1,886 matches
-
Nobunaga fusese rostită cu o voce atât de limpede și înviorătoare, fără a manifesta nici o emoție deosebită în timp ce vorbea. Dar Ieyasu era puțin îngrijorat. Prin oraș circulau zvonuri tulburătoare. Răspunsul scurt și netulburat al lui Nobunaga, însă, părea să contrazică bârfele, iar Ieyasu abandonă subiectul. Cu toate acestea, în noaptea aceea, Ieyasu se întoarse la locuința lui și ascultă poveștile pe care le auziseră vasalii săi despre plecarea lui Mitsuhide. Și își dădu seama că situația era suficient de complicată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
insultat astfel în fața tuturor și existaseră numeroase ocazii când îl făcuse de râs în același fel, la Azuchi. Aceste incidente, a căror relatare s-ar fi putut prelungi la nesfârșit, dovedeau ostilitatea lui Nobunaga față de Mitsuhide și deveniseră subiect de bârfă printre vasalii altor clanuri. Mitsuharu era rudă de sânge cu Mitsuhide și, din cauza legăturii lor strânse, era evident conștient că avuseseră loc aceste incidente. Mitsuharu ascultase totul, fără cea mai mică schimbare a expresiei. — Va să zică, Seniorul Mitsuhide a fost concediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deveniseră adulți. Recent, se zvonise că Ranmaru spera să primească Sakamoto - în prezent, castel al clanului Akechi - care fusese domeniul tatălui său. Vestea circula peste tot, până și Nobunaga fiind scandalizat de o asemenea idee. Astfel, pentru a pune capăt bârfelor neîntemeiate, își regândi acum politica deplasată de a-l ține pe Ranmaru îmbrăcat în paj și permanent lângă el. Această rectificare urma să fie și pentru binele lui. — Ieșiți în grădină? îl întrebă Ranmaru. Nobunaga se oprise pe verandă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ekei aici, ordonă Hideyoshi. Nu părea deloc descurajat; ba chiar, devenea tot mai optimist cu fiecare minut. Îl invită pe călugăr într-o cameră însorită și-l pofti să stea comod. După ce vorbiră despre vremurile de demult și comentară diverse bârfe din capitală, Hideyoshi duse conversația mai departe. — Ia să vedem, începu el, abordând principalul subiect de discuție, se pare că tratativele de pace s-au împotmolit, fiindcă nici una dintre cele două părți nu poate ajunge la un acord cu privire la soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întârzie atât de mult, în criza asta? E rușinos din partea lui. Alții îl criticau cu și mai multă îndrăzneală: — E un politician abil și loialitatea sa nu e de nezdruncinat. Probabil că de-asta încă nu s-a clintit. Asemenea bârfe se auzeau prin toate cârciumile. Nu peste mult, ici și colo începură să se audă și critici cu privire la întârzierea lui Katsuie în a-l fi atacat pe Mitsuhide. Desigur, diversele clanuri care locuiau în Kiyosu le auzeau și ele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cunoști. Totuși, îl trimit pe fiul meu adoptiv, Hidekatsu, să te călăuzească. Circulă un zvon josnic, nedemn de atenția ta, cum că Nagahama ar fi un loc avantajos de unde să-și stânjenesc întoarcerea acasă. În scopul de a contrazice asemenea bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te întâmpine și îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atunci când îi privesc de pe margine pe cei ce lucrează cu succes! Cât de mulți dintre cei răi vorbesc contra celor ce muncesc cu inima curată! Acest lucru se întâmplă întotdeauna și, ori de câte ori au loc mari schimbări, e firesc ca torentul bârfelor să fie deosebit de violent. Iute își mai arată Hideyoshi aroganța. Până și subordonații lui înhață puterea. Nu-l mai iau în seamă pe Seniorul Katsuie. Parcă n-ar mai avea pe nimeni altul să-l slujească. — Când te uiți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Hideyoshi e succesorul Seniorului Nobunaga. Criticile adresate lui erau, într-adevăr, zgomotoase. Dar, ca întotdeauna în asemenea cazuri, identitățile acuzatorilor rămâneau necunoscute. Indiferent dacă auzea sau nu zvonurile, Hideyoshi era nepăsător. Nu avea timp să-și plece urechea la bârfe. În Luna a Șasea, Nobunaga murise; la jumătatea lunii următoare, avusese loc lupta de la Yamazaki; în Luna a Șaptea, se ținuse conferința de la Castelul Kiyosu; la sfârșitul aceleiași luni, Hideyoshi se retrăsese din Nagahama, mutându-și familia la Himeji; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri și de bârfe nu fac decât să-i deruteze și mai mult pe oamenii noștri. Oricine comite asemenea fapte va fi aspru pedepsit, continuă el, adăugând mustrări după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la rând. La asta, Gamo se hotărî să-și dea pe față propriile temeri. Trăgându-se mai aproape de locul unde stătea înenuncheat Shonyu, îi șopti: — Între Hideyoshi și Nobuo ar trebui să fie o strânsă înțelegere, indiferent ce fel de bârfe bântuie prin lume. Dar, la o adică, se prea poate ca între ei să existe și o discordie serioasă. Gamo îl privi lung pe Shonyu, care dădu viguros din cap. — Uită-te cum stau lucrurile de la moartea Seniorului Nobunaga încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cea mai apropiată de tatăl meu. Dar ce fel de aranjamente s-au făcut pentru întâlnirea asta? Răspunsul lui Nobuo părea plin de convingere: — Uite cum stau lucrurile. Acum câtva timp, a venit Gamo și mi-a spus că umblă bârfe despre un fel de conflict între Hideyoshi și mine, dar m-a asigurat că Hideyoshi nu-mi poartă nici un fel de pică. Mi-a cerut să mă duc la Templul Onjo din Otsu și să mă întâlnesc cu el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însă, cuiva