2,504 matches
-
și, parcă, neliniștite. Aerul mirosea a tămâie, a frunză de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite. Reuși să ajungă printre țăranii care privegheau lângă trupul logofătului. Își văzu tatăl, cu chipul Împietrit În liniște, și vru să Întindă mâna ca să-i mângâie fruntea. Căpitanul Îi strânse Încheietura, amintindu-i că orice gest care atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mă bucuram! . . . - Nory! râse Mini, Nory' dar când "ei" vor muri toți, ce te vei face? Vei muri și tu, de urât. Nu vei mai avea pe cine distruge! Pronunța "ei" cu un fel de pudoare sacră, ca și cum în desișul bărbătesc ar fi adăpostit pe Tristan sau pe Lohengrin. - Să piară "ei" întîi, o îngînă Nory, și văd eu pe urmă ce am de făcut! . . . Sămânță rea! Crezi că se stârpește așa ușor! - Elena are un băiat! își aminti Mini. Așa cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Să te duci acolo de unde ai fost dată afară cu scandal! Să capeți recomandații solide, e o faptă divină tocmai pentru că e diabolica. Astfel a ajuns la Roman, unde a sedus pe Papa Bonifaciu. Admirabil!. .. Fapte! numai fapte!. . . și victime bărbătești! Bravo, Scampolo! - și râse iar. Se opriră la potou fiindcă tramvaiul se zărea. - "Scampolo" nu e de mine - mărturisi cu modestie - decât în traducerea italiană. E de țața Gramatula. - Zici? - Țața Gramatula! - și Nory făcu haz. - Aud! - N-o cunoști
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ale unui joc de cuvinte. Un pat exagerat de mare, plasat în mijloc, domină încăperea. La început, Pran nu pare abătut. Asha l-a încălzit, producându-i o senzație intensă, aproape animalică de bine. Străbate încăperea cu pașii săi mari, bărbătești, oarecum împiedicați din cauza sariului. Abia în ultimul moment își pierde siguranța de sine, când aude cheia răsucindu-se în ușa încuiată de două ori. Flowers pătrunde în încăpere, însoțit de maiorul Privett-Clampe. Maiorul are un aer de fericire desăvârșită. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
epuizate și nici măcar vântul care se insinuează printre crengi, nici cele câteva înghițituri de apă, nu par să-i fie de ajutor. Își strânge genunchii la gură și încearcă să se gândească la polo, la avioane și la alte lucruri bărbătești, puternice. Jos, activitatea se amplifică cu fiecare minut care trece. Vânătorii, mai ales cei din clica prințului Firoz, răspund chemărilor imperioase ale naturii. Alții își încearcă brusc puștile, în momentele mai explozive, surprinși de jungla atât de plină de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pășune și o alta în care caprele, principala sursă de bogăție Fotse, sunt păscute noaptea. Descendența Fotse se asigură pe linie maternă, moștenirea îi este trecută unui tânăr soldat prin intermediul fraților mamei. În funcție de apartenența la una din cele patru societăți bărbătești (care joacă un rol trist, dar important în cultura Fotse) pământul sau caprele pot fi moștenite și între bărbați care nu sunt rude de sânge. Uneori, moștenirea se poate transmite prin sora mai mică a tatălui, deși nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aduceți ce este furat, șchiop sau beteag: "Iată darurile de mîncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mîinile voastre? zice Domnul. 14. "Nu! blestemat să fie înșelătorul, care are în turma lui o vită de parte bărbătească, și totuși juruiește și jertfește Domnului o vită beteagă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul oștirilor, și Numele Meu este înfricoșat printre neamuri." $2 1. "Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoților! 2. Dacă nu veți asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
