5,357 matches
-
an, pe străbunicul vasăzică nu l-am cunoscut. Văduvea În casa ei din Pișcari, iar mama s-a gîndit să n-o lase singură, ci s-o aducă la Rătești să aibă grijă de mine și de Lia. Era o bătrînă slabă, uscată, de talie mai degrabă mijlocie, oricum, nu măruntă. Se Îmbrăca numai În negru, pe cap purtînd o năframă tot neagră. Își aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce mă prinseseră din urmă, ispitindu-mă să scriu. Din frînturi de povești și din țăndări de vise rostite cu voce tare, m-am Încumetat să refac mozaicul aventurii americane a mamei Floare, după cum mi-a fost ea istorisită de bătrînă, după cum am completat-o cu amănunte aflate de la fiica ei, bunica Maria Pomean, măritată Costin, și de la mama, fiica Mariei Costin. Și, firește, după cum am reușit eu să o țin minte. Între timp au ieșit la iveală noi detalii ale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcînd parte din el, urmase mai Întîi studii de fizică și chimie, abia apoi de teologie, menajera, intrînd să Întrebe dacă mai e nevoie de ceva, ni se adresă cu „tovarăși“. Surîsul Înțelegător al gazdei noastre a liniștit-o pe bătrînă, iar pe noi ne-a lămurit că ea, auzind că În casa parohială se vorbește românește, crezuse că preotul maghiar e vizitat de autoritățile de Partid. Părintele s-a oprit Îndelung asupra bisericii În care slujea. Rezistase pe coama ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să mă omoare! — Ține icoana asta, Muthi, i-am zis io. Da’ m-o Întrebat ce-i aia! Poate că era nebună de la atîta război... Nu era nebună, ci poate lutherană, nefamiliarizată cu icoanele. Era Încredințat că-i salvase viața bătrîna aceea, convingîndu-l să nu rămînă peste noapte la fermă cum ar fi dat să facă de multă osteneală, ci să fugă cît i-or ține pe cai puterile pînă cînd o da de americani. De atunci, se ruga pentru sufletul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
brațele Lui, în iubirea Lui. Și să nu ne mai despartă nici marea, nici pământul, nici vremea, nimic. Nimic nu mai avea nici o putere să ne despartă cât timp ne unea pe toți Cerul. Îngerul Iubirii Personaje: Povestitorul Copilul Frățiorul Bătrâna Zâna Femeia îmbrăcată ca Maica Domnului Copilul Iisus Vocea blândă Voci din public Povestitorul (intră din partea stângă a cortinei cum privești din sală; luminile din sală sunt aprinse): Bună seara ! Am venit să spun un secret... imediat, O voce (șmecheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
numai acolo rupi câte o floare de ici, alta de dincolo... așa că o vecina spusese că are grija de noi, că e rudă cu noi și deocamdată ne lăsaseră în casă... (bătaie în "ușă", ușa se deschide și intră o bătrâna "ca în povești" , gârbovită, cu basma de lână, îmbrăcată în maro-negru, cu un coș în mână și un băț în care se sprijină, în cealaltă; scoate o pâine, o sticlă cu lapte, o farfurie cu ceva de mâncare) Bătrâna: Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o bătrâna "ca în povești" , gârbovită, cu basma de lână, îmbrăcată în maro-negru, cu un coș în mână și un băț în care se sprijină, în cealaltă; scoate o pâine, o sticlă cu lapte, o farfurie cu ceva de mâncare) Bătrâna: Hai, mâncați și voi ceva uite, laptele e fierbinte, poate vă încălziți. Dacă cel mic nu se scoală din pat până mâine dimineață, îl sui în căruță și-l ducem la spital; o fi făcut aprindere la plămâni, că frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mijlocul scenei: un drum șerpuit, de lângă icoană, în sus și spre dreapta; restul camerei rămâne în întuneric, dispar patul, scaunul, masa; rămân numai icoana, candela, drumul) Copilul face un pas pe cărare: se luminează în jur, copacii. Pe margine cărării, bătrâna care seamănă (este ) vecina, îmbrăcată la fel. Bătrâna: Știam c-ai să vii. Rămâi lângă mine (și-i arată o casă albă, frumoasă, printre copaci): o să stai aici, o să-ți fie cald și bine, n-o să-ți fie niciodată foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sus și spre dreapta; restul camerei rămâne în întuneric, dispar patul, scaunul, masa; rămân numai icoana, candela, drumul) Copilul face un pas pe cărare: se luminează în jur, copacii. Pe margine cărării, bătrâna care seamănă (este ) vecina, îmbrăcată la fel. Bătrâna: Știam c-ai să vii. Rămâi lângă mine (și-i arată o casă albă, frumoasă, printre copaci): o să stai aici, o să-ți fie cald și bine, n-o să-ți fie niciodată foame, niciodată n-o să-ți fie frig, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ziua; aici nu e iarnă, nu e frig, nu e noapte niciodată; și ai să mănânci pe săturate toate bomboanele din lume; și ai să ai tot ce vrei tu. Copilul : (se dă în lături, nu lasă să-l atingă bătrâna) Vreau să fie sănătos frate-miu. Nu-mi trebuie nimic din toate astea. Nu vreau decât să fie frate-miu sănătos, auzi tu ?! Bătrâna: Nu pot face asta. Aici e pădurea supărării, pădurea bucuriei. Pot să te fac trist sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să ai tot ce vrei tu. Copilul : (se dă în lături, nu lasă să-l atingă bătrâna) Vreau să fie sănătos frate-miu. Nu-mi trebuie nimic din toate astea. Nu vreau decât să fie frate-miu sănătos, auzi tu ?! Bătrâna: Nu pot face asta. Aici e pădurea supărării, pădurea bucuriei. Pot să te fac trist sau bucuros, dar și supărarea, și bucuria trec. Vezi tu ? Toate trec ca o ceață (efect de ceață pe copaci). Nimic nu durează, decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar și supărarea, și bucuria trec. Vezi tu ? Toate trec ca o ceață (efect de ceață pe copaci). Nimic nu durează, decât dacă uiți cine ești. Copilul: Cum aș putea uita cine sunt ? Cum să-l uit pe frate-miu? Bătrâna : O, se cunoaște că tu nu ești decât un copil: oamenii mari fac tot timpul asta; uită cine sunt, uită rudele lor care suferă, îi uită pe părinți, îi uită pe copii, îi uită pe toți ceilalți oamenii mari nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
