3,362 matches
-
Dar mai știi? Dacă este o fire scrupuloasă? Așa gândea Gloria când îi privea pe cei doi dansatori. Ștefan își făcu curaj și o apropie pe Dalia la piept. Dorea să-i descopere reacția. Ca înălțime, fata îi ajungea sub bărbie. Imediat ea se lipi de el ca o liană încetinindu-și voit mișcările pentru a-i simți căldura trupească. Oricât de stăpân ar fi fost pe el, nu putea să-și controleze atât de bine simțurile fără ca organismul să nu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
copii... Nici unul nu știe să joace? - Ba, da! I-am învins pe toți. Joacă doar între ei... - Păi..., în acest caz, mai lasă-te și tu bătut, uneori... - Nu pot! E joc șah, nu mă joc, a răspuns puștiul ridicând bărbia într-un gest de lehamite. L-am privit surprins. Era o așa de mare hotărâre și seriozitate în vocea lui încât nu-mi venea să cred că are doar 10-12 ani. Nu l-am întrebat, dar mai mult de atât
BIBLIOTECA ESTIVALĂ „V. A. URECHIA” DIN GALAŢI – LOCUL IDEAL ÎN PERIOADA VACANŢEI COPIILOR ŞI ADULŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353884_a_355213]
-
M-am așezat jos pe iarbă lângă leagăn și cu o mână legănam și cu cealaltă mă jucam cu copiii. Bebelușul a început să plângă, eu îl legănam tot mai tare și prin legănare bebelușul a alunecat spre picioare până când bărbia lui a ajuns la jnurul de asigurare. Plângea tot mai tare, eu îl legănam tot mai tare. Bunica Fica auzind plânsetul copilului a venit la mine în grădină să vadă ce facem. Spre surprinderea ei copilul era aproape spânzurat de
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
venea din față, îl luă prin surprindere. Cine era Ionuț? Încercă să își obișnuiască ochii cu întunericul. În încăperea din fața lui, era întemnițată o bătrână cu un nas atât de mare și de încovoiat, că aproape i se sprijinea de bărbie. Ochii bătrânei străluceau prin beznă, întocmai ca ochii animalelor de pradă și îl fixau cu atâta atenție că flăcăul simți ace de gheață pe spinare. - Da, tu ești Ionuț, șopti baba, arătând înspre el cu un deget lung și noduros
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
cu modele ciudate desenate de sus până jos. Nici nu se opri bine în fața ușii, că aceasta se deschise brusc, cu un bubuit groaznic. - Te așteptam, râse ascuțit bătrâna vrăjitoare, scărpinându-și nasul care aproape că i se sprijinea pe bărbie. Unicul meu nepot, Ionuț, care va deveni un mare vrăjitor, a venit să mă caute! Piei lighioană! Își însoți vorbele cu o mișcare scurtă a mâinii, care îl transformă pe Aripă Verde într-un șoricel speriat. Ionuț îngheță. Nu prea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
gâtul... cât permite fetița, vă rog! a insistat ofițerul, întorcând capul și privind-o pe Silvia. Încet, cu jenă evidentă în priviri și roșie la obraji, Iuliana a tras cu mâna liberă de cearșaful în care se învelise până sub bărbie, lăsând gâtul și umerii la vedere. Mai apoi, ocrotită de mâinile mamei, a mai dezvelit o parte din piept, până la sânii pe care i-a acoperit, peste cearșaf, cu mâna. Ținea ochii închiși și murmura adresându-i-se mamei: - Atât
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
o piele lucitoare de parcă era dată cu cremă! În șaua neagră o siluetă de aceeași culoare, cizme din iuft, prăfuite, pantaloni bufanți din postav negru, o tunică militară vopsită în negru pe care luceau bumbii de lamă, încheiați până sub bărbie, o pălărie arsă de soare, cu boruri mari, sub care se adânceau două hăuri negre, probabil erau ochi dar nu luceau, nu priveau, mai repede absorbeau, o față lungă, smeadă, niciodată rasă dar barba nu era mai mare de două
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
domnișoară de vârstă adolescentină: o pălărie cu voaletă. Nu numai că întregește într-un mod armonios vestimentația, dar voaleta pălăriei umbrește puțin jumătatea superioară a feței, punând în valoare frumusețea trăsăturilor din jumătatea inferioară a fizionomiei: buzele cărnoase și senzuale, bărbia rotundă care denotă un caracter hotărât, ovalul feței bine conturat. Ochii adumbriți de voaleta albă se pot ghici, abia văzuți, ca fiind plini de viață, zâmbitori și încrezători (doar abia peste câțiva ani aceștia însă se vor întrista iremediabil prin
