2,305 matches
-
cu nu știu cine, pe când eu lipseam de-acasă? Mă făceai de râs și de ocară! N-am să mai pot ieși în lume de răul tău!... Vină-ncoace! Spune-mi ce-a fost! Tudorița se ridicase de la locul ei și se azvârlise spre ușă, ca să fugă. Unde te duci? urlă cu mânie Ion Rusu. Stai colea! Vină și-ți dă samă! O apucă de mâni și o azvârli la loc, în fundul divanului. Fata slobozi un țipăt, apoi întoarse capul, cu privirile arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ncoace! Spune-mi ce-a fost! Tudorița se ridicase de la locul ei și se azvârlise spre ușă, ca să fugă. Unde te duci? urlă cu mânie Ion Rusu. Stai colea! Vină și-ți dă samă! O apucă de mâni și o azvârli la loc, în fundul divanului. Fata slobozi un țipăt, apoi întoarse capul, cu privirile arzătoare: — Ce vrei? ce să-ți spun? De ce să-ți spun? Ți-a fost vreodată milă de mine? M-ai îngrijit? mi-ai dat ce-mi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
domol la vale, drept prin mijlocul uliții. Venea fluierând încet un cântec, și din când în când focul țigării pe care o ducea în răstimpuri la buze, îi arunca o lucire fugară pe obraji. Înainte de a ocoli colțul, în hudiță, azvârli țigara. Apoi se opri plecându-și capul cercetător. Haia făcuse doi pași spre el. —Cine-i? întrebă el cu glas înăbușit. — Domnule Ștefan... Domnule Bucșan... eu sunt... nu mă cunoști?... Haia Sanis!... Aha!... vorbi tânărul. Te cunosc... și începu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să nu găsesc eu o bucată de pâne? Nu-ți las parale? Câte parale-mi lași? Ion Rusu se întoarse cu mânie și mirare, și boldi spre fiică-sa ochii lui alburii, fioroși pe obrazul întunecat. Da’ dacă te-oi azvârli pe drumuri, ha? Dacă oi lua un par și-oi începe? Dacă ți-oi spune: Ieși! să nu te mai văd, soi rău! Du-te și-ți fă plodu-n sărăcie, în țigănie... Ha? — Lasă-mă, ori bate-mă, ori alungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am văzut de mai multe ori trecând cu el ca să vă duceți la mătușa din partea maică-tii, Tamima, nevasta notarului care locuiește la doi pași de aici, în fundătura Gutuiului.“ Deși prin preajmă nu se afla picior de bărbat, își azvârlise peste obraz un văl alb pe care nu și-l ridică decât după ce zăvorâse poarta în urma mea. Luându-mă atunci de mână, mă duse printr-un coridor îngust care cotea, apoi, fără să-mi dea drumul, alergă prin ploaie trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât arogantul, coruptul, nedreptul, depravatul Abu-l-Hassan Ali, fiul lui Saad Nasridul, al douăzeci și unulea și penultimul sultan al Granadei, facă Domnul ca numele lui să fie șters din toate amintirile! Pentru a urca pe tron, el îl răsturnase și azvârlise în temniță pe propriul său părinte. Pentru a-și întări puterea, pusese să li se taie capetele fiilor celor mai nobile familii din regat, printre care vitejii Abenserrahi. Cu toate astea, în ochii mamei mele, crima de neiertat a sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe spinarea unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar decapitați! Sub influența Sorayei, Abu-l-Hassan și-a pus propria soție, Fatima, cât și pe cei doi fii, Mohamed, zis Buabdillah sau Boabdil, și Yusef, sub supraveghere în turnul Comarilor, o impunătoare citadelă pătrată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cântărețele mai mult decât doctorii Legii, vede cum sunetul lăutei îi împiedică pe oameni să audă chemarea la rugăciune, cum nu se mai deosebește bărbatul de femeie nici după strai, nici după mers, vede cum banii jecmăniți de la credincioși sunt azvârliți la picioarele dansatoarelor. Fraților! După cum peștele de la cap se împute, tot astfel, în comunitățile omenești, putregaiul se întinde de sus în jos. Urmă o lungă pauză, iar când am vrut să pun o întrebare, tata m-a oprit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la