1,399 matches
-
pe Venus și au revenit pe Pământ pentru a-și exercita profesia? Și că nimeni altcineva nu are în mod real dreptul de a se consacra psihiatriei și științelor anexe? Gosseyn nu se gândise la așa ceva. ― Păi... fără îndoială ― se bâlbâi el. Ceilalți pot urma cursurile respective, natural, au dreptul, dar... Deodată fu cuprins de o dorință imperioasă, de o nevoie bruscă să se afle în fața dr-ului Enright. Câte n-ar putea afla de la un asemenea om! Apoi, redevenind prudent, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
exista vreun punct slab care să cedeze în mintea lui Prescott, apoi asta trebuia să se producă cât mai repede. Se aplecă spre el nerăbdător. Întrebările îi stăteau pe limbă. ― Altul dintre motivele care mă fac să spun adevărul ― se bâlbâi Prescott ― este cel că am încetat să mai cred că cineva chiar și un supraom, ar mai putea influența în vreun fel operațiunile planetare în curs de declanșare. Organizația a fost mult prea prudentă în ce te privește. Ceasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oară că mă uitam pe ea, nici nu știu când a apărut în teanc. Am început s-o descifrez pe dibuite, era în sol minor, măsura ¾, nu era ușoară, nu nimeream toate notele, nici tempoul, dădeam chix, m-am tot bâlbâit, dar încet încet am prins tema muzicală și mi s-a făcut pielea de găină, de emoție, când mi-am dat seama ce cânt! Era muzica de la ceasul cu figurine al lui Jacques! Sunt doi ani de când caut ca disperata
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Paris, ca student! Papa și-a luat rămas-bun de la musafiri, noi am trecut la cozonac. N-am vrut să împărțim cadourile, fără el, am amânat pe mâine. Domnul Crețu era foarte stânjenit că nu adusese nimic pentru noi, s-a bâlbâit în scuze, dar noi știam că n-are bani și tot mama a spus râzând: — Cizmarul n-ajunge să-și facă cizme, iar falsificatorul de bani n-apucă să-și fabrice bani. Glumesc, să nu vă supărați pe mine, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de unități și știa că ar face mai bine s-o lase baltă înainte de a-i enerva prea tare pe adversari. - Mă tem ca va trebui să mă opresc. Am niște lucruri de făcut... A fost o adevărată plă... Se bâlbâi și-și pierdu răsuflarea. De pe marginea mesei îl țintea un pistolet micuț și scânteietor. Bărbatul cu ochii galbeni îi spuse pe un ton fără relief: - Și-ți dai cu presupusul că ar fi cazul s-o întinzi, eh? Nu întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Mai lovește-l! strigă dolofanul. Este încă pradă unui acces afectiv. A doua lovitură fu și mai puternică. Cayle se trezi din ceața aceea amețitoare, înțelegând brusc că e într-o primejdie de moarte. - Dar ce se întâmplă aici, se bâlbâi el, iar ochii i se îndreptară rugători spre oamenii care, doar cu câteva minute înainte, îl ovaționaseră. Oameni a căror prezență îl încântase și-l legănase în iluzii... Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
La prima prostie... Pocni din buze cu o mișcare semnificativă a degetului încîrligat. Se întoarse spre cârn. ― Hai, Dascăle! Lucrăm în schimbul întîi. Cârnul ocoli încăperea și apucă farfuria cu cremă de zahăr ars din fața Melaniei Lupu. ― E grozavă. Bătrâna se bîlbîi: ― Puteți s-o luați. Sânt sigură că Florence mai are o porție. ― Într-o zi am să învăț să gătesc. Până acum... Ridică din umeri nedumerit. E nostim, dar n-am avut timp. ― Îmi închipui, mârâi doamna Miga. Dascălu începu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vrea să aud un cântec. Inginerul îl bătu pe umăr. ― Hai flăcăule! N-avem timp de program artistic. Lasă-mă în pace! Își îndreptă pistolul spre Ioniță Dragu. Începe tu! Ceilalți vin după aia în cor. ― Dar, domnule, profesorul se bâlbâia, tremurând din toate mădularele, vă rog să mă credeți... ― Mucles! ― Niciodată în viața