DREPTUL LA NEFERICIRE, AUTOR LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352598_a_353927]
-
și parcă nu se mai se mai săturau să se privească. Mache se simți tulburat din cap până în picioare, încât uită să bea din cafeaua fierbinte, așezată în fața lui. Se sculă de pe scaun, veni lângă Veta și apucând-o de bărbie o sărută apăsat pe buze.Veta se sculă la rândul ei în picioare și își lipi trupul fierbinte de trupul încă tânăr și puternic al lui Mache, care o luă delicat în brațe și o duse în patul ce se
MOȘ MACHE CAP. VII. PUNCT ȘI DE LA CAPĂT. de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352729_a_354058]
-
vedeau doi ochi mari și cafenii, umbriți de gene negre și lungi. Deasupra ochilor trona o pereche de sprâncene stufoase și arcuite. Mai avea un nas drept și-o gură cu două buze roșiatice și frumoase. Obrajii bucălați și-o bărbie cu gropiță ce nu le observai prea bine de la distanță, datorită mizeriei ce-o avea pe față și părul grizonat, puțin cârlionțat împreună cu întreaga-i fizonomie, parcă ieșeau brusc de sub chipiul cu care era atât de mândru când saluta. Dacă
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
îți va da o tablă pe care este scrisă vina condamnatului. Soldații să pună această tablă deasupra capului acestui Iisus pentru ca toată lumea să știe care este vina lui. Marcius Cenna își puse coiful galeea pe cap, legându-și cureaua sub bărbie. Vru să salute, dar Ponțiu Pilat îl opri cu un gest și îi spuse : -Înainte de a pleca ia această scrisoare și dă-o Sinedriului dacă nu vor fi de acord cu ce am poruncit să se scrie, fiindcă știu
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
DOILEA FRAGMENT DINTR-UN ROMAN AFLAT ÎN LUCRU - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014 Toate Articolele Autorului Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Laura a primit cu naturalețe brațul oferit, a arătat cu bărbia direcția de mers dorită și, foarte curând, strângea fericită acel braț cu ambele mâini. Se simțeau bine împreună. Vorbeau cu lux de amănunte despre Sinaia și istoria sa, priveau, se opreau să admire câte o vitrină ori o vilă sau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea sa caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi accelera pulsul și mă făcea să mă pierd, în timp ce-i răspundeam
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă mine să-ți sărut pleoapele, să-ți sărut bărbia cu adâncitura ei din mijloc ce-ți dă acel farmec cuceritor, irezistibil oricărei femei. Vreau să te ating, să-ți mângâi mătasea fină a părului ce-ți acoperă pieptul cu dărnicie, să-ți simt răsuflarea cum mă cuprinde și-mi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
o bună ventilație. Era vară și oricât de bine ar fi funcționat aparatele de condiționare, tot nu puteau face față temperaturii acumulate peste zi, la care se adăuga și cea a efortului fizic generat de ritmul melodiei. Ștefan își lăsă bărbia pe creștetul fetei, într-un gest de tandrețe și o strânse în brațe cu afecțiune. Fata radia de bucurie. Simțea cum liniștea i se revarsă în tot corpul. Picioarele i se mișcau singure. Nici pe gânduri nu mai era stăpână
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
Se prea poate, dar... cum să spun... - Vei spune altădată. Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei doi prieteni își acoperiră gurile cu palma pentru a nu se auzi dincolo de ușă râsul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
aminte ne-am întâlnit în fața Galeriilor de Artă din orașul Brăila și înconjurată de zâmbetul său, am zăbovit ceva vreme să-i ascult mărturiile. Părea atât de fericit și mulțumit de sine, ducându-și fără voia dânsului mâna dreaptă, la bărbie. Știam de pe timpul pe când îi eram elevă, că avea acest obicei; acest gest îl făcea în momentele sale de mare bucurie, sau uneori în momentele sale de mare încordare. Uneori când venea lângă șevaletul la care lucram, spre a-mi
