2,854 matches
-
orice reacție. Totuși, întinde mâna și-l mângâie pe creștet: - Nu plânge! ... Lasă, trece imediat ... L-ar cuprinde în brațe și, de i-ar sta în putință, ar lua asupra sa toată suferința pe care o citește pe fața lui. Băiețelul se uită la ea cu simpatie. Privită printre genele încărcate de lacrimi, străina îi pare o zână gata să-i sară în ajutor. Ea, cu genunchii îndoiți, ca să ajungă la înălțimea lui, îl întreabă pe ton cald, moale, studiind-l
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
zis să nu alergi!, îl admonestează mama, cu asprime. Observând chipul plin de înțelegere al celeilalte, cu obrazul în dreptul obrazului fiului ei, i se adresează fără vreo introducere, explicând: - E-atât de neastâmpărat!... De-abia îl stăpânesc ... - Ei, așa-s băiețeii ... , răspunde conciliantă străina. Privirile îi alunecă de la copil în direcția mamei lui și o cercetează pe fugă. Este o tânără suplă și grațioasă, îmbrăcată lejer, în pantaloni de trening bleumarin și un tricou alb, imprimat cu un desen vesel. În comparație cu
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Gabriel. Sau Andrei ... Lacrimile i-au secat și, preocupat de proaspăta căzătură, își studiază julitura de pe genunchi. - Da, ne cheamă la fel ... Sesizând că dialogul dintre ea și copil o contrariază întrucâtva pe mamă, o atrage în conversație: - Aveți un băiețel tare drăguț și isteț! - Da ... drăguț și isteț! Însă și neastâmpărat!..., adaugă nemulțumită la adresa lui, deși stridența din glas i s-a ostoit. - Cred că de obicei e cuminte ... S-a întâmplat ca acum să fie neatent ... - Nu e tocmai cuminte
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
printr-o furtună de emoții contradictorii. Nu știe dacă să se bucure sau nu pentru cuvintele pe care le-a auzit. Cum adică e mamă singură? Unde este tatăl copilului? Au divorțat? I-a părăsit? O fi lucrând în străinătate? Băiețelul l-a pomenit cu drag pe tati al lui!... Zicea că el i-a ales numele Alin. Desigur, cu gândul la ea - Alina nu se îndoiește de asta!... I-ar pune un milion de întrebări femeii din fața sa, însă n-
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
că el i-a ales numele Alin. Desigur, cu gândul la ea - Alina nu se îndoiește de asta!... I-ar pune un milion de întrebări femeii din fața sa, însă n-are niciun mijloc să facă asta. Mama și-a luat băiețelul de mână și pare gata să-și continue drumul. Din disperare, găsește soluția salvatoare: - Îmi cer scuze că n-am făcut-o mai devreme! Sunt Alina Mihăescu! Și-i întinde mâna cu prietenie, zâmbindu-i larg. - Andrada Pascu sunt! Iar
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
frumoasă ... Haideți să ne oprim pe terasă, la o înghețată! Ca să-i treacă supărarea micuțului domn ... - își justifică îndrăzneala. Doamna Pascu zâmbește și, cu un gest făcut ușor din cap, răspunde afirmativ invitației. Deoarece n-a uitat încă de căzătura băiețelului ce o lăsase de mână și o luase la fugă, mimează indecizia: - Hmmm, nu prea știu ... Oare să mergem la o înghețată ... Să mă mai gândesc ... Alin m-a supărat ... Ar trebui pedepsit ... , nu premiat ... - Mama! Mami, te rog! Iartă
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
știe un milion de lucruri despre el și despre mama lui, deși este întâia lor întâlnire. - Șapte ani! Sunt băiat mare!... - Da, ești băiat mare ... - Când vrea el, e băiat mare - intervine Andrada Pascu tăios. Când nu ... e doar un băiețel ... care ... nu-și ascultă mama ... - Dar pe tata îl ascultă?, încearcă apa cu cutezanță Alina. Ăăă ... noi suntem singuri ... - Tati s-a mutat!, îi corectează băiețelul bâlbâiala. S-a mutat ... în cer! - Of, Doamne!... Îmi pare rău!, țipă Alina. Strigătul
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
vrea el, e băiat mare - intervine Andrada Pascu tăios. Când nu ... e doar un băiețel ... care ... nu-și ascultă mama ... - Dar pe tata îl ascultă?, încearcă apa cu cutezanță Alina. Ăăă ... noi suntem singuri ... - Tati s-a mutat!, îi corectează băiețelul bâlbâiala. S-a mutat ... în cer! - Of, Doamne!... Îmi pare rău!, țipă Alina. Strigătul ei răsună neplăcut în urechile doamnei Pascu. „Asta e viața, Liviu a fost și nu mai e! Nu e nici primul, nici ultimul care s-a
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