copil de aceeași vârstă cu Copilul, dar îmbrăcat în alb strălucitor, cu păr blond Iisus copil; Copilul aleargă la el, Îl sărută , rămân îmbrățișați, lumina se stinge și reapare camera de la început: fereastra cu icoana, patul, masa, iar pe scaun, bătrâna) Bătrâna (își face cruce) Mare-i minunea ta, Doamne ! Uite, a deschis ochii ! (copilul se ridică din pat, se dă jos, la marginea patului, se uită în jur, se freacă somnoros la ochi și spune) Frățiorul: Ce greu am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de aceeași vârstă cu Copilul, dar îmbrăcat în alb strălucitor, cu păr blond Iisus copil; Copilul aleargă la el, Îl sărută , rămân îmbrățișați, lumina se stinge și reapare camera de la început: fereastra cu icoana, patul, masa, iar pe scaun, bătrâna) Bătrâna (își face cruce) Mare-i minunea ta, Doamne ! Uite, a deschis ochii ! (copilul se ridică din pat, se dă jos, la marginea patului, se uită în jur, se freacă somnoros la ochi și spune) Frățiorul: Ce greu am dormit ! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dormit ! Se făcea că eram bolnav și vroiați să mă duceți la spital, dar e frig afară și zăpadă, cum să ies din casă... Se făcea că pe scaunul ăsta stătea fratele meu și a pornit să-mi caute leacul... Bătrâna : Ei, bietul de tine, aiurezi ! Bine că ți-a scăzut arșița ! De unde frățior la tine ? Cred c-ai visat ! Hai, ia și bea niște lapte, uite, ți l-am adus cald ! Și mâine e Crăciunul! Pruncul Iisus te-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
El Îi, mânca-i-aș! Domnu’ doctoru’! Bunule! Dumnezău ni te-o scos În cali. Ajutâ ni. Salveazî-l pi barbatu’ meu... Di asarî varsî numa’ sângi. “Cum or fi ajuns aceste țigănci din celălalt capăt de țară tocmai aici? Pe bătrâna asta o cunosc. Ba, atunci, la dispensarul din Pomârla, după ce a fost operată la spitalul din târg, mi-a căutat și În cărți. Parcă o aud: <Să știi matali, domnu’ doctoru’, că ai sî agiungi lângî un om mari, cari
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tu...” ― Acuma n ai să spui că nu ai intrat - l-a incitat Petrică. ― Cât de frig, cât de rușine, am intrat. ―Și te-ai așezat lângă sobă clănțănind din dinți până - În sfârșit - ți-ai revenit? ― Nici pomeneală, fiindcă bătrâna Dochița nu era o femeie oarecare. Ea era moașa satului și un pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea. ― A Început să-mi spună, așa, cu glas domol și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lumină caldă și de admirație. Mama Maranda a luat mâna lui tata Toader și a păstrat-o tot timpul Într-ale ei, uitându-se la el cu zâmbet și aducere aminte... ― Acum spune, frate Toadere, dacă te-ai dus la bătrână după fiertură? - l-a Întrebat Petrică. ― Păi, dacă nu mă duceam, nu cred că mai avea cine să vă spună povești În sara asta. Cred că de multă vreme eram oale și ulcele. ― Dacă luăm În seamă spusele lui Bismark
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să spun decât că prezicerea ei a fost ca o rugă fierbinte către Cel de Sus, rugă care a fost răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind galeș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cap, hotărâse să plece de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu de trăit, oricât de răbdător și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu, să binevoiască prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umeri și consemnă imperturbabil lipsa celor șaptesprezece cutii cu nasturi. Ghiță Marangoci sughiță fără voie și, aplecându-se sub tejghea, dădu la iveală o sticlă mare cu țuică de cazan, din care umplu grăbit două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unui salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu paturi așezate pe două rânduri, în stil cazon, cele mai multe neocupate. Lângă fereastra zăbrelită, în patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru flori, glăsui Felicia și vaga ambiguitate a acestor vorbe îl făcu pe Victor să se înroșească ușor. Se putea, adică, înțelege că fata nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Minute lungi, Victor și Felicia se priviră fără să-și spună nici un cuvânt. Apoi Victor rupse tăcerea: Ai dreptate, zise. Vina este a mea... Habar n-am avut ce ți s-a întâmplat. Dacă m-aș fi interesat mai devreme... Bătrâna din patul de vizavi își sfârșise de mâncat iaurtul și acum îi privea pe amândoi, cu ochii ei iscoditori și rotunzi, ca de viezure. A, voi matematicienii!... Ei, ce să mai vorbim! făcu fata, cu un aer comprehensiv. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna mai îndrugă ceva și începu să tușească urât, scuipând o flegmă gălbuie-roșcată într-o batistă. Domnul Barbilian e un mare poet, afirmă cu glas liniștit Felicia. Victor băgă de seamă că atât glasul, cât și expresia feței îi erau schimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]