biroul muhtasib-ului, având sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc azvârlit în fundul unei temnițe, biciuit la sânge cu o vână de bou sau chiar răstignit pe crenelul unui zid. Temerile mele s-au dovedit ridicole, iar rușinea a luat foarte repede locul spaimei; din fericire, nici unul dintre însoțitorii mei nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înghesuială. Zeci de oameni care vociferau, femei înfășurate în văluri albe sau negre, copii scâncind sau năuciți luau cu toții cu asalt tartana noastră. A trebuit să ne ținem încleștați de bagaje ca să nu fim dați la o parte. Sau chiar azvârliți peste bord. Când vasul a început să se îndepărteze de coastă, mama m-a strâns cu putere la piept. În jurul nostru, femei, bătrâni se rugau, se tânguiau, glasurile lor abia fiind acoperite de zgomotele mării. Doar tata a rămas senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din șolduri al unei matroane. Și dacă ne-am duce să vedem ce se află în tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de prima dintre ele. Ușa stă întredeschisă. Ne întindem căpșoarele spre interior. E întuneric. Nu deslușim decât o înghesuială de clienți. În mijloc, o bogată coamă de păr roșcat. Nimic altceva, căci oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Așadar acolo ne găseam când, către miezul nopții, doi lei enormi, atrași de mirosul cailor și al catârilor, veniră la ușa noastră și încercară să smulgă propteaua de spini care ne apăra animalele. Caii începuseră să necheze ca turbați, se azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deschiși, dar trupul îi era moale; nici un sunet nu-i ieșea din gâtlej; părea incapabilă să-și dea seama ce i se întâmplă. Una dintre femei șușoti două vorbe la urechea ofițerului; acesta îi făcu semn unuia dintre oameni, care azvârli peste Mariam o țesătură grosolană de culoare pământie. — Sora ta e bolnavă. Trebuie s-o luăm de aici. Am încercat să mă așez între ei; m-au dat la o parte cu duritate. Astfel că sinistrul cortegiu o porni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dulciuri. A doua zi am ieșit în sfârșit din casă și m-am dus drept spre suk spre a împlini ultimul gest al interminabilei ceremonii nupțiale: cumpărarea câtorva pești pe care i-am încredințat mamei, urmând ca ea să-i azvârle peste picioarele miresei, urându-i sănătate și fecunditate. Înainte de sfârșitul anului, Fatima era însărcinată, iar eu am simțit pe dată nevoia să găsesc o muncă mai bine plătită decât aceea de la maristan. Ca fiică a unui librar, mama m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu tot atâta milă câtă dorință și, întrerupându-și zicerea, improviză două stihuri rostite cu glas cântat: Dragostea e sete la ghizdul fântânii, Dragostea e floare, nu și rod. Cu un gest spontan, mi-am luat punga și i-am azvârlit-o. Conținea cu siguranță mai mult de cincizeci de dinari. Dar zâmbetul care lumină obrazul Hibei nu avea preț. Mi-am petrecut noaptea întreagă culegându-l. * * * La șase luni după acest banchet, am primit vizita unui ofițer din garda regală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul bandiților care mișunau pe drumuri. De trei ori m-am oprit, în fața medersei Bu-Inania, în curtea moscheii andaluzilor, apoi pe ulița Olarilor, în vecinătatea zidului, ca să azvârl câțiva pumni de monezi de aur, primind în schimb laude și ovații. Punând la cale o asemenea paradă, îmi asumam niște riscuri. O vorbă răuvoitoare strecurată la urechea șefului cancelariei, apoi șușotită la urechea monarhului, și puteam fi arestat, acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l cheme pe Harun, arătând un asemenea respect, încât am priceput că Iscoditorul era unul dintre locotenenții lui Barbă Roșie. Harun își făcu apariția însoțit de doi turci, pe care i-a expediat cu un gest ferm, înainte de a se