1,344 matches
-
Nicu vibra mai ales la „dar sunt bordeie fără foc“ și la ultimul îndemn, „Nu uita când ești voios, româââne să fiiii bun!“, vorbe la care oamenii se duceau imediat în casă și aduceau bunătăți, unii le mai dădeau și bănuți. E bine să le amintești oamenilor ce au de făcut, unii pur și simplu uită. Alexandru le-a dat la toți bani, bomboane și i-a poruncit lui Toader să le aducă bunătăți din casă. Curios, Toader nu era binedispus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în coadă de pește. La întoarcerea acasă pățise iar un necaz, din cele care parcă-l urmăreau în ultimul timp, șeful corului n-a mai vrut să-i dea partea lui de câștig din traistă, vasăzică a rămas numai cu bănuții și cu ce apucase să-și pună în buzunare. S-a strecurat pe ulița lui prost luminată, pe furiș, cu groaza în suflet să nu-l întâlnească pe Botosu și să rămână chiar fără nimic din toată munca, anul trecut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
A prins o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o pe maica stareță, cu ochii sclipind de mirare: „Valeu, da’ de ce stați voi acilea și bărbații voștri la zece kilometri?“ Bătuse atâta drum, când pe jos, când în car, când în tramvaiul cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi plătesc, spuse, supărată Lana. — Ia ascultă, ai încercat vrodată să trăiești c-un salar ca a’ meu? Crezi că cei de culoare primesc hrană și haine de pomană? La ce te to’ gândești cân’ stai aici și-ți numeri bănuții? La ce? Un’ trăiesc eu știi cum cumpără lumea țigări? N-au cum cumpăra pachetu-ntreg, cumpără cu bucata, doi cenți țigara. Crez’ c-o mamă de culoare o duce bine? Pe naiba! Nu-ndrug prostii. Mi s-a făcut lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sindicatelor Muncitorești. Se pare că ceilalți au fost de acord cu ea, căci grupul și-a continuat drumul, îndepărtându-se. Trebuie să recunosc că nu aș fi refuzat o donație oricât de mică. Pentru un tânăr muncitor e bine-venit orice bănuț pe care poate pune mâna lui ambițioasă și harnică. În plus, s-ar fi putut ca unul dintre nătărăii aceia să câștige o avere la vreun concurs cu fotografiile mele. M-am gândit pentru o clipă să alerg după grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niște ticăloși fără scrupule, cărora nu le pasă de ființele umane. Culturi modificate genetic... își bat joc de mediu. Patentează gene, pun stăpânire pe moștenirea noastră comună, profitând de neatenția generală. Încasează mii de dolari pentru medicamente care costă câțiva bănuți. Pretinzând că fac cercetări, când de fapt nu fac. Pur și simplu cumpără munca altora. Pretind că au costuri de cercetare mari, când ei cheltuiesc cea mai mare parte a banilor pe reclamă. Și apoi ne mint în acele reclame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ceea ce credem noi că ar fi adevărat. Adevărul poate fi Înspăimântător. — Nu și pentru mine. Eu Îmi consult astrologul de două ori pe săptămână. — Păi, nu e... scump? — 75 de dolari. Jumătate din cât Îmi ia psihologul. Dar face fiecare bănuț. Ghicitoarea mi-a zis că Charlie va face prima mișcare În L.A. Sincer, abia m-am Întors de la o prezentare din Spania și Franța, În momentul ăsta sunt sătulă până-n gât de călătorii și Încă amețită din cauza diferenței de fus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spune că a găsit o casetă bătută cu diamante. Singurul lucru pe care colonelul vi l-a povestit e că, potrivit Însemnărilor lui Ingolf, fusese vândută o lădiță: și de ce nu, era un lucru vechi, o fi scos și niște bănuți, dar nimeni nu ne spune că asta i-a asigurat traiul. O fi avut o mică moștenire de la tatăl său.“ „Și de ce lădița trebuia să fie una fără valoare?“ „Pentru că mesajul ăsta e-o listă de spălătoreasă. Haide, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
