt, după știința și gustul meu, rândurile cele mai frumoase și mai corecte ce s-au scris despre Adela. La spiritele de o anumită altitudine, bucuria estetică dizolvă aversiunile. Atât doar : facultatea de expresie a „criticului”, dacă ar fi fost în adevăr mai bine cunoscută, adică abordată fără prevenire, nu ar mai fi fost socotită ca absentă. Un alt admirabil roman de dragoste, apărut cam în același timp, purtând
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
copiii, bătuți, înjurați, blestemați, brutalizați de propriile mame. Totuși, vai de sufletul acestor nefericite mame lăsate în voia destinului... * Este ceva "special" cu destinul femeii, ca o supărare a divinității pe femeie, o supărare de lungă durată, ca o mocnita aversiune divină, ascunsă, ca o crispare interioară. La Luvru este o străveche sculptură, într-un lemn mâncat de vreme, provenind din cultura sumeriană. Este oarecum greu de observat, fiind plasată, de când o știu, de peste treizeci de ani, într-un loc mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
concurs național, îl cunoșteau cercetătorii de la Institutul academic, profesorii de la universitate îl așteptau. Considerat încă din liceu un geniu, el urma să dea admiterea la facultate. Nimeni nu se îndoia de succesul său, dar nimeni n-a băgat de seamă aversiunea lui Emi pentru limbajul de lemn. Din nefericire, catastrofa s-a petrecut tocmai într-un momentcheie. Examenul de admitere consta în două probe, una de istorie, alta la filozofie. De prima Emi a trecut cu brio. La filozofie însă s-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Maniu erau primiți de Franz Ferdinand pentru a stabili, după discuții dificile, viitorul statut al ținutului lor, la adăpost de jignirile maghiare, pentru clipa în care va veni ceasul urcării pe tron a noului împărat. Arhiducele încerca față de unguri o aversiune deschisă (deși guvernul de la Budapesta, pentru a-și marca independența față de Austria, nu ar fi recunoscut ca valabil regulamentul de succesiune dat de Franz Iosif pentru a o îndepărta de la tronul Ungariei pe contesa Chotek și copiii acesteia). Această aversiune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aversiune deschisă (deși guvernul de la Budapesta, pentru a-și marca independența față de Austria, nu ar fi recunoscut ca valabil regulamentul de succesiune dat de Franz Iosif pentru a o îndepărta de la tronul Ungariei pe contesa Chotek și copiii acesteia). Această aversiune era cunoscută atît de public, cît și de cei interesați, dincolo de Leittra 86: de aceea, șampania a curs în valuri la Budapesta cînd s-a aflat vestea asasinatului de la Sarajevo. În vizita sa oficială de la Sinaia, arhiducele moștenitor a mers
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
îi dădea succesorului său doar sarcini ceremoniale: lansări de cuirasate la Pola, inaugurarea, în provincie, a Institutelor de studii speciale etc..., corvezi protocolare pe care arhiducele le suporta nemulțumit. Nu avea nici un contact cu corpul diplomatic, încercînd în privința acestuia o aversiune compusă din timiditate și xenofobie, în ciuda eforturilor făcute de soția și devotatul său maestru de ceremonii, contele Nosstitz, care considerau necesare întreținerea relațiilor cu șefii de misiuni. Trebuie să recunoaștem că soarta nu i-a răsplătit cum trebuie aceste eforturi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu Clara Petacci 251 și de cheltuielile nemăsurate care o însoțeau. În cadrul corpului diplomatic nu găseam schimbări notabile: ambasada Germaniei avea un alt titular, șeful ei fiind von Hasselt, căsătorit cu o fată a marelui amiral Tirpitz 252, ambii neascunzîndu-și aversiunea față de credo-ul și ritualurile partidului nazist, ca și pentru procedeele teroriste ale cămășilor brune. Rănit extrem de grav în războiul din '14 '18, foarte patriotul ambasador dorea ca țara sa să fie imaginea loialității, iar valorile morale, respectate și întărite
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dualitatea unui exterior tare și a unui interior moale), care aici ar putea fi instinctul vieții. Totuși, la o privire mai atentă observăm o mulțime de furnici minuscule năpădindu-l din toate părțile. Furnicile, față de care Dalí nutrea o atavică aversiune, sunt insectele "paranoico-critice" prin excelență. Repulsia față de ele s-a născut dintr-o experiență din copilărie ce pare să-l fi marcat puternic: într-o zi a asistat, fascinat și deopotrivă scârbit, la spectacolul unei furnici devorând o șopârlă în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
