2,818 matches
-
menționat, În fine, atributul de „crai” (pe lângă cel de Împărat) al lui Francisc I XE "Francisc I" , ceea ce face trimitere la calitatea sa de rege al Ungariei, care nu putea fi ocolită, cel puțin atunci când era vorba despre zona comitatelor bănățene. În orice caz, analiza acestui text relativ simplu dezvăluie foarte bine modul În care noțiunile geografice elementare participau la construirea loialităților și identităților politice, sistemul de Învățământ fiind principalul factor de difuzare a unor asemenea cunoștințe. Pe acest fundal geografic
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a intrat În atenția cercetării În anul 1901, atunci când preotul Emilian Micu XE "Micu" a descoperit o colecție aproape completă „Între hârtiile cârnățarilor” din piața Lugojului, fapt semnalat imediat În gazeta lugojeană Drapelul, de către Valeriu Braniște XE "Braniște" . Notița ziaristului bănățean l-a determinat pe profesorul George Precup XE "Precup" din Blaj să caute acest periodic În bogata bibliotecă a canonicului Ioan Micu Moldovan XE "Micu Moldovan" , unde va găsi o colecție completă. Pe baza acesteia, Precup va elabora un prim
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Îl servise timp de 21 de ani și la Oradea. Alături de ea Îi aduce și pe cei cinci copii nelegitimi ai acesteia, care vor umple curtea episcopală cu prezența lor idilică și vor da naștere la comentarii, spre stupoarea clerului bănățean. Episcopul Își va continua Însă menajul netulburat. Situații și mai grave se Înregistrează atunci când clericii celibatari Își caută partenere În rândul rudeniilor. Așa face, de exemplu, intransigentul autor al Procanonului, protopopul Gurghiului, Petru Maior XE "Maior" , Întreținând relații nepermise cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și se transmit ca moștenire. În timp ce aceste salbe consfințeau legătura dintre soți, galbenii dăruiți de Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" emblematizau o altă relație, tot de natură afectivă, aceea dintre „drăguțul de Împărat” și admiratoarele sale bănățene sau ardelence. Relatările de epocă ne oferă uneori, la o lectură atentă, șansa de a reconstitui pe viu procesul prin care se Înfiripă un mit, felul În care se configurează acesta, În memoria istorică pe cale de a se naște, din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a românilor, faptul că aceștia au supraviețuit peste veacuri, necontaminați de atingerea malefică a străinilor. Evident, era o idee de natură să servească foarte bine ideologia naționalistă a epocii, care punea accentul pe diferențiere și pe separarea de Celălalt. Intelectualul bănățean Damaschin Bojincă XE "Bojincă" este unul dintre cei care susțin teza respectivă, În lucrarea sa cu caracter etnografic și istoric, Anticile romanilor, publicată Între anii 1832-1833, la Tipografia Universității din Buda XE "Buda" , În care descrie obiceiurile tradiționale ale românilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
De exemplu, maghiarii nu au fost nici primii și nici cei mai „importanți” observatori care au construit o imagine cu privire la români, pe parcursul secolelor XVIII-XIX. Dar nici măcar imaginea de sine a românilor (În primul rând autopercepția modernă a românilor transilvăneni și bănățeni, configurată de generația Școlii Ardelene și de intelectualii romantici de la 1848), imagine pe care am analizat-o pe larg cu altă ocazie, nu poate revendica o asemenea prioritate. Imaginea de sine a românilor a apărut În primul rând ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În unele cazuri, decât un simplu artificiu argumentativ. Cu toate acestea, prezența lor frecventă În texte va contribui la conturarea unor imagini mai favorabile proiectate asupra maghiarilor, Îndeosebi În rândurile românilor din Ungaria. Aceste imagini justificau acțiunea politică a românilor bănățeni, care Își căutau aliați În cercurile politice maghiare, În disputa lor cu ierarhia bisericească sârbă. De asemenea, imaginile etnice „binevoitoare” construite acum erau favorizate (În afara moștenirii iluministe) și de filosofia politică tradiționalistă, conservatoare, specifică „erei Metternich”. Aceasta descuraja reprezentările ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Petru Maior XE "Maior" , din primele decenii ale secolului al XIX-lea: Următorii lui Petru Maior XE "Maior" , cei de la Timiș și Criș, nicidecum nu cunoștea mai bine periclul ce amenința naționalitatea română din partea ungurismului. Dintre aceștia, este remarcat cărturarul bănățean Damaschin Bojincă XE "Bojincă" , criticat de către Papiu XE "Papiu" deoarece „află lucru demn a-i lăuda pe români pentru că Învață cu atâta diligență limba ungurească, iară nu cea românească”. Pentru a demonstra „gravitatea” afirmațiilor preopinentului său, Papiu XE "Papiu" reproduce
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