superioare, aidoma zeilor, Fran avea tendința să observe într-o clipită că aveau picioarele - și nu numai picioarele - de lut. Prin urmare, la treizeci și patru de ani, deși înaltă (prea înaltă, își spunea Fran) și subțire, cu părul roșcovan ca un bănuț de aramă și cu ochi gri-verzui, tulburători, Francesca nu trecuse niciodată de pragul magic de șase luni și rămăsese, în chip hotărât, celibatară. Mama ei zicea că era din cauză că nu-și putea ține gura și că bărbaților nu le plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nostru timp de cincizeci de ani. În tonul vorbitorului era ceva dezagreabil care o puse în gardă. — Însă nu va primi un ceas de aur, nici măcar unul de la Argos. — Care este numele companiei? — Nu-mi permit să le dau nici un bănuț, mă înțelegeți. — Nu mi-ați spus numele companiei, insistă Fran. — Ne găsiți pe șoseaua de centură. Wadey’s Buses. Recunoașteți numele acum? Fran tresări. Era șeful companiei dubioase de autobuze. — Treizeci de oameni or să rămână pe drumuri. Din cauza ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era un chip care ieșea în evidență, știa. Nu frumos, dar memorabil. Cu buzele pline pe care le moștenise de la mama ei și părul roșu ca un bănuț de aramă, putea chiar, în zilele bune, să fie o femeie atrăgătoare. Cu excepția faptului că era cu vreo jumătate de centimetru mai înaltă decât orice bărbat pe care-l întâlnea. Majoritatea bărbaților care voiau să privească galeș în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
panică, gândindu-se că făceau o greșeală, mirese pline de recunoștință care știau că aveau noroc că își puneau în sfârșit pirostriile, mirese practice care ar fi preferat să strângă bani pentru un apartament de lux și care deplângeau fiecare bănuț care nu putea fi recuperat. Dar nu mai avuseseră niciodată o mireasă mânjită cu ulei care avea obiceiul să fure eșantioane de sânge. — Dumnezeule, Fran, se agăță Henrietta de ea. Atunci știi care din ei e tatăl? — Tocmai asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar înflori un șes, Se văd, noaptea mai ales, Clipocind în depărtări, Ca aprinse lumânări. Un bănuț de cinci parale Lunecă pe cer agale. Când se dă pe cer de-a dura, Crește și temperatura. Din atât de multe stele, Numai el poartă inele. Se aud prea multe șoapte Că e unul, dar de noapte. Luceafărul de
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
scuza el, ploconindu-se. Nu putea uita că ea era cu șase ani mai mică. — Neghiob sentimental! Îi arse un pumn. Nu ți-am împrumutat o mie de yeni zilele trecute? — Păi, s-au dus... — Nu-ți mai dau nici un bănuț. Atunci nu-mi rămâne decât să insist și știu să aștept. Ea ceda în cele din urmă, dar nu neapărat de dragul fratelui ei, ci din mândrie. — Bine, fie, dar de acum încolo cu dobândă de zece la sută pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
jefuise clientul la Hotelul de pe Deal de tot ce avea, inclusiv îmbrăcămintea, se transformase într-o persoană atât de drăguță și inimoasă, încât nu-i venea să-și creadă ochilor. Ce ziceți de Dachi? — Șarlatanul ăla? Îl toacă de toți bănuții până dimineață. Ce ziceți de sensei?, sugeră Kimie, femeia cea grasă. — Da, e o idee. Au tăcut o clipă ca să mediteze. — Ce zici? Vrei să mergi la sensei? — Da, sensei. — E un bătrân cam ciudat, dar dacă-l rugăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la marea turcoaz, iar vremea, peisajul și Întreaga ambianță sînt perfecte pînă În cele mai mici detalii. Orice sfori va fi fost nevoit să tragă, oricît Îl vor fi costat seara și excursia asta, e sigur că totul merită fiecare bănuț, căci n-am văzut de cînd mă știu un loc mai aproape de imaginea paradisului ca acesta. Pe masă, ne așteaptă șampania. Toastăm și sorbim din pahare, stînd toți cu ochii pe ceas. La opt fără zece fix, exact cum spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a uitat chiorâș la noi. - Ăsta e un pescar de țipari, ne-a lămurit Bovo. Dar, deși nu are autorizație, dacă-i dați trei parale, ne trece dincolo. Am scotocit în desagă ca și cum