au trăit pe atunci, este revoluția de la 1848: Asachi n-a sprijinit-o, mai mult, el a fost împotriva ei. În Albina românească el nu se mărginește să ignoreze revoluția - ceea ce-i impunea cenzura rusească, desigur -, dar își manifestă toată aversiunea pentru acea mișcare. Pentru dânsul, revoluționarii din Muntenia sunt niște tineri care, "pilduindu-se de cugetări vrednice de osândă, s-au fost abătut de la datoria ce au către ocîrmuire"; și tot așa și revoluționarii din Iași, care au tulburat "liniștea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
persistență în a combate ridicolele unei atitudini dovedește o pornire chiar împotriva atitudinii, a 1 E semnificativ că Alecsandri, care a cântat toate evenimentele mari, n-a cântat desființarea iobăgiei. Dl Iacob Negruzzi (Amintiri din "Junimea") spune că pricina este aversiunea lui Alecsandri pentru lovitura de stat. Dar chiar această aversiune e caracteristică. Afară de asta, nici înainte de lovitură el n-are accente împotriva iobăgiei, ca, de pildă, Boliac. "principiilor". E drept că Alecsandri, cum am văzut și până aici, a tergiversat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
chiar împotriva atitudinii, a 1 E semnificativ că Alecsandri, care a cântat toate evenimentele mari, n-a cântat desființarea iobăgiei. Dl Iacob Negruzzi (Amintiri din "Junimea") spune că pricina este aversiunea lui Alecsandri pentru lovitura de stat. Dar chiar această aversiune e caracteristică. Afară de asta, nici înainte de lovitură el n-are accente împotriva iobăgiei, ca, de pildă, Boliac. "principiilor". E drept că Alecsandri, cum am văzut și până aici, a tergiversat cu aceste principii, n-a fost conștient și cu hotărâre
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de vedere, cel politic, Eminescu, pe lângă aceste două faze, mai trece și prin o a treia, aceea când e ziarist la Timpul în București.) În această primă fază, de dinainte de 1874, Eminescu, deși nu este etimologist ori analogist, nu simte aversiune împotriva reprezentanților acestor sisteme, după cum, și din punctul de vedere al idealului social, deși nu e un "patruzecioptist", face totuși concesii ideilor "înaintate", în orice caz are o atitudine binevoitoare față cu ele și, cum se știe, admiră, în Epigonii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de moarte, și ne unim în totul cu poetul nostru când zice..." 1, și se citează Doina lui Eminescu: Și cum vin cu drum de fier etc... Amintesc aici, încă o dată, jalea lui Delavrancea după această clasă a căruțașilor și aversiunea lui pentru clasa nouă, burgheză. Unde sunt "proletarii" în tot acest proces ce-l fac socialiștii formelor noi? Dar poate mai interesant încă decât analiza ce fac socialiștii societății românești din vremea lor este programul practic pe care-l propun
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pătrundere intelectuală, de acele forțe oarbe. Că genul satiric presupune, la acei care-l cultivă cu succes, o mare putere intelectuală, e sigur, dar că în concepția lumii ei sunt numai niște inteligențe "pure" și că temperamentul cu înclinațiile și aversiunile lui nu joacă nici un rol, aceasta nu se poate susține. Ba, mai degrabă, se poate susține că tocmai sa 1 Note și impresii. tiricul este mai părtinitor, ca să spunem cuvântul propriu, că tocmai el, pentru că are un puternic punct de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
naturii înnăscute, a vieții sale, a momentului istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una dintre cele mai puternice pe care a suferit-o poezia română. Dar robustul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una dintre cele mai puternice pe care a suferit-o poezia română. Dar robustul organism național al acestui culegător de lectură populară - romantică și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
apărut unde era lumea de tranziție, adică burghezia. A apărut deci în Muntenia. E Caragiale, care e "Alecsandri" al epocii sale. La opera lui Caragiale trebuie să adăugăm și o parte din proza lui Delavrancea, unde acest nuvelist își arată aversiunea pentru clasa creată de formele noi. În schimb, lirismul se mută în Moldova (Eminescu și școala lui), pentru că, dacă în vremea idealurilor de redeșteptare, sentimentul dominant al păturii culte, speranța, era mai puternic în Muntenia - și deci acolo a înflorit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
