981 matches
-
care stă chiar alături (mâna detectivului arată direcția), nu se poate să nu știți nimic despre dânsul. Informațiile pe care le obținem din partea vecinilor, indiferent de caz, sunt de fiecare dată extreme de prețioase. Multe cazuri (privire care sfredelește fața bătrânelului) au fost rezolvate tocmai datorită respectivelor informații... - Nu știu dacă voi putea fi de folos (voce tremurătoare, ca și cum Vecinul s-ar fi simțit, deja, vinovat fiindcă nu spionase îndeajuns printre perdele), eu și dânsul nu suntem, știți dumneavoastră (nu știu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe mijlocul străzii din spatele casei aceluiași scriitor decis să alerge câțiva kilometri, pe o vreme când alții preferau să stea sub cearceafuri și să se... Simți din nou pulsații în chiloți. - Pot intra?Vai, îmi cer scuze, cum să nu? Bătrânelul îi făcu loc să intre, trăgându-se repede la o parte. Poftiți, scuzați deranjul, e greu singur, nevasta mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a părăsit de câțiva ani, nu mi-am mai refăcut viața (asta ar fi fost culmea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că ar fi timpul să se grăbească. Ștergătoarele se mișcau dintr-o parte în alta și nu avu timp să vadă prin parbriz decât un chip difuz. Culoarea verde a semaforului începuse să pâlpâie. Pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel cu o umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către propria moarte?! Nu răspunse. Trecu pe lângă bătrân
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rămân pete, duc hainele la curățat. Nu e un capăt de țară, domnule. Își dădu silința să fie calm, să vorbească pe un ton tărăgănat și să nu întoarcă spatele, ofuscat. Vru să plece, dar mâna surprinzător de fermă a bătrânelului îl apucă de cot. Asta este deja prea mult. Se abținu și expiră cu năduf. Prost să fii, și tot înțelegi că mă enervezi, moș insistent. - Adică dumneavoastră vreți să spuneți că un astfel de șofer lipsit de cea mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
colosală putea fi considerată o temă de maximă importanță într-o cafenea plină de oameni dornici să evite ploaia tomnatecă. Bătrânul își privi ceasul. Un ceas de buzunar, iar Scriitorul fu surprins să-l vadă. Un ceas de buzunar, un bătrânel de modă veche care trăiește cu mintea în trecut, un lunatic care a ieșit la plimbare fiindcă este nevorbit. Și destinul mi l-a scos în cale tocmai mie. Tocmai azi. După toate întâmplările de azi. Asta este prea de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-l pe Sebastian, aflat Într-o stare de spirit foarte fragilă, să se descurce singur cu propriile simțăminte. M-am aruncat rapid Într-un taxi În clipa În care m-am pomenit În stradă, după ce aproape că am dărâmat un bătrânel. N-aveam timp să mă ocup de așa ceva. Trebuia să-mi dau demisia. Cu tot traficul de la ora prânzului, am parcurs cele câteva străzi În zece minute și i-am aruncat taximetristului o bancnotă de douăzeci de dolari. I-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ultimii, prefectul Andrei Boerescu și generalul Dadarlat, amândoi cu nevestele, venind direct de la Pitești și urmând să plece pe urmă de aici fiecare la moșia lui, unul la Rociu, celălalt la Humele, unde aveau să petreacă sărbătorile. Prefectul era un bătrânel mărunțel și rotofei cam de vârsta lui Miron, plin de viață și de vioiciune. Studiase odinioară medicina și chiar avea tăblița cu titlul pe zidul casei la Pitești, dar n-a practicat niciodată, simțind o repulsie fizică față de boli și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gazetar cu barbă impozantă, recoltând un succes de ilaritate, care-i făcu atâta plăcere, că pe urmă pufni de râs toată vremea până la sfârșitul ședinței, enervând lumea dimprejur. Deodată se făcu rumoare generală. Noul guvern intrase. Ședința începea. Primul-ministru, un