1,758 matches
-
mai de demult că, la vremea asta, vine Octavian la casa lui? Acuma se duce Onu, îl ia și mi-l aduce. A fost vorba de asta? și vine domnișorul la ale sale? se miră Nicula Ursake. A fost vorba, băiete. Și nu râde tu de un fecior care va să ne aducă bucurie. —Râd eu, maică? Eu mă veselesc. Bucurie nu știu dacă mi-a aduce. Însă mă gândesc, mamă, că Bezarbarză are să-l sperie și nu l-a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stați să-mi iau cheile. Toți trei am mărșăluit pe scări și am intrat în apartamentul meu, unde le-am arătat aparatul sus în raft. —Mă descurc, a zis Bubba. — Vă ajut și eu, a promis Ornesto. —Cum să nu, băiete. Dar a zis-o finuț. Bubba s-a urcat pe un scaun, pe care îl ținea Ornesto, dându-și importanță. A emis de asemenea o serie de exclamații încurajatoare, de genul: —Ați ajuns. Hop, mda... aproape, acooolo, doar puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede, băiete! zise Marcus. — E prietenul tău? întrebă Listarius arătând spre Marcus. — Da, spuse el. Listarius îl luă pe Valerius de mână. — Eu pot să fac orice aici... Paznicii or fi ei vitellieni, dar e de necrezut ce putere are banul... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
poate. Dar nude, na Și cu asta, basta. În timp ce el vorbea, m-am întors recunoscător la sticla mea, scutită de taxe vamale. Superfuria lui Lorne își urma neabătută cursul. Se dezlănțuise. Acum era incredibil de furios. A spus: — Gata? Gata! Băiete, se vede că ești nou în meserie. Și acu’, ascultă aici, căcănarule. Aici e Lorne Guyland, tăticule. Dea. Eu! Eu! Mie îmi trebuie ceva special în rolul ăla. Tu n-ai nevoie de mine. De ce nu angajezi un bășinos bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el. — Care-i genul ăla, prostule? a întrebat Deggle. Era bătrână. Nu știi nimic despre o oarecare sticluță dispărută, așa-i? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Ești tulburat, i-a zis Deggle. Știi că-mi placi. Ceea ce-ți trebuie ție acum, băiete, e să te rupi de toată povestea asta. Ia tu iahtul. Plutește spre, ha, ha, albastru. Ce-i poți spune unui om care ar putea sau nu să fie un ucigaș, care poate că ți-a salvat viața sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș, se gândi Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și alt loc. Acum mâinile respective erau întinse într-un gest de prietenie. — Virgil! tună O’Toole. Virgil, băiete! Tu ești, nu-i așa? Mâna stângă îi țâșni înainte și-l ciupi cu putere de braț. Virgil stătea nemișcat de ceva timp. Vultur-în-Zbor văzu cum durerea îi traversează chipul și apoi dispare iar. Ochii îi erau goi. Flann O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult respect, tinere. Tu nu știi cine sunt eu? a spus Tony Muldoon, nevenindu-i a crede. Nu-ți permit să-mi vorbești așa. Venele de la gâtul lui Joe se umflară vizibil. Nu-mi pasă nici dacă ești Iisus Hristos, băiete. Ai să zbori afară într-un minut dacă mai continui cu chestii de genul ăsta. Am lăsat jos cana cu ceai și l-am bătut ușor pe mână pe Joe. —E în ordine, Joe, oricum, mulțumesc. Ridicându-mă din spatele biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
E tare frumoasă. Noi nu știm să o privim. Noi o urâțim. Cu suferințele noastre, cu necazurile noastre, cu ura noastră. Ne urâm și ne dușmănim noi între noi, de parcă cel din fața noastră ne-a făcut cine știe ce mare rău...