aș fi dat cu greu de vreun bănuț. I-am arătat în palmă cele trei parale. Pescarul a mârâit, s-a dus să dezlege o barcă cu fundul plat, ascunsă printre tufișuri. - Toți în chestia aia? am întrebat neîncrezător. - Nu contează barca, ci barcagiul, m-a lămurit Bovo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi liniști Antonio. Pipăindu-și temător pieptul, se gândea că, dacă inima i-ar fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu și-ar fi dat seama. Cinară la McDonald’s-ul din Piața Spania, Îngrămădiți În jurul unei măsuțe de pe colț, sub lumina generoasă care evidenția bronzul fals al lui tati - folosea o cremă specială, căci nu avea răbdare nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la copt. Pe urmă alerga cu două coșuri mari, agățate de cobiliță, până la balta din pădure, să culeagă lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe picioarele femeilor care puneau lintița în coșuri. Către prânz pleca la câmp cu Ioniță, să ducă mâncare argaților care munceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca și la aceea de a-și îmbunătăți viața. Nu mai aștepta nimic de la Ada care trecuse de vârsta la care mai putea face copii. Celelalte trei femei ale lui muriseră sau fugiseră și nu-și putea permite scădea câțiva bănuți pentru o sclavă, cu atât mai puțin prețul unei mirese noi. Așa că dormea singur, în afara nopților când își făcea drum pe deal și supăra turmele, ca un băiețel excitat. Rahela povestea că printre oieri, poftele bunicului meu erau legendare. „Aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se pregătește o masă de nuntă, și mă mângâia pe cap. Doar Bilhei părea că-i plăcuse la nunțile nepoților ei: - O, surioară, zicea ea, n-ai văzut ce frumos era vălul, țesut cu fire de aur și prins cu bănuții primiți de zestre. Arăta ca o zeiță. Dar Lea nu se lăsa înduplecată: - Vrei să spui că te-ai ridicat cu burta plină de la masă? Dar Lea nu era nemulțumită de miresele pe care i le aduseseră fiii ei. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă lumea era diferită acum, că locul ei în ea era diferit. Dar n-am avut timp să-i pun nici o întrebare verișoarei mele. Bunica observase deja centura Tabeei și se apropiase de mătușa mea cea cu capul acoperit de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi era teribilă. - Vrei să-mi spui că sângele ei a fost irosit? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să șuiere fără ca nici una, nici cealaltă să se gîndească să-l stingă. - N-ai cîștigat niciodată la Loto, nu-i așa? Banii ăștia au venit din prada de la naufragiu. - Că mă crezi sau nu, fata mea, n-am luat nici un bănuț pentru mine. Și nu m-aș fi atins niciodată de banii veniți dintr-o nenorocire dacă frații tăi n-ar fi amenințat că pleacă, din lipsă de lucru aici. Îl vedeau pe Yves cum profită de pe urma laboratoarelor pe care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
banii necesari ridicării fabricii de faianță, domnule de Kersaint, spuse Fersen fără s-o ia pe ocolite. - Și aste vă ridică vouă vreo problemă? Fiul lui Îl privi cu o stupoare neprefăcută. - CÎnd mă gîndesc cum trebuie să cerșesc cîțiva bănuți ca să-mi cumpăr un costum de haine decent, iar dumneata, dumneata... Începuse să se bîlbîie de furie. - Ceea ce Îmi ridică mie o problemă, replică Fersen, e faptul că familia dumneavoastră n-o ducea prea bine cu banii la sfîrșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reteză Ryan, glacial. Vorbește-mi de aurul pe care l-ai furat. În alte Împrejurări, PM ar fi izbucnit În rîs. Aur? Nici nu-i văzuse culoarea, sau atît de puțin... Își rememora toți acei ani petrecuți cerșind cîte un bănuț cu care să-și cumpere cele necesare pentru a-și ține corect rangul. Revăzu lingourile Înfipte În nisip. Lada spartă. Celelalte trei care eșuaseră pe mal. Se revăzu pe sine Întinzînd mîna spre una din barele de aur cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]