merita neprețuitul tău ac de păr. Stăm în iatacul principal. Are un pat mare, cu stâlpi decorativi înalți până în tavan. Patul e făcut din lemn roșu și e sculptat cu bujori, vinete, roșii, banane și cireșe, care sugerează organele sexuale bărbătești și femeiești. Draperiile sunt albe și parfumate. Pereții laterali au rafturi încastrate pe care sunt expuse sculpturi în miniatură, majoritatea zeități budiste în toiul împerecherii. Acțiunea este înfățișată măestrit, iar pozele sunt elegante. Femeile stau deasupra bărbaților în poziții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mod fizic, se distrug. Bibliotecile pot fi luate de vâltori. Dar în acele clipe, în conștiința oamenilor, opera de artă își arată consecințele fără greș: ea a cultivat în oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, abnegația, bravura, eroismul și înfruntarea bărbătească a morții. Există totuși o artă care s-ar putea simți umilită în astfel de împrejurări? Este oare adevărat că muzele trebuie să tacă? Pentru a răspunde la această întrebare e cazul să ne imaginăm următorul tablou pe care nici
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
încîlcite din care anevoie pot închega imaginea unui urs. Animalul poartă în labe două gheomotoace de lînă, unul alb și altul roșu. Înțeleg aluzia la comportamentul meu ursuz. La 8 martie, în prezența soției care zîmbește amuzată, Costică oferă replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu tot calabalâcul, să se ducă unde or ști, numai pe pământul moștenitorului nu. Rumânii se purtaseră oarecum diplomatic cu familia de strămutați geologic: arseseră câteva palme femeilor care blestemau și copiilor care plângeau, Îi fugăriseră pe cei de parte bărbătească adultă prin porumb, după care Încărcaseră În căruțele pictate măiastru ale rudarilor ce era prin case: pături, perne, oale și ulcele, pirostrii, căldări, unelte de lucrat pământul și de cioplit lemnul, banițe și câte alte alea. Căruțele de mine erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
măsură -, dar urmau fără crâcnire ordinele marelui șef de oști. Altfel, mâncau bătăiță pe deșelatelea. În odaia de dormit, Tatapopii pusese să i se facă un pat larg, În care se culca Între cele două femei. Din punct de vedere bărbătesc, el zicea că le onora pe amândouă, pe rând, ca să nu Încapă supărare, dar asta nu putea ști nimeni și, oricum, nu vă privește pe voi, chiar dacă vă curg balele Închipuindu-vă ce și cum se Întâmpla În patul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l lăsase pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fiu n-a ajuns nicicând În mâinile tatălui: bătrânul Încruntat a aflat de răscumpărare de la un fost tovarăș de temniță al lui Cocrișel, și el soldat, dar bucurându-se de o familie Înțelegătoare și cu mai puțini moștenitori de parte bărbătească. Scrisoarea, care avea să devină celebră, se nimerise, cine știe cum, la curtea marelui logofăt Radu Năsturel din Fierești, pe vremea când viitorul mare cărturar Udriște se ținea Încă, trăgându-și mucii și bâzâind, de fustele doicii și ale mamei sale, jupâneasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iubiri curate din trecut și ai cărei eroi zăceau În adâncurile unui deal ce se Încăpățâna să nu-și nască taina de mii și mii de ani Încoace. Poveștile de iubire spuse de Foiște Îi mișcau pe ascultătorii de parte bărbătească fiindcă știau cu toții că poetul Își pierduse putința cu femeile de tânăr, În urma unor amarnice dezamăgiri prin care trecuse sfâșiindu-se adânc. După ce nevasta Îl părăsise chiar În noaptea nunții, căzuse - după cum el Însuși spunea În cercuri restrânse - În nesfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
celelalte puncte cardinale găsise de cuviință să le trateze, până la uitare de sine, cu orice fel de rachiu Îi era la Îndemână. Într-unul dintre puținele momente când nu era de tot beat, Își dăduse seama că-l părăsiseră puterile bărbătești. Cumva speriat, se internase de două ori la dezalcoolizare, dar nu izbutise să se lase de băut și se abandonase În voia sorții. Aceasta se hotărâse să-i Întindă o mână și-i trimisese nepăstuitului un prieten ce dovedea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curajul celui ce de obicei se dovedea fricos nu se ostoise. Ba, mai mult, văzându-l pe văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl Împingea să aibă purtări