-ŞOAPTA ACUARELEI- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354623_a_355952]
-
Când ai să te faci mai mare... Nu știam cum să mă fac mai mare. Mă uitam la degete, la față, la picioare. Le vedeam în fiecare zi la fel. Seara, Emilia se punea pe canapea, își strângea genunchii sub bărbie și citea: - Mimi, ce scrie acolo? - Astea nu-s pentru tine, nu-s povești... - De ce? - Ai să vezi când ai să crești. - Dar eu nu cresc, mă plângeam. - Ai răbdare... (Oare ce aveam?) Într-o iarnă, de Crăciun, cadrele didactice
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă‑i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care‑l răsucea în fața ei. Printr‑o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit‑o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap, într‑o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând un icnet
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
în mână un buchet elegant de flori. Până să pornim în traversare, s-a alăturat grupului compact de pietoni un alt bărbat, de vârstă apropiată primului, cu părul lung, ușor ondulat, căzându-i pe umeri, mustăcioară și puțin „cioc” pe bărbia-i hotărât conturată. Purta și el o chitară, tot în ambalaj specific, atârnat pe umărul drept. Conversa cu o doamnă deosebit de plăcută, cu părul blond-șaten, care proteja grijulie buchetul de flori, atentă să nu fie deteriorat de alt grup de
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
parte,se contopeau. Mănunchiuri de senzații și sentimente copleșitoare o umpleau de fericire . Se lăsă în voia lui, pătrunsă de ardoarea misteriosului necunoscut. Dorea, să ștearga toată negura și dorul din viața trecută. Bărbatul își trecu ușor dosul palmei peste bărbia ei, conturând gropițele ce înfloreau pe obrajii proaspeți. „Cât ești de frumoasă”,murmura el, filtrându-și privirea. Îmbrătișarea o trimise dincolo de limitele înțelegerii omenești.. Sublimă iubire. Cuibărită la pieptul lui, se cufunda în visare și liniște. M.Joseph îi spuse
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
lungă „cât o zi de post”. Stăteam tolănit pe iarbă, cu o carte de poezii scrise de prietenul meu, Eminescu, cel cu care copilărisem, mai ieri, la Ipotești. Când am început să citesc, iarbă din curtea casei îmi ajungea la bărbie. Stelele coborâseră în jurul meu și ziua era luminoasă că o scenă pe care se juca, în dramatizare proprie, poemul „Luceafărul”. Simțeam că devenisem altceva, un fel de trup cu multe pagini. O carte despre mine. - Chiar o carte ești. Mi-
SUNT O CARTE DESPRE PRIETENUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357290_a_358619]
-
foarte variate în care cântă seva de viață, de prospețime, de frumusețe și inocentă, povești țesute din croiala tuturor existentelor cu specific românesc. De aceea, copilul-autor George Nicolae Stroia, în cartea-i, s-a ținut departe de Tom și Jerry, Bărbie sau Nemo, care au inundat lumea de povești a copiilor de azi, personaje interesante, dar care nu aparțin lumii din care am izvorât, de acolo de unde ne vin și basmele”, mai scrie Elenă Buică. Numele personajelor lui George Stroia trimit
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
foarte variate în care cântă seva de viață, de prospețime, de frumusețe și inocentă, povești țesute din croiala tuturor existentelor cu specific românesc. De aceea, copilul-autor George Nicolae Stroia, în cartea-i, s-a ținut departe de Tom și Jerry, Bărbie sau Nemo, care au inundat lumea de povești a copiilor de azi, personaje interesante, dar care nu aparțin lumii din care am izvorât, de acolo de unde ne vin și basmele”, mai scrie Elenă Buică. Numele personajelor lui George Stroia trimit
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă, făcând semn cu bărbia către mama ei. - Nu, nu este nevoie! șopti aceasta, ținându-și batista la ochi. Iuli, mai spune tu domnului... Știi tot atât cât știu eu... - Da, mami! Stai liniștită, te rog! Întinde-te pe pat, o îndemnă ea apropiindu-se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]