1,577 matches
-
prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două șiruri de cozi împletite. Ședea cu coatele pe masă și cu capul între palme, privind jocul celor doi. La apropierea lui Felix, ridică ochii fixând cu avidă curiozitate pe tânăr și întinzîndu-i la buze o mână arcuită. - E verișoara Aurelia, comentă Otilia. Lui Felix numele acestea îi erau vag cunoscute, dar nu-și amintea să mai fi văzut vreodată persoanele. Îl supăra de altfel grozav ridicola valiză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l iei! Otilia îl așeză pe inelarul mâinii drepte și, ridicîndu-și brațul subțire în dreptul lămpii, zise exaltată: - E superb! Apoi trecu lângă bătrân, sub ochii căruia îl puse îmbră-țișîndu-i umărul cu mâna stângă. - Nu e așa, papa? Bătrânul îl privi avid cu ochii lui bulbucați, și din buzele sale groase emise invitația șoptită: - Ia-l! Ți-l dă ție.Prin ochii Aglaei și ai Aurichii trecură fulgere scurte. - Nu ți-e rușine, Costache, lăsați omului inelul. Poate evreo amintire. În loc de orice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sosea Titi, spunea candid: - Dragă, ție ți-e foame, că eu n-am poftă deloc! Nicin-am gătit. Titi își schimba adânc și domol apele ochilor, dar nu zicea nimic. Ana pleca mereu în oraș, alergând neostenită nu se știe unde, avidă de petrecere, invidioasă de orice lux. Titi se închidea în casă, făcând picturi după cărți poștale ilustrate, înrămîndu-le singur și bătîndu-le cu exactitate în perete. Lucra, cu o frenezie casnică tăcută, la fel de fel de mărunțișuri. Făcu abajururi de tul pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix. - Asta. Pentru asta cere douăzeci de lei. Îi dau proștii.I-am dat numai zece. Stănică scoase din buzunar două piese de argint și le jucă puțin în mână, apoi le vîrî în buzunar. - Dă-le încoace! zise Olimpia, avidă. - Lasă, acasă! protestă Stănică. În sfârșit, cei doi plecară. Felix se întoarse în odaia lui și luă un tratat de Patologie generală, pe care îl avea de la tatăl său. Răsfoi prin el, în scopul de a găsi cazul lui Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obosea, sufletul i se calma și începea să aibă o viziune mai obiectivă a lucrurilor. Adunarea la restaurantul lui Iorgu îi apăru de o hibriditate caricaturală. Moș Costache, avarul care vânduse localul, mânca la masa cumpărătorului. Stănică și Olimpia, hiene avide de moșteniri, făceau pe moraliștii. Georgeta, curtezană, și generalul, stricat bătrân, îl ocroteau pe el, care avusese legături cu Georgeta. Politețea, mai mult, delicatețea lor erau indiscutabile. Se vede că numai oamenii fără legi în viață erau în stare să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
curiozitate decât din simpatie, toți ai casei, Stănică, Olimpia, Titi, Aurica, se adunaseră în aceeași încăpere, pe canapea și pe scaune, de-a lungul pereților, și priveau ca la un spectacol. Din când în când, deschidea ușa cu o curiozitate avidă, lipsită G. Călinescu de orice rușine, Marina, plină pe mâini de făină, așa cum ieșise din bucătăria casei vecine. Simion, cu ochii exaltați, slăbit și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mijlocului. În sfârșit, izbuti să-și aducă aminte: - Che-che... - Cheile? înțelese Otilia. Sunt aici cheile, papa, și-i întinseun inel încărcat cu chei, căzut jos de-a lungul pantalonilor, dar ținut încă de mijloc printr-o curea. Bătrânul puse mâna avid pe ele, le vîrî greu sub pernă, făcând sforțări de a înlătura ajutorul altuia, apoi, ca și când misiunea lui ar fi fost îndeplinită, se lăsă în voia gemetelor și somnolenței. Felix își dădu seama că bătrânul avusese un atac. Cum nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau cu stricnină. Vă surmenați, sau aveți nemulțumiri de origine sentimentală? Aurica lăsă capul în jos, cu exces de modestie. - Ia să-ți vedem pulsul, domnișoară! Hm! slab, abiaperceptibil! Anemie mare. Știu eu ce-ar trebui să faceți! - Ce? întrebă avidă Aurica, cu mâna rămasă încă în mînalui Weissmann. -Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amor practicat intensiv, ca o gimnastică sanitară, ca o disciplină a nervilor. Ați avut legături amoroase până acum, aveți cumva un prieten viguros? - Vai! ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Bun! Ia să vedem obrazul! Cu ce dați dumneavoastră pe obraz!. - Cu... lanolin! - Banal, primejdios. Recomand seara curățirea obrazuluicu apă de trandafir, amestecată cu alcool camforat, părți egale, apoi faceți masaj facial ca să activați circulația sângelui. - Cum, domnule Weissmann? întrebă avidă Aurica. - Uite așa, stimată domnișoară! Weissmann netezi de zece ori gâtul Aurichii cu partea laterală a arătătoarelor, apoi îi frecă de câteva ori bărbia cu G. Călinescu dosul palmei, îi ciupi de câteva ori gușa, îi masă obrajii de la nas