robia turcească se plânge Că cur’ turcii ca și spurcii Și tătarii ca ogarii Și lătânii ca și cânii Și pe noi de n-or ajunge, Pe mine m-or d-omorî Și pe tine te-or robi! Această baladă bănățeană surprinde atât ostilitatea față de lătinul perceput ca străin sub raport religios, „păgân” la fel ca tătarul și turcul, cât și adversitatea față de incursiunile militare otomane și austriece, cu consecințe negative resimțite În mod egal, mai ales, aici, În Banat. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Novăceștilor. Personajul este acum mai concret Încadrat geografic, fiind vorba de fata de latin din Buda XE "Buda" sau din „Dodrin” (ratașabil tot zonei Dunării Mijlocii; vezi, de exemplu, forma toponimică „Dobrițin”), fapt care poate fi pus În legătură cu circulația preponderent bănățeană a respectivelor cântece epice. Totodată, din descrierea spațiului de rezidență a fetei, străin prin excelență, se degajă o notă de alteritate suplimentară, rezultată din caracterul de civilizație urbană al acestuia: Numai eu am auzit D-un oraș mare, -n Dodrin
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
autorităților locale, dornice să atragă atenția forurilor superioare asupra dificultăților pe care le au de Întâmpinat, fie expresia speranțelor și autoiluzionărilor intelectualilor „iacobini”, care Își imaginează, utopic, o activizare a mulțimilor seduse de idealurile revoluționare. În ceea ce privește participarea soldaților ardeleni și bănățeni, mai ales din granița militară, la războaiele napoleoniene, ea este conturată, de regulă, În cifre și fapte, Într-o bibliografie destul de Întinsă. Dincolo de consemnarea prezențelor și a faptelor de arme săvârșite, nu există decât indicii prea puțin semnificative referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
austriece, În condițiile unor relații personale intense În acest context (funcționari, soldați, ofițeri - care circulă În ambele sensuri), ținând cont de posibilitățile moderne de locomoție și comunicare, firesc ar fi fost ca distanțele mentale să se micșoreze substanțial. Un corespondent bănățean al lui Papiu XE "Papiu" vorbește despre „o călătorie prin Italia și alte părți ale țării”, dovedind, la nivelul limbajului uzual, conștientizarea apartenenței comune la conglomeratul politic austriac. Ioan Faur XE "Faur" se arată uimit de rapiditatea cu care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Dovin (reprint), Budapesta, 1989. BÎrlea, Ovidiu, Poetică folclorică, Editura Univers, București, 1979. Bled, Jean-Paul, Franz Joseph, Editura Trei, București, 2002. Bocșan, Nicolae, Contribuții la istoria iluminismului românesc, Editura Facla, Timișoara, 1986. Bocșan, Nicolae, „Imaginea Europei În cultura iluministă a românilor bănățeni”, În Banatica, 12, nr. 2., 1993. Bocșan, Nicolae, „Revoluție și revoluționar la românii din Transilvania În 1848 (martie-august)”, În Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, Historia, 1990, fasc. 1. Bocșan, Nicolae; Duma, Mihai; Bona, Petru, Franța și Banatul. 1789-1815, Muzeul de Istorie, Reșița
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
europene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984. Alexandru Duțu, „Europe’s Image with Romanian Representatives of the Enlightenment”, În volumul Pompiliu Teodor (coord.), Enlightenment and Romanian Society, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, pp. 143-151. Nicolae Bocșan, „Imaginea Europei În cultura iluministă a românilor bănățeni”, Banatica, 12, 1993, nr. 2, pp. 183-188. Câteva repere la Toader Nicoară XE "Nicoară" , Transilvania la Începuturile timpurilor moderne (1680-1800). Societate rurală și mentalități colective, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997, pp. 52-54. Adrian Marino, op. cit.; studiul a fost precedat de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de Banat aux campagnes contre Napoleon XE "Napoleon" ”, Revue Roumaine d’Histoire, IX, 1970, nr. 2, pp. 291-304; Petru Bona, În volumul Nicolae Bocșan, Mihai Duma, Petru Bona, Franța și Banatul. 1789-1815, Muzeul de Istorie, Reșița, 1994, cap. „Participarea grănicerilor bănățeni la campaniile Împotriva Franței”, pp. 129-228. O excelentă analiză a acestui subiect, pe baza circularelor bisericești bănățene, la Nicolae Bocșan, Mihai Duma, Petru Bona, op. cit., cap. „Imaginea Franței și a francezilor În Banat”, pp. 29-45; de asemenea, Ladislau Gyémánt XE
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
291-304; Petru Bona, În volumul Nicolae Bocșan, Mihai Duma, Petru Bona, Franța și Banatul. 1789-1815, Muzeul de Istorie, Reșița, 1994, cap. „Participarea grănicerilor bănățeni la campaniile Împotriva Franței”, pp. 129-228. O excelentă analiză a acestui subiect, pe baza circularelor bisericești bănățene, la Nicolae Bocșan, Mihai Duma, Petru Bona, op. cit., cap. „Imaginea Franței și a francezilor În Banat”, pp. 29-45; de asemenea, Ladislau Gyémánt XE "Gyémánt" , „Ecouri ale Revoluției Franceze În Transilvania”, Crisia, XVIII, 1988, pp. 173-183; „Ideology and Propaganda: Echoes of
