16,324 matches
-
bătrînă să nu mai umple satul cu vorbe de ocara. Ca s-o potolească, a muncit trei zile în ograda ei fără bani, mîncare sau băutură. Și-a răscumpărat onoarea cu trei zile de truda neplătită. După o vreme însă, bătrînă a început să-l amenințe din nou: mă, hoțule, vino de-mi taie lemnele, că te bag în pușcărie! Ani de zile, Vulturica a făcut cum zicea babă. Îi era rușine de gură satului și frica de miliție. Cînd aceasta
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
Vulturiiiiica! Te bag în pușcărie, mă! În pridvorul casei din Bostănărie, pentru prima dată în 15 ani, nu a mai apărut hoțul de slănină ca să facă semne cu mîna: taci, mătușa, că-ți tăi toate lemnele fără nici un ban! Curioasă, bătrînă s-a apropiat de casă cu pridvor. Curînd, s-a întors de-a busilea, speriată: Vulturica atîrnă spînzurat de prunul din curte. Nu mai putuse suporta spaimă de a fi arestat pentru faptă săvîrșită în urmă cu 15 ani (....)“.
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
încurajare. Felicit funcționarii publici, diplomații, militarii, oamenii de artă, pentru stăruința lor de a-și face datoria, deși puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional", scrie Regele Mihai. Alteța sa se declară "mâhnit pentru toate momentele prin care mamele, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă", informează Mediafax. "România are nevoie de infrastructura și de instituții respectate. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este o piatră de temelie a societății. Universitățile răspund administrativ
Regele Mihai: Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Sunt mâhnit pentru momentele prin care mamele, bătrânii şi bolnavii sunt nevoiţi să treacă () [Corola-journal/Journalistic/27412_a_28737]
-
o geneză și o apocalipsă, care pot fi interșanjabile. Suferințele, ca și bucuriile, nu mai au consistență aici, oamenii par că trăiesc dincolo de bine și de rău (chiar dacă mai puțin pitorească, umanitatea din Crăsani seamănă cu aceea din Povestirile mamei bătrâne de Radu Țuculescu, de pildă), într-o blândă plutire inconștientă sau într-o beție dionysiacă a simțurilor. Erotismul dezlănțuit devine principalul drog al traversării istoriei, iar curvăsăria o marcă omniprezentă, metaforă simbolică a perversiunii sistemului politic. Însă, în mod paradoxal
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
vândă toate pământurile. Trebuia să se vândă el însuși, numai s-o mai poată avea pe Geea. S-o simtă iarăși vibrând în brațele lui. S-o primenească de păcatul săvârșit fără de voia ei. Și anii treceau. Trupu-i devenea din ce în ce mai bătrân. Încheieturile i se umflaseră, apoi deveniră dureroase, cu noduri. Din straiele atât de bogate altădată, doar niște jalnice zdrențe îi atârnau pe trupul schilodit. Vinul din bazin se revărsa prin curte. Căra amfore fără să mai numere dacă mai avea
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
amfore fără să mai numere dacă mai avea până la un milion sau nu. Căra în neștire. Căra cu credința că zeii s-ar îndura la ultima amforă blestemată să-i redea Geei suflarea. Își vânduse palatul. Pentru trupul lui, acuma bătrân, un pat sub cerul liber, de unde s-o poată vedea, era de-ajuns. Consulul Lucullus murise. O aflase de la fiul olarului care murise și el. Bani avea din ce în ce mai puțini. Acum când Roma își alegea un nou împărat, tânărul olar își
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
braț apoi un picior și-apoi toată făp tura. De bucurie se prăbuși. Geea cobora de pe soclu prin lacul de vin, către dânsul. Ameți. Apoi pe măsură ce s-apropia de el, Geea-i părea mai matură. Chipul feciorelnic, se transforma în femeie bătrână. Din ce în ce mai bătrână. Umerii zvelți altădată se lăsau tot mai mult gârbovind-o. Iar când ajunse lângă el, Perigeu n-o mai recunoscu. Uimit se uită la locul statuii. Postamentul era gol. Deci bătrâna cu ochii înroșiți de nesomn de lângă el
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
un picior și-apoi toată făp tura. De bucurie se prăbuși. Geea cobora de pe soclu prin lacul de vin, către dânsul. Ameți. Apoi pe măsură ce s-apropia de el, Geea-i părea mai matură. Chipul feciorelnic, se transforma în femeie bătrână. Din ce în ce mai bătrână. Umerii zvelți altădată se lăsau tot mai mult gârbovind-o. Iar când ajunse lângă el, Perigeu n-o mai recunoscu. Uimit se uită la locul statuii. Postamentul era gol. Deci bătrâna cu ochii înroșiți de nesomn de lângă el era frumoasa