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o puternică antiteză cu camera Otiliei, plină de lucruri scumpe și de bun-gust, toate furnizate de generosul Pascalopol. Felix devine martor al celei mai spectaculoase scene: jocul de cărți care adună în jurul mesei cele mai bizare caractere: moș Costache, Aglae - avizi după câștig, Pascalopol blazat și dezinteresat, și Aurica - anostă, uneori absentă la ceea ce e în jur. Spectatorii jocului sunt: Felix, Otilia, care e mereu în preajma lui Pascalopol, și Simion Tulea, inofensiv și taciturn. Jocul de cărți este un bun prilej
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
clasic al sfârșitului. - Și de câte ori îmi zâmbește cineva, descifrez pe fruntea luminoasă chemarea sfîșietoare: "Apropie-te, vezi prea bine că și eu sânt muritor!" - Sau când ochii mi s-au întunecat de noaptea mea, glasul zâmbetului îmi flutură pe lângă urechi avide de implacabil: "Privește-mă, este pentru ultima oară!" ...Și de aceea zâmbetul te oprește de la singurătatea din urmă, și oricât nu te-ar mai interesa colegii de respirație și de putrefacție, te-ntorci spre ei ca să le sorbi secretul, să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și trecătoare, care șoptesc: "eu prefer Crêpe de Chine." Ce noroc că mai sânt și femei înfrumusețate misterios de boală, care să-nțeleagă climatul durerii și pierzania lucidității! Spiritul este materie ridicată la rangul de suferință. Și întrucît femeile sânt avide de dureri, participă la el. Nevinovăția e antipodul spiritului. Tot așa fericirea și orice nu-i durere. Parcurile sânt deșerturi pozitive. Când nu mai ești acordat lumii nici prin gând și nici prin inimă, trebuie să alergi încontinuu, pentru ca în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o ieșire pentru ei. Neam esențialmente profetic, în profeție se va putea salva. Își va proiecta încontinuu, la cine știe ce capăt de soartă, paradisul terestru, pe care-l va ajunge pe ruinele lui proprii. N-a existat până acum popor mai avid de pământ și de viață ca el. Și cu toate acestea, tăria lui monstruoasă consistă în a fi trăit religios atașarea de pământ. Atât l-a preocupat soarta lui, încît a făcut din ea o religie. Mesianismul iudaic se acoperă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Epocile creatoare sânt mult prea rotunjite în sâmburele lor pentru a fi prea încăpătoare. Universalismul conștient, căutat, dezvoltat până la obsesia cuceririi extensive a spiritului, este un element definitoriu al epocilor de amurg, al acelor epoci de sinteză și de sincretism avide de toate valorile, juxtapunîndu-le, dar neînsumîndu-le, alăturîndu-le steril, într-un agregat axiologic. Divergența valorilor este pasiunea alexandrinismului. Sterilitatea spiritului îl face încăpător pentru orice și viziunea retrospectivă, reactualizând lumile de valori ale trecutului, face contemporană întreaga istorie. Universalismul exterior al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este un dispreț, o ofensă adusă spațiului. A-ți face întinderile sclave exprimă setea arzătoare și criminală de a supune rezistența lumii materiale. Revolta împotriva spațiului este mobilul secret al imperialismului. Ultimul soldat care servește o idee imperialistă este mai avid de spațiu decât cel mai pasionat geograf. Urmele pașilor soldaților români ar trebui sărutate. Sau să ne gândim numai la bravarea timpului, la oamenii care și-au creat destinul în începuturile și pe culmile marilor culturi. Oare acei ce au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
personalitate care nu este o criză pentru orice conștiință care participă la istorie, care nu este o soluție directă a celor mai arzătoare probleme ale actualității respective - este o agitare de suprafață. Dacă politica se face de oameni cu instincte avide, ea trebuie să dezlănțuie conflicte echivalente agresivității instinctive. De aceea, planul teoretic în lumea politicului are cu totul altă semnificație decât în alte domenii. O idee politică nu trebuie să fie "adevărată"; nici un control teoretic nu-i poate anula eficiența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