românului. Legionarii au fost pe locul întâi și pe linia întâi în închisori, în luptele din munți, în minele de plumb, pe câmpul de luptă al tranșeelor și au dat cele mai multe jertfe întru păstrarea credinței strămoșești. De aceea considerăm că aversiunea și dușmănia împotriva Mișcării Legionare, împinsă până la crimă și ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea la moarte a tineretului și trimiterea pe front în așa zise batalioane de reabilitare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
originalității. De câte ori se afla în fața unui caz pe care nu-l înțelegea, și de acestea erau aproape toate, proceda cu lovituri de palme, cu strigăte și cu medicațiuni eroice, precum: pan glica, apa rece etc. Acest original avea o mare aversiune de doctori, pe cari îi acuza că nu știu nimic. Cineva l-a întrebat odată cum face în consulturi și în cealaltă clientelă de ordonă medicamentele, fiindcă el nu prea știe medicina. Fără a se turbura, a răspuns: — Eu recomand
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și gesturi firești, se pierd în amănunte. Chiar Toma Jămneală și Tudor Stanciu, foști colegi la „Steagul roșu” (de a căror vulgaritate era sătulă), i se par acum mai agreabili decît unele din actualele colege. Deși dobîndită de puțin timp, aversiunea ei față de acestea s-a sistematizat deja într-o formă curioasă de... misoginism, iar misoginismul femeilor e mult mai intens și mai virulent decît al nostru, al bărbaților, dacă sîntem blestemați să-l avem. *Din „reacțiile” tînărului Ovidiu Bufnilă, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Mitică, fiul Lenei și al lui Miron: „La mulți ani,/ iubit prieten al tatălui meu”. * MRP ocupă un loc aparte În pribegia mea printre cărți și cuvinte. Mă frapase de la Început participativitatea, pasiunea sa În lectură, În prietenie, În aversiuni. Și un fel de camaraderie lipsită de convenții, În relația cu tinerii sau cu oamenii simpli, de oriunde, atât de rară În tradiția „elitară”, bizantino-latină a locului. Fusese un iconoclast În România dintre cele două războaie și redevenise, după o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apariția scriitorului În cultura română” la convulsiva temă „evreiască”, cum ajunsesem eu de la obsesia „universalistă” a tensiunii dintre etic și estetic la dialogul nostru epistolar din anii ’80 centrat pe aceeași temă, În ciuda suspiciunii și chiar a unui soi de aversiune „anti-tribală” cu care o priveam? Cum de ne-am „potcovit” amândoi cu astfel de belea, evacuați În „fundătura” cu indicatoare de traseu atât de puțin ispititoare precum antisemitism, Holocaust, elitism xenofob? Cum Înfrunți cinicul joc politic care manipulează adevărul, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
clima, stilul de viață și tipul de educație sunt aproximativ la fel de importante, Îndeosebi pentru director și șefii funcționali; În Japonia, aceasta constituie formarea prioritară, având ponderea cea mai ridicată pentru toate categoriile profesionale, fapt explicabil prin divergența culturală accentuată și aversiunea față de schimbare; • orientarea culturală pentru familiarizarea individului cu instituțiile și sistemele de valori ale țării-gazdă deține ponderea cea mai mare la europeni, urmați de americani; japonezii Îi acordă o importanță majoră; • asimilarea culturală prin contexte de Învățare programabile pentru a
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
urmă. Scriitorul, care se identifică, în esență, cu cei doi eroi de viță nobilă, căutând parcă o compensație autobiografică în destinele lor, e conștient de declinul acestora, se îndurerează în fața inevitabilului sfârșit al ultimelor vlăstare aristocratice și își manifestă întreaga aversiune față de Pirgu, reprezentant plebeu al unei lumi care se ridică pe ruinele blazoanelor. Admirator al stemelor și figurilor nobiliare, al căror urmaș se credea, C. infuzează în Craii de Curtea-Veche un anume regret, o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
au perseverat în slujirea lor. Ele sunt sursa tuturor valorilor. Baza originară a dorințelor conduce și trebuie să conducă lumea”1. Toate activitățile noastre sunt animate de „insatisfacție” (satisfyingless) și „iritare” (annoyers); din „insatisfacție” și „iritare” derivă toate dorințele și aversiunile noastre; tot ele sunt fundamentul care ghidează prioritar învățarea. Tindem spre o „stare satisfăcătoare a lucrurilor” (satisfying state of affairs). Prin „stare satisfăcătoare”, Thorndike definește acea stare în care animalele (inclusiv omul) nu fac nimic pentru a o evita și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]