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
măcinată de ploi căzu. Câteva pietre căzură sub el. Atunci bătrâna s-apropie înduioșată. Perigeu, adunându-și ulti mile-i puteri, zise: Tu nu ești Geea. Tu nu ești Geea. Pleacă. Ești Pitia. Fugi... Și se sfârși horcăind. Din trupu-i bătrân câteva șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Eternul tip de agresiune maladeță. ALEX: Înveți, chiar ești măiastru, micul meu bratnik. AB: Și totuși, sunt schimbări, zdaceri, cum le-ai spune tu. Tineretul sau maladeții erei spațiale nu mai sunt ce au fost în 1962. ALEX: Micuț gășkar, bătrâna cărțoacă aparține erei spațiale. Apar în ea celaveci pe bătrâna Lună. Cam patetică chekstie. AB: Profetică? ALEX: ?i patetică. Jâznia tuturor celavecilor este patetică și foarte patetică. Căci ei nu se mai zdăcesc. Căci ei rămân mereu aceiași. Căci sunt
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
micul meu bratnik. AB: Și totuși, sunt schimbări, zdaceri, cum le-ai spune tu. Tineretul sau maladeții erei spațiale nu mai sunt ce au fost în 1962. ALEX: Micuț gășkar, bătrâna cărțoacă aparține erei spațiale. Apar în ea celaveci pe bătrâna Lună. Cam patetică chekstie. AB: Profetică? ALEX: ?i patetică. Jâznia tuturor celavecilor este patetică și foarte patetică. Căci ei nu se mai zdăcesc. Căci ei rămân mereu aceiași. Căci sunt urmașii mekanici ai mărului cu păcat. La fel și ruso
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
multe. Sunt împotriva războaielor și pentru pacea universală și se opun armelor nucleare. Vorbesc despre dragoste și egalitate între oameni. Au cântece despre toate astea. ALEX: Un kăkat și să mi-o sugă. O tolkafteală în vintre pentru kotoșmani și bătrânul du-te-vino în găurikă pentru miaunici. Dievușce adică. Și de bine ce doresc, nu vor avea. Căci nu există zdaceri. Vor fi întotdeauna voine și niciodată mir cum gavarea mereu bătrânul Trotski sau poate Tolstoi. Așa e datul. Celavecii toți sunt
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
atât. AB: Consideri că tineretul de azi este mai violent decât generația căreia i-ai aparținut sau îi aparții? ALEX: Nu cu mult. |ia care vor denghi sau tăiței pentru pufuri și pafuri și îi mănâncă ruka tre’ să folosească bătrâna ultraviolență ca să-i ia, cu japka adică. Dar ăștia nu sunt silnici, adică puternici. Toată forța și bunătatea au fost stoarse din ei. Ultraviolența este mai scăzută la maladeții de rând decât la la ITA și ZBD la Cronkși și
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
mâna pe o pușcă? ALEX: Prea prea laș, căci e ultraviolență de la mult prea mare distanță. Lupta dreaptă nu mai e ce a fost. Era mai corectă pe vremea așa-zisului ev întunecat înainte de a drumul la așa-zisele lumini. Bătrâna brișkă și șișul. Ruka la rukă. Propriul tău Kravi roșu ca al al celavekului cu care te kaftești. Și mai e o chekstie de nu-mi vine slova să-i zic. AB: Stil, vrei să spui stil? ALEX: Slova asta
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
că lui Teofil, iertatul - doar Prin ruga Ta - de veșnicul calvar, Deșí i-a dat Satanei ascultare. Ferește-mă de-asemeni lepădare, Fecioara, nestricat trup născător Al tainei ce ne e cuminecare: În legea asta viețui și-am să mor. Bătrînă sînt, săracă și puțină: Puține știu; nici slovele măcar. Aci-n schit, unde vin să iau lumină, Răi văd, pictat cu țíteri la altar, Apoi și-un iad, cu osîndiți pe jar: Ce bucurie - sus, jos - ce-ntristare! La răi
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
curtea asta. Păi, știți cine-i șef de district? E nepotul fostului nostru secretar al Comitetului de Partid al districtului, Yang Lin, cel care a suferit destul și care a avut relații pe care eu nu le prea cunosc cu bătrâna noastră mătușă. Băiatul se numește Yang Xiong, e plin de talent, are o privire care te curentează, dinți albi de tot și împrăștie un miros de tutun bun; se spune că și-a făcut studiile în Germania. Prima dată când
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
șeful districtului îi privea cu alți ochi pe cei doi oameni mari ai comunei noastre. Wang-Ficat scoase din buzunar un pachet de cărți de vizită, luă trei dintre ele și spuse: - Priviți, de câte ori vine, îmi lasă câteva și-mi spune: „Bătrîne Wang, comuna Dongbei are vulturi și fenicși, tu însuți, bătrâne, ești un adevărat personaj”. La care eu răspund: „Jumătate din viață mi-am petrecut-o în mizerie, am lăsat în urmă un prost renume, dincolo de o tristă dragoste celebră, n-