din clanul Tokugawa îi scăpă o aluzie că se inițiaseră negocieri secrete de pace. Acest zvon dezlănțui o mare agitație în liniile defensive ale lui Ieyasu, concentrate în jurul Muntelui Komaki. Când zvonurile se răspândesc, sunt însoțite întotdeauna de bârfe răutăcioase. În cazul de față, numele care ieși la lumină fu acela pe care confrații săi vasali îl bănuiau deja - Ishikawa Kazumasa. Se spune că mijlocitorul e Kazumasa. Cumva, întotdeauna e ceva dubios între Hideyoshi și Kazumasa. Unii oameni îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imensa prostie populară ca în politică, ci ai nevoie de ceva esențial, abscons și complet inexplicabil, ca natura umană adică spus mai pe limba lui Andrei Pleșu, ceva care să fie perpetuu emergent, ca o pendulare imaginar-speculativă, între metafizică și bârfa de mahala. Și ca de obicei, acolo unde apare o nișă de piață, cu o asemenea orientare și cu vaste perspective de dezvoltare, imediat șacalii presei tabloide, au și intrat în viteză și au dezvoltat mai mult empiric, o nouă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care au jurat, să țină atenția publicului trează și îndreptată spre ei, pentru a nu le tece prin cap ideea că nu au ce pune pe masă. Românul, se culcă mulțumit și dacă în loc de mâncare a urmărit la televizor, o bârfă politico-polițistă pe cinste. A trebuit să hotărască imediat, ce este de făcut cu parcarea subterană ce se construia în București, unde după trei săptămâni de săpături, lucrătorii de la parcarea subterană au dat peste niște ziduri și peste ceva oale mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
platinate. Snobi cu aer de boemi, care provin din mahala, dar care se laudă că s-au născut cu lingurița de argint în gură. Flash-urile fotografilor de la tot felul de reviste mondene de calitate îndoielnică. Chardonnay ieftin. Conversații diluate. Bârfa ca singura limbă vorbită. Până și cele mai interesante personaje își pierd calitățile după ce petrec prea mult timp în circuitul acestor petreceri. Eram cinică, da. Dar eram și destul de bine informată. Vreme de cinci fusesem o parte periferică a acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Bea când ne-am așezat pe canapea, una lângă cealaltă, în vreme ce băieții plecaseră ca să se ocupe de vin. Îți spun mai târziu. Nu am un răspuns format dintr-un singur cuvânt. — Hei, Claire, am uitat să-ți transmit o mică bârfă de săptămâna trecută, a zis Harry, intrând în sufragerie cu două pahare de vin pentru noi. N-ai să ghicești pe cine am văzut giugiulindu-se într-un restăurănțel discret de lângă serviciul meu. — Giugiulindu-se? Iar ai citit Page Six
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fostul meu asistent, și-a dat demisia a doua zi și n-am mai vorbit cu nimeni altcineva din companie. Chiar aveam nevoie să-mi limpezesc capul. — Ei, ai noroc că n-a vărsat motivul plecării tale în rubricile cu bârfe din ziare, a murmurat Mike Hudson, un tip tânăr, pe care-l recunoscusem și care fusese directorul de marketing al diviziei. Despre mine, le-a spus tuturor că sunt dependent de cocaină și c-am furat din bugetul de marketing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întrebă Yates. Să mai încerc o dată cu el? — Nu. De el o să mă ocup eu. Tu du-te la Tehnic și convinge-l pe șeful de-acolo să-ți spună ce crede el cu adevărat despre Wilt. Adună orice urmă de bârfă despre blestematul ăsta! Trebuie să găsim în trecutul lui ceva de care să ne putem folosi. Apoi inspectorul străbătu coridorul și intră în camera de anchetă. Wilt stătea la masă și scria niște însemnări pe dosul formularului pentru declarații. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
farmacie și de ce te servește cu brânză Stelică, amicul dumitale de la Alimentara, când nimeni nu vede brânză cu lunile. Și ce le spui celor ce te întreabă cum merg aici treburile? De toate, prea multe. Minciuni, tovarășa Vasilică. Exagerări și bârfe, tovarășa Vasilică. Vorbești prea mult și ce nu trebuie. Până la urmă totul ajunge la mine și dumneata tot la mine ajungi. Cât despre Kent, să nu mai pronunți acest cuvânt! Nu te întreb cum faci curățenia în camere, nici cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
D-aia, frivolitatea... într-o dictatură, frivolitatea nu mai e ce-a fost. Devine provocare, regenerare. Și umor și necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Veturia joacă aceeași nevinovăție. După ce deschide însă puțin ușa spre closetul familiei se înviorează. Murdăria acționează ca un excitant, știu asta. Nu face rău nimănui și s-ar putea să-și facă sieși puțin bine, i-am tot repetat asta. Bârfa, arta națională de conversație, este un exercițiu popular de inteligență și stil. Menține mintea trează, știu asta. Ce sunt notele informative de care se face atâta caz? O bârfă epistolară, atât. Mici studii folclorice de comportament despre relațiile de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-și facă sieși puțin bine, i-am tot repetat asta. Bârfa, arta națională de conversație, este un exercițiu popular de inteligență și stil. Menține mintea trează, știu asta. Ce sunt notele informative de care se face atâta caz? O bârfă epistolară, atât. Mici studii folclorice de comportament despre relațiile de serviciu și de familie, despre belele economice și preferințele sexuale și tensiunile dintre indivizi și grupuri. Clocotul înăbușit. Mici invidii, spaime, plăceri, puroaie. Doar nu se ocupă blândul nostru popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]