“ „Poezii, băiete. Nu mai ține, Simioane“, mi-o retează. „Ce frumusețe să mai vezi când totul e la fel ca ieri, ca mâine, ca alaltăieri sau câți de mâine or mai fi să fie. Ce frumusețe... Mă descarc uneori pe controlorii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care n-au nimic de făcut. Inima cețurilor Îi suna cel puțin a păcat capital. — Fortunato, fiul dumitale vine cu mine, vreau să i-l prezint lui Jorge al meu. Fii liniștit, că mai apoi ți-l Înapoiem. Spune-mi, băiete, te-ai urcat vreodată Într-un Mercedes Benz? Julián deduse că așa se chema rabla imperială pe care industriașul o Întrebuința pentru deplasare. Scutură din cap. Atunci, e timpul. E ca și cînd ai urca la cer, numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și prin trecut, striga Fumero, rotindu-se În jurul lui Fermín. Chestiile trecute trebuie să le lași În pace, mă-nțelegi? Asta e valabil și pentru tine, și pentru nătăflețul ăsta de prieten al tău. Tu uită-te bine și Învață, băiete, că Îndată Îți vine rîndul și ție. Am urmărit cum inspectorul Fumero Îl distrugea pe Fermín În bombeuri sub lumina oblică a unui felinar. CÎt a durat Întregul episod, n-am fost În stare să deschid gura. Îmi amintesc impactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Unul dintre agenți Îi Întinse o batistă cu care se șterse pe față și pe gît. Fumero se apropie de mine oprindu-și fața la cîțiva centimetri de a mea și țintuindu-mă cu privirea. — Tu nu meritai bătaia asta, băiete. Asta-i problema prietenului tău: pariază mereu pe partea greșită. Data viitoare am să-l fut adînc, ca niciodată, și sînt sigur că vina are să fie a ta. Am crezut că mă va pocni atunci, că Îmi venise rîndul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la intrare, am crezut că era Fermín care se Întorcea, convins În sfîrșit că strădaniile noastre detectivistice nu aveau nici un haz. — Ia te uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de pușcă proaspăt. Chipul cadaveric al lui Fumero zîmbe Într-o grimasă crispată de teroare. — Unde-i Carax? — E departe. Știa că veți veni după el. A plecat. Fumero mă privea fără să clipească. — O să-ți zbor fața În țăndări, băiete. Nu va fi de nici un folos. Carax nu-i aici. Deschide gura! porunci Fumero. — Pentru ce? — Deschide gura sau ți-o deschid eu cu un foc. Mi-am desprins buzele. Fumero Îmi vîrÎ revolverul În gură. Am simțit o icnitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Hill decât să mă contrazic cu el, așa că i-am făcut cu mâna Elisei și i-am urmat pe Philip și Sonja spre intrarea din față, simțindu-mă ca fetița rotofeie și stângace a unui cuplu de atleți olimpici. Hei, băiete, cheamă-ne un taxi, te rog, Îi strigă Philip portarului, pocnind din degete fără vreo direcție anume. Fără Îndoială, era un gest insuportabil, dar având În vedere că tipul se purtase cu noi ca un cretin, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tu nu te gândești că dacă eu te pun de planton schimbul doi ești în câștig? ― Ce fel de câștig îi acela, dacă atunci când îi somnul mai dulce te scoli să intri de planton? ― Ești cam greu de cap, Todiriță băiete. Tu n-ai priceput că, dacă faci planton schimbul doi, dormi de două ori? ― Asta le trece prin cap numai la cei care gândesc ca olteanul cela... ― Da’ ia stai oleacă. Tu la ce armă ai fost când te-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
câmp - a răspuns Todiriță. ― Uite că, dacă acuma se ține seama la ce armă a făcut armata fiecare, apoi tu nu te potrivești cu mine nici într-un chip. Eu am făcut armata la artilerie. Îs comandant de tun, Todiriță băiete. Așa că, cum o dai, cum o sucești, tot nu se leagă lucrurile. Da’ cine știe dacă or mai fi tunuri pentru niște moșnegi ca noi? ― Apoi dacă voi sunteți moșnegi, atunci ci sî mai zâc di mini? - a intrat în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