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
centenarul nașterii), dar și pentru tot ceea ce se petrecea în preajma sa. Poetului silezian i-a fost dragă lumea simplă; s-a apropiat cu dragoste de ea: de mamă, de tată, de bunic, le-a iubit în poemele sale pe femeile bătrâne; pentru soacre a avut cuvinte de dragoste și stimă, își dorea ca oamenii din autobuzul negru, vopsit cu o dungă albă, să se transforme, să ajungă și ei: să fie amabili unul față de altul/la urcare-și la coborâre; chiar
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
cu rusă (de neiertat, chiar și după invadarea Cehoslovaciei, rușii se mai aflau încă pentru occidentali în avangarda umanismului), să fredoneze „I’m Singing in the Rain”, amintindu-l pe grațiosul și jovialul Gene Kelly, în timp ce huliganul coregrafiază molestarea unui bătrân scriitor ca antract pentru violul impardonabil al tinerei sale soții etc. Astăzi se poate observa mai bine, atât cu privire la film, cât și cu privire la roman nu doar cât de bine a înțeles Kubrick mesajul romanului lui Burgess, dar și cum l-
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
douăzeci de ani am vrut să o folosesc drept titlu pentru ceva. În acei douăzeci de ani am mai auzit-o de câteva ori - în stațiile de metrou, în pub-uri, în piese de televiziune - dar întotdeauna rostită de cockney bătrâni, niciodată de tineri. Era o figură de stil tradițională și trebuia să denumească o operă care să combine o preocupare pentru tradiție și o tehnică bizară. Ocazia de a o folosi a apărut când m-am gândit să scriu un
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
Are cel puțin două pseudonime - un alter ego este femeie, moartă, căreia îi apar, misterios, scrieri inedite. Altul, pe care Rebecca îl descoperă relativ ușor, frecventând o mică bibliotecă vie, Doc Mallory, care-și amintește orice carte citită, e un bătrân maestru de muzică indian, care nu scrisese niciodată nimic și care dintr-o dată semnează o mică bijuterie. În ea, Gwyn își strecoară propriul portret. În cartea scriitoarei misterioase, pe cel al Rebeccăi. Nu din întâmplare, înainte să se apuce de
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
protagonist în numeroase romane. La un moment dat, Bosch îmbătrânind și el ca tot omul, romancierul s-a gândit să renunțe la el. „Am scris atunci despre alte personaje. Bosch insista însă să revină. M-am gândit că un cal bătrân, ignorant în privința tehnologiilor științifice, poate fi totuși interesant. Cred că Bosch e mulțumit că l-am pus să se ocupe de cazurile nerezolvate. Nu mai pare să vrea să iasă la pensie.” Bună idee! S-ar zice că tot intuiția
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
din cultul familiei exercitat în casa bunicilor materni), altele fiind gesturi definitive ca o exergă: invitația lui Maiorescu de a-l vizita ca să-i discute versurile, de pildă. Episodul este semnificativ, desigur, pentru Maiorescu, aflat la apusul carierei critice, când, bătrân, acaparat de politică, în preajma primului război balcanic, criticul era ministru de Externe. El l-a vizitat acasă pe tânărul Ion Pillat ca să-l invite personal; și când acesta a răspuns invitației, l-a reținut mai mult timp, liniștindu-l pe
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
un suc de fructe atunci când îmi era poftă să beau care să se ocupe de menaj fără să fiu obligată să fiu amabilă și să le ascult sporovăiala. Mariette nu vine mâine cu atât mai bine sunt sătulă de cancerul bătrânului său tată. Pe asta am pus-o la punct și cât de cât stă în banca ei. Sunt unele care nici nu-și pun mănuși de cauciuc când spală vasele și care fac pe cucoanele asta nu suport. De asemenea
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
cea mai veche universitate care a intrat în competiție, Universitatea Catolică din Leuven, a cărei bibliotecă a fost construită în 1928. În rest, topul e dominat de clădiri moderne (cea mai nouă e din 2013!), ultrafuncț ionale, ultra-avangardiste. Chiar și bătrânele doamne subscriu, deci, la provocările modernității. Săraca Academie Franceză! Un ziarist francez, Daniel Garcia, a avut buna idee, după ce a ezitat un timp, de a nu-și refuza editorul care îi solicitase o carte despre venerabila instituție franceză creată de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2756_a_4081]