1,589 matches
-
și uneori se scăpa pe el. Dar nu-i era nimănui rușine, ieșea cîte-o muiere, îl băga în curte, îl dezbrăca și îl spăla. Ce vină avea el săracul, că era slăbănog, spunea ea, și îl lăsa să doarmă în bătătură pe troscot. Mai târziu am auzit și citit că poporul e vânjos, sănătos. E cine e, dar câți strâmbi nu vedeam eu trecând pe drum, șoldii, fete cu picioarele cât niște putinee, muți frumoși, de care abuzau văduvele, inși cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Și astfel, în această stare de spirit, îmi spuse că înainte de primul război bunicul lui, preot în sat, a pățit ceva... au intrat în ograda lui unguri călări, au pus mâna pe el, au tras butucul de tăiat lemne în mijlocul bătăturii, l-au pus cu gâtul pe el și (și aici Codrin scoase un scurt șuierat) i-au tăiat gâtul cu securea. Tata era de față. Codrin tăcu, dar nu văzui nici o tresărire pe chipul sau alb. - Și din pricina asta ați
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mei mai mari n-o dreseseră. Curând pierise cu totul. Ce se întîmpla în familia noastră când nici o ulucă nu era, până atunci, uitată? Stâlpii aceia nu foloseau la nimic, ne puteam lipsi și de scară, puteam sări direct din bătătură pe prispă, sau de pe prispă jos. Se putea trăi și fără ei. Dar îmi dădeam seama că apăruse în sufletul celui care, tânăr fiind, simțise nevoia să-i ridice acolo: nepăsarea! Ceva fusese stricat și el nu mai vroia să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
În toate iar leagănele construite de el aveau mobilitate și atunci când ne luam avânt destul de tare, ne dădeam peste cap și mare curaj aveam de sfruntam orice primejdie ce putea să se ivească În această aventură a noastră! Făceam bătături la mâini, așa de tare țineam mâinile strânse pe brațele de lemn, să nu alunece. El ne-a Învățat să fim curajoși În viață, să nu ne fie frică de nimeni și de nimic, nici de Întuneric, că nu există
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
rea de muscă În tinerețe și se iubise cu un bărbat Însurat iar spre bătrânețe devenise nesuferită și arțăgoasă, nu puteai să conviețuiești la un loc cu ea, de aceea sora tatei a luat inițiativa să plece cu familia din bătătura ei și să-și construiască o casă pe un loc viran pe care i-l dăruise bunica.Tata mai avea un frate și două surori; fratele și o altă soră, căsătoriți În alte localități. Dintre toți, tata a avut o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Tanti Florica i-a crescut pe amândoi la țară, ajutată de cuscra ei cu care se Înțelege foarte bine, spre binele copiilor. Nepoții o iubesc și o respectă iar ea este bucuroasă când vin cu toții În vacanțe; i se umple bătătura și sufletul de bucurie. Nu știe cum să le mai stea În față. Este o bună gospodină și toate preparatele ei sunt eco, făcute din producție proprie: crește oi, vaci, păsări, porci, ca tot omul gospodar care sfințește locul pe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
termina cât mai repede ce avea de făcut și pentru a se întoarce acasă. O aștepta țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe care îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
profesor și, sub cireșii aceia din cậmp, îmi predam cu voce tare pe “R” mare de tipar, “r” mic de mậnă, “R”mare de mậnă... Începeam apoi cu aritmetica, adunam și scădeam cu ușurință, pentru că întotdeauna avusesem multe animale în bătătură și toate erau în grija mea la păscut, așa încật ucenicia într-ale socotitului mi-o făcusem de mult. Continuam cu lucru manual, meșteșugind roți mari împletite din pănuși de porumb sau paie de grậu, ori cuseam cu acul pe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