descoperi cîte-o imagine prea puțin măgulitoare a vieții politice, a liderilor, a maselor. Descoperi că toate calitățile care fac insuportabilă puterea sînt descrise ca fiind necesare: disprețuirea rațiunii, violența vicleană și despotismul. Nu mai puțin dezolantă apare și imaginea mulțimilor avide de supunere, pradă propriilor pulsiuni, inconștiente prin definiție. Printre altele, e bine de subliniat că această știință lasă la o parte, alături de ipotezele sale de lucru, factorii economici, istorici și tehnici care determină conținutul puterii și explică evoluția societăților, factori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a unei nații, dar și o întreagă concepție despre adunarea poporului. Toate aceste locuri, animate la anumite ore, în special seara, creează în om o stare psihologică de comuniune și de așteptare. Plutește în aer mireasma excepționalului și fiecare e avid să o respire. Iar cînd excepționalul se produce, grandiosul restabilește ordinea lucrurilor, căci conducătorul este sus iar mulțimea jos. Cel dintîi e singur, dar vizibil pentru toți, cea de-a doua e legiune, dar invizibilă în ciuda numărului. Primul are un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dominat de o idee: aceasta e prima verigă a oricărei dominații efective. Cu condiția ca ea să fie tot atît de tiranică și exclusivă ca și el. Ea îi furnizează acea superioritate asupra celorlalți, atît de necesară în epoca maselor avide de certitudini și speranțe. O remarcă și Le Bon: "Credincioșii, apostolii, conducătorii, pe scurt toți cei convinși, au o cu totul altă forță decît negativiștii, criticiștii și indiferenții. Dar să nu uităm că, dată fiind puterea actuală a mulțimilor, dacă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dorim. Tarde a observat într-o situație concretă puterea ziarelor și a ziariștilor de a mobiliza, de a pune în mișcare marele public pentru cauze mărețe. "Nu întîmplător există în Franța sufragiul universal, scrie el, ci pentru că avem atîtea jurnale avide de noutăți și extrem de răspîndite; astfel încît problema vinovăției lui Dreyfus, de pildă, a împărțit țara în două tabere sau, mai bine spus, în două categorii de public absolut antagonice"289. Marcel Proust, memorialist demn de încredere, povestește că unul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
era de fapt propria lui soție. În fiecare dimineață camerista îi cumpăra pe ascuns ziarul Aurore!290 În vremuri de criză, puterea presei pare aproape nelimitată. Cînd la orizont se profilează un pericol, toți cetățenii se transformă în cititori, pîndind avizi cuvintele ce ies de sub pana ziariștilor; și "vedem atunci cum națiunea, grupul social prin excelență, se transformă asemenea tuturor celorlalte într-un imens mănunchi de lectori febrili, legați de citirea tuturor depeșelor. În Franța, în vreme de război, nu ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în aproape, prin deprinderea cu viața socială intensă, cu viața urbană"299. Ziarul e cel care exercită o astfel de acțiune. Punerea în pagină, alegerea subiectelor, verva articolelor, totul concură spre a-l incita pe lector la o cît mai avidă parcurgere a paginilor. În ciuda aparențelor de diversitate, de voit amestec eterogen, orice ziar are un nucleu central, o temă, un titlu care pune cu totul stăpînire pe spiritul cititorului. Această găselniță "pusă din ce în ce mai bine în evidență fixează atenția majorității cititorilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
două etape: revoluția populară și „revoluția” Frontului Salvării Naționale (pe care o vor apăra cu înverșunare minerii, de-a lungul anului 1990). Noul organism politic al României este văzut ca o „juntă” cu ideologie „neo-bolșevică”, alcătuită din „leniniști compromiși, tehnocrați avizi de putere, aventurieri politici și demagogi” (pp. 176, 226). Pentru ca revoluția populară să fie consacrată, ea necesită o revoluție electorală (cu ocazia primelor alegeri libere, din 20 mai 1990) prin care la putere să ajungă democrați și nu foști nomenclaturiști
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
blagiene. În general, cu toții au fost mai mult sau mai puțin influențați de modelele moderniste interbelice, adepți așadar ai unor retorici „înalte”, străbătute de un spirit ceremonios, nesățios cu mijloacele de expresie, „obsedat de esențe, simboluri, sinteze”328 și, desigur, avid de metafore cu mare putere de acoperire. Totuși, este oarecum exagerat să vorbim în cazul lor - așa cum s-a făcut în ultimul timp - despre un fenomen de „teratologie literară”329. Li se pot reproșa, e adevărat, inofensivele tentative de evazionism
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
însă - pe bună dreptate - natura livrescă a inspirației ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie și, mai cu seamă, să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant al poeziei românești de până la el, un spirit mai degrabă ceremonios, avid de decorativism și de gesturi sacerdotale, speculativ-metafizic și emfatic, nesățios
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]