mea... Chipul cârnului se schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răzgândi, mormăind mecanic: ― E în regulă? ― Bineînțeles. Am primit o scrisoare. Fii atent ce zice: Posibil ca pânzele să fie în safe sau în încăperea secretă. Încercați rafturi, bibliotecă. Ce spui de chestia asta? ― Dă să-l văd și eu, bâlbâi căruntul. Șerbănică Miga le arunca priviri furișe: "Un adevărat complot. Casa e înconjurată de bandiți, indivizi machiavelici! Nici măcar nu se cunosc între ei... Își trimit mesaje, au instalat probabil microfoane. Altfel cum naiba știu ce se întîmplă cu ăștia de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-ați spus cine sânt invitații părinților dumneavoastră. ― Doi prieteni vechi. Îi știu de când eram copil, într-un fel fac parte din familie. Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Cristescu tresări puternic. Întrebă încă o dată: ― Cine?! Alexandru, surprins, se bîlbîi: ― Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Niște oameni extrem de cumsecade. Cel puțin tanti Melania... Surâse palid. M-am obișnuit să-i spun așa de când eram puști. O femeie încîntătoare. ― Cum vi s-a părut că privește incidentul? ― Era total
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de neînchipuit! Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit bine. Mai îngrijorată sânt de ceea ce se va întîmpla în cealaltă mașină. Ioniță parcă e în transă..." ― Dar nu știu să șofez, bâlbâi Dragu surprins. În viața mea... Inginerul îl mustră dulce: ― Se poate, domnule profesor? Zeci de generații au trecut prin mâinile dumneavoastră și, sânt convins, nu o dată le-ați atras atenția elevilor că nu e frumos să mintă. Oferiți un exemplu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care are bani ― la noi, firește - să cumpere un Goya sau un Rembrandt! ― Atunci? ― Nu știu... Să ne gândim, să ne gândim... Verifică ușa de la intrare dacă e închisă, apoi se apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așteptă răspunsul și luă o foaie de hârtie așezînd-o în mașină. Grigore Popa râse scurt. ― Ești vesel, domnule! constată sculptorul. Celălalt își strânse buzele. Expresia i se înăsprise. ― Am o impresie ciudată... ― Adică? ― Toate astea par învățate pe dinafară. ― Premeditare? bâlbâi Matei. Bătrânul tăcu. Melania Lupu scoase hârtia din mașină și citi încă o dată textul. ― "Draga mea Coca. Ideea de a pune capăt unei vieți care a încetat să-mi aducă vreo bucurie mă preocupă de mult. Privește actul meu ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la circul ăsta... ― N-aș crede. ― Sau într-adevăr e bolnavă așa cum pretindea bătrâna. ― De acord. Dar tot ea pretindea că a plecat azi de dimineață la serviciu. Puse mâna pe clanță precizînd: Casa are o singură ieșire. Azimioară se bâlbâi tulburat: ― Credeți că... ― Nu cred. Mi-e teamă! Schiță un salut vag și părăsi biroul. * Doru Matei rupea bucăți mari de pâine și băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ca și mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pământ... ― Ați trăit la țară? ― Nu, dragul meu, sânt bucureștean get-beget. Ascultă, ești sigur că ai chef să mă însoțești? Dacă te grăbești, nu te sfii... ― Nevastă-mea, bâlbâi locotenentul. E cam bolnavă. ― De ce nu mi-ai spus? Ieși la Statuia Aviatorilor. Poate ai șansa să dai peste un taxi... Azimioară își îndreptă fularul. Schiță o mișcare spre direcția din care veniseră. ― I-am lăsat singuri... Oare e bine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luîndu-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu știu prea bine ce anume a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bănuiesc că surpriza. Se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am convins. Dacă îi făceam din senin un compliment Moașei, în public, reacția ei era imediată. Obrajii începeau să-i ardă, în vreme ce ochii îi străluceau de furie. Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-o întreb ce se auzea, totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? ― Dar cine te zorește, domnule