scumpe și prostia care nu doare încă... De asemenea oameni eu nu mă leg sufletește, chiar dacă-mi sunt frați trupește, iar mama a înțeles destul pe patul morții și a răsuflat ușurată cậnd le-am aruncat bezmeticilor acelora tărușii din bătătura casei și mi-a spus: - Bine, mamă, că i-ai pus la punct! Se săturase pậnă peste cap de ei, posesivi și iscoditori, bătậnd zilnic pragul casei, doar-doar vor mai afla cậte ceva, doar-doar vor mai putea bậrfi puțin. Niciodată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și ne dădeau cu ea În cap. Că Yalta, că Malta, nici nu mai contează. Așa a fost mersul și am intrat și noi În horă. Acum vrem să jucăm, dar ne cam dor picioarele și ne călcăm singuri pe bătături. Dar uite c-a venit și 1 Mai, e primăvară-n cuget și simțiri. Tovarăși, să nu uităm niciodată că muncitorul trebuie respectat. El ne pune la toți pâinea pe masă... Să-l prețuim cum se cuvine și să vărsăm
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din fund și-ntoarce, el ce trecea de orb, Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră, aspră, groasă, plină de bătături, Care-n lumina lunei fantastic se arată În trențele-i curgînde și rezimat de muri. Ăst om urât ce are atâta bucurie Când ar vede că arde o casă, piere-un om, Ce milă îl pătrunse, de stă-n nedumerire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puncte de tranzițiune. Astfel, ființele privite în sine sunt asemenea unui râu curgător pe surfața căruia sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeală, ca ideea unei ființe sub care undele râului [curg] eterne, altele formează o bătătură, singura ce dă consistență acestor umbre și totuși ea însăși într-o eternă tranziție, într-un pelerinagiu din ființă-n ființă, un Ahasver a formelor lumei. Acuma, căutând la organele acestor ființe, găsim asemenea că ele sunt ca părți constitutive
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
al vieții ajunse la neputință. zilele babeidin cuptorul bunicii niciun mucenic CÎțiva autori preferă să aleagă ca moment semnificativ pentru a stabili contextul poemelor Ziua Recoltei. Belșugul așteptat este Însă mereu unul negativ - se contabilizează doar datoriile, pungile de plastic, bătăturile. ziua recolteitata Își socotește datoriile Marcela Ignătescu ziua recolteiîn pomii dintre blocuri pungi vechi de plastic Corneliu Traian Atanasiu ziua recoltei - mama-și numără Încet bătăturile Vasile Conioși-Mesteșanu Se poate remarca faptul că, În toate poemele de mai sus, minimalismul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Belșugul așteptat este Însă mereu unul negativ - se contabilizează doar datoriile, pungile de plastic, bătăturile. ziua recolteitata Își socotește datoriile Marcela Ignătescu ziua recolteiîn pomii dintre blocuri pungi vechi de plastic Corneliu Traian Atanasiu ziua recoltei - mama-și numără Încet bătăturile Vasile Conioși-Mesteșanu Se poate remarca faptul că, În toate poemele de mai sus, minimalismul datării ca un aspect al cadrului sau al ambianței este doar aparent, Între partea care părea să se rezume doar la acest rol și cealaltă parte
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Înțeles și substantivele compuse, formate din două sau mai multe cuvinte cu sens unitar. Iată cîteva poeme care exploatează substantivul compus nume de sărbătoare ziua recoltei: ziua recoltei tata Își socotește datoriile Marcela Ignătescu ziua recoltei - mama-și numără Încet bătăturile Vasile Conioși-Mesteșanu ziua recolteiîn pomii dintre blocuri pungi vechi de plastic Corneliu Traian Atanasiu Ziua Recoltei alte probe de sânge pentru oncolog Cezar Florin Ciobîcă Cum e și firesc ziua recoltei, aici mereu izolată ca primă parte a poemelor, este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o turmă de vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care 149 omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în cerc, când pe două rânduri, față în față. Totul mărginit de marele râu Ocean ce înconjoară Scutul și lumea. Preambul* Ceea ce se află implicit în marile lucrări ale spiritului, latent