merge în încăperea de colo, să vă vadă medicul dacă sunteți sănătoși. Pe urmă, vă întoarceți aici. Executarea! Cu un „stânga-mprejur” cam moale, au plecat spre locul arătat de ofițer. Sergentul de serviciu a rămas în fața căpitanului... ― Ia spune, băiete, ce durere ai? Te văd după ochi că ai a-mi spune ceva. Parcă ai fi un motan prins la oala cu smântână. ― Domnule căpitan, permiteți să raportez. ―Lasă formalitățile pentru ocazii oficiale. Acum discutăm lucruri particulare. Te ascult. ― V-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de Dumitru. Continua să meargă îndoit de mijloc și cu capul mult plecat. Dumitru s-a întors și a repetat rugămintea. ― Ce ai spus? - a întrebat Todiriță. ― Să mă lași să merg în urma ta - a reluat vorba Dumitru. ― Așa spune, băiete. Nu știi cum se cere în armată? Să vorbești tare și răspicat. ― Da’ știu că îți place milităria! Uite că ai să ai parte de ea cu vârf și îndesat - a răspuns Dumitru, dându-se înlături, să poată trece Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu?” „Păi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îl îngropăm? Mare pedeapsă mi-ai dat, Doamne! Învață-mă ce să fac, căăă... în casă nu-l pot ține”. Ca și cum ar fi fost speriat de cine știe ce jivină, Petruță a tresărit. „Păiii... trebuie să-l îngropăm... mamă Irinuță”. „Da’ unde, băiete? Undeee?” - a întrebat ea, frângându-și mâinile. „Întâi, hai să-l îmbrăcăm și ne-om mai gândi”. S au chinuit multă vreme până au reușit să-l îmbrace. Când au terminat treaba, hangița a întrebat din nou, printre lacrimi: „Spune
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
părul din frunte și o parte din coamă pârlite. Parcă trecuseră prin foc... Atunci m-am uitat mirat și întrebător la camaradul meu: „Ce-or fi pățit omul și caii de arată așa?” Și l-am întrebat: „Ce faci, Traistă, băiete? De unde vii?” Omul a făcut ochii mari, semn că mi-a recunoscut glasul. „Euu... am fost... și măăă... întorceam...” „Unde ai fost?” „Tocmai după deal, undeee... i-am găsit!” Se vedea limpede că a pățit ceva grav, care l-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de ori mai ușoară decât un balaur de tun! ― Știi tu cum se spune? ― Cum? ― Că pasărea pre limba ei piere. Așa că, dacă ai vrut să te faci tunar, acum du ți crucea. Și încă n-ai ajuns pe Golgota, băiete! ― Adică ce vrea să însemne asta? ― Nu mare lucru. Doar că acușica, când vor porni ploile, au să înceapă și aplicațiile: de zi și cele de noapte, cele mai plăcute... Atunci să te văd, Todiriță băiete! ― Ție ce îți pasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai ajuns pe Golgota, băiete! ― Adică ce vrea să însemne asta? ― Nu mare lucru. Doar că acușica, când vor porni ploile, au să înceapă și aplicațiile: de zi și cele de noapte, cele mai plăcute... Atunci să te văd, Todiriță băiete! ― Ție ce îți pasă? Îți umblă gura ca melița: „încărcați, distanță... înălțător”... și câte alte comenzi... iar dacă ceva nu-i bine, urmează „la loc comanda!” Te-ai întrebat tu ce are de tras unul ca mine? Un amărât de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu înțelegea anumite comenzi pe care nu le-a auzit la infanterie. Norocul lui a fost Dumitru, care îi explica în amănunt toate acestea... Așa a ajuns să fie unul din cei mai buni încărcători de tun din baterie. ―Todiriță, băiete. De instruit te-am instruit. De plâns la despărțirea de camarazii noștri ai plâns. Acum nu avem alta de făcut decât s-o luăm pe scurtătură, cum s-ar spune, ca să ajungem cât mai repede la gară - l-a luat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Numai că, așa cum vine, așa se duce. Până nu pun piciorul în ograda mea, nu simt că sunt eu... ― Da’ tu crezi că eu nu-s tot așa? Numai că... vezi tu?... Știu eu la ce ți-i gândul, Todiriță băiete. Știu!... Gândește-te, însă, că și acela al lui Cocostârc poate a fost luat în concentrare, ca și tine. Așa căăă... ― Îi reformat, mama lui de netrebnic! Tu știi că seara, când se dădea stingerea și vroiam să mă hodinesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]