bărbătești și agresive, disprețuitoare de teamă și de temători. Ca să tragă cu pușca fără să se rănească, vărul Îl obligase pe Ectoraș să poarte echipament de protecție. De la fratele mai luminat la minte al Îngrijitorului de școală Figaro cumpăraseră câteva măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bombate și sânii năprasnici, nu-l lăsa pe Ectoraș să bea mai mult de jumătate din cana cu care bea toată lumea. Zâmbea Întruna, vorbea tare și răspundea cu vorbe deocheate bărbătușilor ce o agrăiau, făgăduindu-i Împreunări focoase și podoabe bărbătești groase și lungi cât jumătate din cozile sapelor. Apa era puțină și se termina repede pentru că tractoristul care pleca la fermă cu țiganca după apă de băut nu umplea niciodată butea cum trebuie, ca să-și dea cât mai multe prilejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sat numele de Repetentu, nepotul ascultase fără să vrea sporovăiala femeilor care, după datină, scăldau trupul Înțepenit al bătrânului ce murise de dimineață, pe când aștepta să i se Înmoaie sub clăbuc barba crescută anapoda. Una dintre femei apucase bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei, o admirație plină de respect neprefăcut, iar viitorul Repetent nu se dumirise dacă acea admirație făcea parte sau nu din ceremonialul păgân de Înmormântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al profesorului Gurgui, care dorise cu Încăpățânare să se răzbune pe Îngrijitor după ce chelbosul se apucase să povestească - În urma trasului cu urechea pe la uși - la toată lumea cum se petrecuseră lucrurile cu eleva chitaristă care ar fi trebuit să trezească simțirile bărbătești ale omului de cultură Foiște. Nu s-a aflat nicicând dacă acele șoapte ar fi avut În ele vreun dram de adevăr sau ar fi fost adevărate Întru totul. Câte unul mai răutăcios Îl Întreba pe geamănul rămas În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să plece pe câmpul de luptă? — Kanbei este un războinic vestit, iar Shojumaru e fiul lui. Rugămintea mea este să-l încurajați în prima lui campanie. Ar fi o mare binecuvântare dacă i-ați spune să facă față în mod bărbătesc. — Dar tu? — Bolnav fiind, mă îndoiesc că aș putea spori prea mult puterea oamenilor noștri, dar cred că este momentul potrivit pentru a-l însoți pe Shojumaru în campanie. — Te simți bine? Cum stai cu sănătatea? — M-am născut samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Singurul lucru pe care nu l-aș putea suporta ar fi moartea câtorva mii de luptători curajoși și loiali și a membrilor familiei mele. Mă rog pentru vasalii mei și sper că le veți arăta milă. Hideyoshi încuviință această cerere bărbătească și acceptă capitularea Castelului Miki. OAMENII LUI DUMNEZEU Deși Hideyoshi și Nobunaga erau postați la distanță unul de altul, Hideyoshi considera că una dintre responsabilitățile sale militare era aceea de a trimite, cu regularitate, știri la Azuchi. Astfel, Nobunaga avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai mult decât exteriorul bărbătesc al lui Katsuyori și îl considerau cutezător, aspru chiar. Dar, adevărul era că, în acțiunile sale față de vasali, proceda în cel mai calculat mod. În plus, își respecta, cu extremă strictețe, propriile principii - onoarea de senior și auto-reflexia. Continuase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ceea ce am observat din momentul când v-am întâlnit a fost culoarea pielii. Păreți să fiți foarte speriat sau foarte îngrijorat de ceva anume. Vă reprimați furia din ochi, dar îmi dau seama că sunt plini nu numai cu mânie bărbătească, ci și cu lacrimi femeiești. N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până în vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un țiuit în urechi? Sau să vi se fi uscat saliva, lăsându-vă în gură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire și s-o lase." 5. Isus le-a zis: "Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6. Dar de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa. 8. Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]