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dansuri; o turmă de vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în cerc, când pe două rânduri, față în față. Totul mărginit de marele râu Ocean ce înconjoară Scutul și lumea. Preambul Ceea ce se află implicit în marile lucrări ale spiritului, latent
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să înțeleagă mai limpede lumea din jurul ei. Domnica, femeie tânără, vrednică și voinică... de ani buni capul casei, și bărbat și femeie, era deprinsă cu toate treburile gospodărești. Nu se da îngenuncheată de greutăți și nevoi. Viața și munca, în bătătură casei, și-o împărțea cu bătrâna ei soacră, Zoița, mama lui Ion, mort în război. Ca vadană de război cu trei copii, toți mititei, cel mare - Fănuță - nu împlinise încă cinci ani, nu era deloc ușoară. Dar Domnica era o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o zi și o noapte... Anuca îl căuta disperată... Pentru el, din adâncurile codrului răsuna o chemare ancestrală... o chemare pe care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot mai departe, fără a ști nici încotro, nici pentru ce se duce... chemarea sunând imperios din adâncurile codrului. Dar... ori unde ar fi ajuns, în rătăcirile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui au trăit în miezul codrilor, creșteau pe lângă ei pui de lupi. A trăit de mic copil între pui de lupi, cu care mânca alături și se juca cu ei. Lupii le mai țineau de urât, dar, le mai apărau bătătura de sălbăticiuni. Inspira nu atât milă pentru singurătatea și părăsirea în care fusese alungat de societatea cu care nu se împăca... cât, dârzenia lui în lupta vieții și forța cu care biruise lumea dușmanoasă, oameni care, pentru el, erau adevăratele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un cer frumos și senin, parcă spălat cu lacrimi decurând.. La horă Era de Sf. Maria Mare... Arșița nu mai contenea... Cerul neclintit, rămânea senin și limpede ca lacrima. Soarele nu atinsese cumpăna cerului, când tot satul se adunase în bătătură crâșmei lui Șmil. Voioșia era mare; toți se bucurau de sărbătoarea Maicii Domnului. Dar mai ales, ritmul drăcesc al sârbei nu slăbea deloc. Crâșma lui Smil-jidanul, cum i se spunea, era așezată pe malul râpei, în marginea de miază-noapte a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mei de sindrofii. Se potrivesc cu rochia. Dispăru pentru câteva clipe în camera ei și reveni cu o pereche de pantofi negri de piele întoarsă, cu o fundiță mică de catifea. — Nu pot să împrumut pantofii tăi! exclamă Darcey. —Ai bătături? întrebă Gill. —Ăă... nu. —Și porți ciorapi, nu? Darcey dădu din cap. —Păi, atunci, nici o problemă. —Ăă... bine... mersi. Își puse pantofii, care îi veneau perfect. —Acum, dragă Cenușăreaso, ai să te duci la bal, chicoti Helena. Darcey râse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Mersi. Ar fi vrut să se apropie de el și să îl atingă. Nu știa de ce, dar simțea nevoia asta. Dorea să îl ia de mână și să își petreacă degetele printre degetele lui. Se întreba dacă Neil mai avea bătătura la mâna stângă pe care o căpătase făcând karate în tinerețe. Andy McNab, om de acțiune, își spuse ea. Telefonul lui sună, iar Neil verifică mesajul scris pe care îl primise. —Anna, zise, în timp ce tasta un răspuns. Se întreba cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
smirnă și a dragoste răstignită apoi ne-am ridicat la cer trăgând crucile după noi în vreme ce un pilat din pont multiplicat s a spălat pe mâini timp de milenii fără să se curețe 15 aprilie 2011 căzuse în genunchi împreunase bătăturile mâinilor de undeva din istoria apocrifă a trupului său se insinua o neliniște tulburătoare semăna cu o femeie despletită pregătită să jelească propriul dezmăț în fața unui altar construit din iluzii obrajii erau brăzdați de șleauri adânci prin ele mărșăluiau cohorte
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]