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Popa" , L’image de Napoleon XE "Napoleon" en Transylvanie à l’époque des Lumières, În volumul Romul Munteanu (coord.), La culture roumaine à l’époque des Lumières, II, Editura Univers, București, 1985, pp. 159-176. Dat fiind faptul că pentru satele bănățene există analiza lui Nicolae Bocșan, op. cit., am folosit cu precădere circulare bisericești și alte acte oficiale provenind din Transilvania: Emil Micu XE "Micu" , „Răsunetul războaielor lui Napoleon XE "Napoleon" I la românii din Ardeal. Ce spun circulările bisericești”, Revista Istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1912; Din înțelepciunea poporului, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Apa trece, pietrele rămân. Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1966; Petru Rezuș, Dacă poți râde, să râzi, pref. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: I. C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Ovidiu Papadima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
tema morții, compuse după pierderea soției și a fiicei sale, îmbină accente elegiace preromantice cu meditația retorică religioasă. Alte meditații și alegorii, scrise într-o limbă firească, dar fără relief, sunt închinate frumuseților naturii și iubirii de oameni. O „novelă bănățeană”, Ruja, publicată în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1845), este prima scriere în proză cu subiect țărănesc din literatura Ardealului. Doi tineri, Ruja și Pătru, care nu se pot căsători din cauza sărăciei, îl ucid pe bogatul Trăilă, preferat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
revista „Ateneu”. În 1976 se mută la București, unde e funcționar al Federației Comunităților Evreiești, ieșind la pensie de boală în 1981. Colaborează la „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „România literară” ș.a. Debutează în 1956 cu o poezie în „Scrisul bănățean”, apoi în volum, cu Lumină întârziată (1967). Cartea stă sub semnul amintirilor tulburătoare ale vieții de lagăr, etapă care i-a marcat copilăria, acest ciclu fiind rescris ulterior sub titlul Ierburi amare și publicat în culegerea Toleranța (1995). Încântărilor juvenile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
1968 „România literară”), „Secolul 20” (1957), „Caiete critice” (1979, supliment al „Vieții românești”, cu periodicitate aleatorie, din 1982 revistă de sine stătătoare). Mai puțin direct erau influențate și celelalte periodice literare și de cultură: „Contemporanul”, „Tribuna”, „Cronica”, „Orizont” (anterior „Scrisul bănățean”), „Ramuri”, „Familia”, „Vatra”, „Transilvania”, „Teatrul”, „Amfiteatru” ș.a. Uniunea tutelează, de asemenea, Editura Cartea Românească (întemeiată în 1970, condusă succesiv de Marin Preda, George Bălăiță, Magdalena Popescu Bedrosian). Producția literară a membrilor este valorificată și prin alte edituri: Minerva și Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
țară unde se ciocnesc atâtea soiuri și se împletesc atâtea culturi” (1/1926). Ideea îi aparține lui Lucian Blaga, care semnează, în primul număr, studiul Barocul etnografiei românești. Studiile și articolele publicate de revistă urmăresc tocmai abordarea adecvată a culturii bănățene, cu accent pe specificul românesc în contextul acestei interculturalități. Astfel, E. Lovinescu publică Tradiționalismul, Lucian Blaga - Teatrul de vest, Filaret Barbu - Renașterea folclorului, Sabin V. Drăgoi - Crăciunul la noi. Se tipăresc studii de istorie și de filosofie a istoriei (semnate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285596_a_286925]
-
istoriei (semnate de Sever Bocu, P. Ciobanu, Fr. Blaskovics), de istoria artei (V. Bârlea, Ioachim Miloia), de muzicologie etc. Literatura originală este ilustrată mai ales prin poezii semnate de Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Aron Cotruș. Proza este reprezentată de scriitori bănățeni (dintre care se detașează Mihail Gașpar). Revista promovează traducerile din literatura română, remarcându-se versiunile în germană ale lui Franyó Zoltán (din Ion Pillat, Ion Minulescu, Nichifor Crainic). Profilul periodicului este completat de recenziile și cronicile literare, politice și economice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285596_a_286925]
-
Mai trebuie precizat că, în zilele de 19-20 decembrie, la Timișoara ajung și o parte din trenurile ocupate de muncitori din sudul țării, înarmați cu ciomege și declarați de autorități a fi „gărzi patriotice” apte să stopeze revolta din capitala bănățeană; aceștia nu vor debarca totuși în oraș, bănuind că ar putea fi manipulați de Puterea comunistă; o parte dintre ei sunt așteptați la gară de revoluționari, care îi conduc în Piața Operei, pentru a-i încredința de izbucnirea unei revolte
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cum i-am numit, nu vor fi prezentate în ordinea cronologică a intervențiilor lor, ci după o ierarhie și logică interioară. De remarcat că, pentru a salva statutul de revoluție nemanipulată și neconfiscată al evenimentelor din 16-22 decembrie din capitala bănățeană, partida timișorenilor va încerca să se limiteze și raporteze la mișcarea din Timișoara ca la ceva rupt și separat de restul țării, într-un fel de autonomie morală și politică față de cealaltă parte a României, care, cel puțin în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]