azvârli în brațele mele. Am rămas o bună bucată de timp îmbrățișați, bătându-ne zdravăn pe umeri cu gesturi care vădeau prietenia ce ne lega, uimirea, dar și durerea îndepărtării. Harun m-a introdus mai întâi în cort, apoi m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea din Cairo, ceea ce îmi poruncea înțelepciunea să fac. Au trecut trei luni, în cursul cărora ne veneau regulat știri despre înaintarea suveranului: Gaza, Tiberiada, apoi Damasc, unde a fost semnalat un incident. Administratorul Monetăriei, un evreu pe nume Sadaka, azvârlise, potrivit datinei, monezi noi din argint la picioarele sultanului, la intrarea triumfală a acestuia în oraș. Gărzile lui Kansoh se năpustiseră atunci să adune monezile, astfel că suveranul, foarte înghesuit, fusese cât pe-aci să cadă de pe cal. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a patra zi din acel an, sultanul Selim se afla în cartierul Bulak, unde oastea lui își așezase tabăra cea mai mare. Asistase la executarea câtorva ofițeri, apoi poruncise ca sutele de cadavre decapitate care umpleau tabăra să fie imediat azvârlite în Nil. Trecuse apoi la hamam spre a se purifica înainte de a merge la rugăciunea de seară într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care se refugiaseră într-o moschee. Urmăriți de vreo douăzeci de cairoți, se refugiaseră în vârful minaretului și începuseră să tragă cu flinta asupra mulțimii. Dar au fost prinși, li s-a tăiat beregata și, plini de sânge, au fost azvârliți din înaltul clădirii. Bătălia începuse marți seara. Joi, Tumanbay a venit să se instaleze în moscheea Șeikhu de pe strada Saliba, unde și-a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ospăț, cu câte douăsprezece mâncăruri de pește, opt salate, plus cinci feluri de zaharicale. Și papa? L-ai văzut cu ce fală a pus să fie plimbat elefantul pe care i l-a dăruit regele Portugaliei? L-ai văzut când azvârle monezi de aur bufonilor lui? L-ai văzut la vânătoare, pe domeniul lui de la Magliana, încălțat cu cizme înalte din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
singura mea încercare s-a isprăvit jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și biciuită la sânge. Mai păstrase încă ceva urme, care nu-i răpeau totuși nimic din frumusețe, nici din blânda perfecțiune a trupului. — După două săptămâni, când m-au lăsat să ies, mă hotărâsem să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
uciși cei o sută douăzeci de soldați care îl însoțeau pe Otho când a fost ucis Galba. Caecina și Valens i-au dus în lanțuri la Lugdunum pe comandanții othonieni învinși la Bedriacum: Spurinna, Annius Gallus, Suetonius Paulinus... Au fost azvârliți în închisoare. Vitellius stătea pe tron, ținându-și în brațe băiețelul mut. A poruncit să fie omorâți centurionii din tabăra lui Otho... Mă refer la cei care au venit la Bedriacum din Dalmatia, Pannonia și Maesia, într-un cuvânt, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu se putea dezamăgi pe sine așa că începu să-și desfacă nasturii cămășii. Își azvârli îmbrăcămintea în aer, ca un erou care aruncă o cârpă folosită pentru a curăța arma cu care ucisese dușmanul. Pe măsură ce țipetele creșteau în volum și în intensitate, își cobora mâna la pantaloni. — Opriți-l, urlă domnul D.P.S. și câțiva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o regulă bună. Lumea ar putea fi un loc mai bun - și cu mult mai sigur pentru mine - dacă nimeni n-ar face niciodată nimic... Deci, așa cum spuneam, eram într-o formă de zile mari când ușile rotative m-au azvârlit în hol - pentru întâlnirea cu Fielding Goodney și Butch Beausoleil, adevărata Butch Beausoleil. La recepție era un fel de robot bătrân, cu părul alb, cu care am schimbat câțiva vorbe, în timp ce îmi verifica identitatea prin interfon. I-am spus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]