mâncat fructele împreună cu familia, apoi a semănat sâmburii, pe fiecare în câte un ghiveci. Cu grijă, a așezat ghivecele la scara de la intrarea în casă, de o parte și de alta a ei. Peste câtva săptămâni semințele au încolțit, iar băiețelul avea grijă să le ude la timp. Cu timpul, tulpinițele fragede au crescut, luând formă de copaci, iar copilul le-a plantat în dreptul geamului, de la camera în care dormea. Pomii s-au înălțat și o dată cu ei a crescut și Ilieș
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
să vină la masă. Și, culmea, vrea să se spele pe mâini cu apă caldă. De prea multă bucurie, doamna Silvica aleargă într-un picior la cămară de unde aduce două sticle înfășurate-n ziare: -Ghici, ce-a adus fata pentru băiețelul ei? Gigi ridică sprâncenele: -Chiar, mă, ce ai acolo? Silvica se fandosește: -Surpriză, surpriză! Chihotind, aduce un pahar și dezvelește o sticlă. Gigi exclamă admirativ: -Ooo! Avem tărie! -Țuică de caise, dragă!De la tata. A făcut vreo doișpe litri. Opt
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
fiecare foaie de ziar. Se mai observa asta și din felul în care mergea pe vârful picioarelor. Cum l-a învelit ea cu un cearșaf ca un giulgiu, ca să nu putrezească prețiosul cap de familie. După ce și-a înfofolit scumpul”băiețel”, Silvica a intrat cu fierul de călcat într-un maldăr de rufe. Uf!..Scăpasem de cutremurul pomenit. Relaxat, mă uitam la fața ei.Zâmbea fericită, netezind lenjeria dumnealui. Îi ghiceam gândurile: ce bine este să ai un bărbat ca Gigi
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
de alte treburi (Doamne, femeia asta nu mai obosește?). Tocmai când gândeam așa a intrat în sufragerie “mumia” de Gigi înfășurată-n cearșaf, căscând de i se rupea gura. -Ce-am mai dormit, mă fato, ce-am mai dormit? -S-a trezit ”băiețelul”? Să-i dea mama un ”șprițache” de chihlimbar? -Dacă tu vrei să mă pedepsești...pot să te refuz? Silvica aduse un ”șprițache”domnuluiGigi, care se răsturnase pe canapea. -Ia ”băiețelu”, să te răcorești! Băiețelu’ întinse alene mâna și azvârli pe
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
Neumann Publicat în: Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului „HaGanenet" (Educatoarea)* Franța, 2014 Regia: Nadav Lapid Muzica: Michael Emet Scenariul: Nadav Lapid Educatoare într-o grădiniță de copii, Nira, o surprinde pe bona lui Yoav, un băiețel de 5 ani, notând versurile pe care copilul le pronunță ca în transă. Convinsă de geniul poetic al copilului, Nira își atribuie misiunea de a-l proteja într-un mediu ostil poeziei. Născut la Tel Aviv, în 1975, Nadav Lapid
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
În prag de iarnă”, „A sosit iarna”, „Omul de zăpadă”, „Fulg rătăcit” , „Ninge”: „Fulgi pufoși, de vată moale, / Se aștern pe deal, pe vale. Crește stratul de zăpadă. / Sorinel ar vrea să vadă: -Nu cumva s-au adunat / Și alți băieței din sat, / Îmbrăcați toți în cojoace, / Împreună să se joace?” În foarte multe dintre poeziile volumului „Simfonia naturii” sunt create imagini clare din natură, în funcție de sezonul la care se referă, constituind adevărate pasteluri. Autoarea Olimpia Sava ne poartă într-adevăr
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
în acest loc. Adormi în câteva secunde. Oboseala drumului și grija revederii i-au sleit puterile. Dormi buștean până dimineața. S-a trezit pe la zece și ceva. Domnea o liniște suspectă. Nu știa dacă Sonia s-a întors și dacă băiețelul doarme sau a ușchit-o undeva. Era atât de bizar că se află aici unde, probabil, nu e dorit, însă nici alungat. Se gândea în toate felurile. Relația lui cu Sonia părea încheiată demult. Dacă rămânea totuși, era dintr-o
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
nu sunt agreați de nimeni, dar eu muncesc, slavă Domnului, și, cum vezi, avem de un corn proaspăt în fiecare zi. A urmat o tăcere lungă și penibilă. Apoi Sonia se sculă, spălă vasele și spuse că-l duce pe băiețel la grădiniță. El, Norman, n-are decât s-o aștepte sau, dacă se simte obosit, se poate culca în dormitor. - Am un pat dublu foarte comod. E pentru trei persoane. Putem dormi toți acolo. Veni lângă el și-l cuprinse
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SCRISOAREA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA Pe un scăunel în Rai, Șade Moșul Niculai, Șade, șade dus pe gânduri Și citește niște rânduri Scrise de un băiețel Pe-o foaie de carnețel: „Dragă Moșule, te-aștept Nici nu știi, dar simt în piept Niște-nțepături, de zici Că s-au aciuat furnici. Rău de-am fost sau cumincior, Să îți spun nu mi-e ușor! Ce e