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
el. \ A, făcu și Rieux ca să zică ceva, și merge ? \ Obligatoriu ! De ani de zile de când lucrez... Cu toate că, pe de altă parte, nu prea e mare progres. Dar, în definitiv, despre ce e vorba ? spune doctorul oprindu-se. Grand se bâlbâi așezându-și mai bine pălăria rotundă peste urechile lui mari. Și Rieux a înțeles foarte vag că era vorba de ceva despre înflorirea unei personalități. Dar funcționarul îi și părăsise și urca înapoi bulevardul Marnei, mergând pe sub ficuși cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din Bois Boulogne ". Dar, citite cu voce tare, cuvintele "aleile pline" sunară într-un mod supărător și Grand se bâlbâi puțin. S-a așezat cu un aer copleșit. Apoi i-a cerut doctorului să-i îngăduie să plece. Avea nevoie să se gândească. CHIAR ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ, MAI TÂRZIU S-A AFLAT, LA BIROU, A DAT SEMNE DE NEATENȚIE CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
totul s-a terminat și revin la normal. Cred că, indirect, cele de natură didactică să-și aibă cauza în dorința mea arzătoare de a fi profesionistul exemplar, care nu s-a temut nicicând de o inspecție, nu s-a bâlbâit în fața unui inspector școlar, convins că inspectorul nu putea ști mai mult decât mine, cel inspectat. Am întâlnit și cazul unui inspector din I.P.C.D. de la Iași care, după trei ore de inspecție, m-a privit în mod deosebit și mi-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fraze alambicate - gen limba de lemn, mă ridic, îl domin cu privirea și statura și-i spun tranșant că eu mă încred în profesionalismul colegilor și mă las apreciat și judecat de ei, colegii mei. Activistul șchiop, incult și agramat, bâlbâie încă ceva, apoi se așează pe un scaun și așteaptă contrariat că expunerea lui neinspirată și nefondată nu și-a atins scopul și nu m-a dat gata! După un moment ca acesta, o serie dintre diriginții participanți și-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dar nu răspundeai și nici nu ne sunai înapoi. Nu credeam că o să-mi dai drumul să intru în clădire. —Ați dat telefon? — Îți lăsăm mesaje pe robot de ieri după-masă. Ți-am lăsat vreo două și azi-dimineață. Dar, se bâlbâi ea. Era sigură că verificase și că nu era nimic înregistrat dimineață. Poate a șters cineva mesajele înainte să le asculți. Simți aerul scurgându-i-se din plămâni. Edward. Judd aruncă pe masă un plic gros și greu. —Bilete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Davis. Surprinzător pentru un diplomat cu vechime, își păstrase intact accentul sudic. —Călugării propriu-ziși au părăsit mare parte din clădire. Câțiva dintre ei încă mai locuiesc într-un colțișor care va rămâne al lor. Altfel, clădirea aparține acum Statelor Unite. Se bâlbâia, o reacție masculină cu care Maggie era obișnuită. O ghicise în ochii lui Davis din momentul în care o salutase; surpriza inițială, urmată de repliere și de efortul concentrat de a se purta normal. Credea că acest lucru va înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spune deja asta la posturile de radio de stânga? Uri, faptul că înghiți toate prostiile astea mă surprinde. Maggie se ridicase deja în picioare. Sunt niște vremuri foarte tulburi, vă imaginați. Lumea spune tot felul de lucruri. Știa că se bâlbâie, dar ochii ei făceau toată treaba, încercând cu disperare să-i spună lui Akiva Shapira: „Tocmai și-a pierdut ambii părinți. A luat-o puțin razna. Nu-l băgați în seamă“. Shapira se ridica și el în picioare, nu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]