SCRISOAREA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362397_a_363726]
-
Nu vor nicio clipă în loc ca să stea! Și cât de frumoși sunt, ah, bată-i norocul! Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri; Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru ei fac pariuri... Iar un băiețel cu un fes cu trei ciucuri Din sania mică duios îți zâmbește, Trăiește clipita, că poți să te bucuri, Și tu, schior vajnic vei fi, când vei crește! Schiorii-n elan pe zăpadă se-avântă, Evită în fugă pe pantă
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
adevărat. Lângă el citesc și scriu, Cânt , dansez, până târziu Și el fără, vorba multă, Numai tace și asculta. Studios și el se-arată; Mi-a lătrat poezia toată Și isteț și cumințel Bravo, bravo, Botoșel! Nouraș Nouraș, e-un băiețel Ca și ține, mititiel; Hărăzit, ca să trăiască Sus, pe bolta cea cerească. Frățiori, are-o grămadă, Parcă-s bulgari de zăpadă Și chiar de nu-ți vine-a crede, Ei iubesc tot ce e verde. Pe cerul întins că marea
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
stinge. Era ultima ei dorință. De ce eu, m-am întrebat, de ce pe mine? Îmi răsuna în minte această întrebare, deși intuiam răspunsul... Mama ei a bănuit întrebarea, după mirarea de pe fața mea, m-a luat de mână și a spus: - Băiețel, tu ai fost singurul care a ajuns la sufletul ei, și te iubește prostuța, deși e clar că tu nu simți așa. Te rog, hai și-o vizitează, e ultima ei dorință, doctorul a spus că se stinge azi, mâine
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
îngrijorați de lipsa știrilor. El, băiatul mamei care înainte de a pleca în armată nu știa cum să-l protejeze, să-l alinte deși se considera mare. Îi spusese de multe ori că oricât de mare va fi, pentru ea tot băiețelul mamei va fi. Abia aștepta întâlnirea promisă de frumoasa telefonistă dar nu în sat ci undeva la oraș. Acolo în sat riscul ar fi fost prea mare de a se vorbi pe seama ei dacă ar fi fost văzută cu un
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
diseară! ** Regina nopții, limpede ca un glob de cristal trona pe bolta senină. Era ger de crăpau pietrele. Zăpada strălucea, reflectând razele lunii. Sania lui Moș Crăciun trecea în viteză prin fața Lunii și ducea cadourile,bucurându-i pe copii. ** Micuțul băiețel blond, slăbuț, stătea țintuit în cărucior. Avea picioarele bolnave. Nu se putea deplasa decât cu ajutorul acelei mașinării complicate. Nu-i era somn, stătea ascuns să-l vadă pe Moș. Așa visase. Că-l va vedea și va fi însoțit de
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
întâi. Meșterul Manole mi-a fost pildă deseori - nimic nu se poate fără sacrificiu. GP: Cum este omul Ioana Chiriță? IC: Sunt soție, mamă - am doi copii minunați, fetița (pentru mine e încă fetița mea) are 27 de ani, iar băiețelul are 18 ani - familia este foarte importantă pentru mine. Omul Ioana Chiriță are un suflet de copil poet... GP: În timpul liber, atât cât există el, ce obișnuți să faceți? Ce fel de cărți citiți? Ca reflecție în ce privește viața, aveți un
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
vor dezvălui fără întârziere, conexiunea dintre Dumnezeu și Omenire, care înmugurește timid, în mijlocul mulțimii. Sămânța este sădită în sufletul unui copil de șase ani, care în inocența sa, crede fără umbră de îndoială, că artificiile se transformă în pietricele. Vlad, băiețelul care preț de câteva cuvinte contopește în joacă, cerul cu pământul, nu renunță așa ușor la încrederea să că această comuniune este posibilă. „Dar tu mi-ai zis, răspunse copilul printre suspine, să caut steluțele din cer în zapadă”. Replica
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
ca într-un troc neînțeles cu destinul, de pe bancheta din spate, trezit dintr-un somn adânc de către salvatori, dintr-un morman de fiare, dar care nu i-au făcut nici măcar o zgârietură, ținând o frunză de tei în mânuță, un băiețel de aproximativ doi ani a zâmbit cu mâna întinsă, ținând frunza cu două degețele, către un salvator, chicotind amuzat: - Na! Ta-ta-ta-ta...! când acesta l-a luat în brațe cu ochii scăldați în lacrimi, gest de la care, absolut nimeni nu a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]