bătrânel gârbovit, cu glas de văduvă necăjită, începu o cuvântare patetică, pomenind în fiece frază de "scumpa noastră țărișoară", "țărișoara noastră scumpă", "a noastră scumpă țărișoară", întrerupîndu-se deseori să-și usuce lacrimile de pe obraji și încheind cu "țărănimea rătăcită", "măsuri energice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce nu era pe potriva strădaniilor pe care Maca le depunea, accelerând întruna, pentru ca lucrurile să stea cât se poate de prost pentru locatari. Ba nu. La o fereastră, uite un bătrânel dintre aceia care înlemnesc nedezlipiți pe metereze, notează câți elevi fumează în părculețul de vizavi, ca să scrie anonime la școala din cartier, sau veghează ca nimeni să nu parcheze pe locul altuia sau, Doamne ferește, pe locul unde e pancarta pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochii neastâmpărați și mijiți, să poată vedea ascuțit, și, în plus, două smocuri de păr, burzuluite deasupra urechilor, încât adevăratele urechi păreau doar niște cerceluși ai urechilor de măgar pe care le conturau smocurile ciulite. — Tu, de colo, strigă pițigăiat bătrânelul, valea ! Frizeria e ceva mai încolo, pe dreapta ! — Auzi, moșule, își ridică Maca privirile, dacă ai un păr așa frumos, de ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era mulțumit. Zâmbi, cu zâmbetul lui în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecutului, pe care toți l-ar vrea ținut la o distanță cît mai aseptică - și criticul care-i cere bătrînului să-și scrie cartea în franceză, în speranța că-l va descuraja, și nepotul care-l crede senil definitiv, și bătrîneii din parc, prea puțin dispuși s-asculte „perorații” revizioniste în limba lui Robespierre. Cu totul alta e atmosfera Istoriei de la Al Waqbah, text ce se împărtășește din plin din aura României de „țară unde nu te plictisești niciodată”, cu locuitori
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
P. unu: E vreo aluzie? Gh. P. doi: Nu-i nici o aluzie... Fii liniștit... Gh. P. unu: (nu-i liniștit) Sînt liniștit... Gh. P. doi: (se apropie de el, îl mîngîie pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de salvare Vaslui a luat ființă odată cu înființarea Secției Sanitare a Sfatului Raional Vaslui în anii 1950-1951, sub conducerea spitalului raional, dispunând în primii ani de o singură autosanitară tip Skoda. Se cunoaște și numele primului șofer - Ioan Rusu, un bătrânel simpatic care fusese șoferul familiei Rosetti-Solescu de la castelul Elenei Cuza de la Solești. Erau, de asemenea, patru oficianți sanitari: Velea Ioan, Călugăreanu Gheorghe, Brașoveanu Vasile și Nechita Ștefan și șoferii Bâcu Marcel, Cotruță Gheorghe, Costin C., Romașcu Petru, Modoranu Petru. Asistența
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
aduce o binecuvântare. Dar în al cincilea mariaj asistăm la un revers al relațiilor cu primii trei soți. De data aceasta femeia avea de două ori vârsta tânărului, și a fost forțată să-și cedeze avutul înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia unei povești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pâine... / Oh! Milă... milă! trecători!...” * Peste ani, în perioada 1958 - 1962, pe strada Ștefan cel Mare, vis a vis de Biblioteca Centrală, zilnic, pe trotuar, într‐o parte a ușii unui imobil cu ieșirea la stradă, stătea în scaun un bătrânel împuținat la trup, dar care‐ și păstra voioșia, jucându‐ se sau glumind cu copiii: era C.S. Lețcae... me reu pașnic.. Monografia municipiului Bârlad (1174-1974) Monografia municipiului Bârlad (1174-1974). Lucrare editată de Comitetul municipal pentru cultură și educație socialistă Bârlad cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a făcut părtași, în zilele Sfintelor sărbători de Paște, la un elaborat și costisitor proces de marketing care ar trebui să stârnească indignarea pitecantropilor politici ai anilor '90: "Cum să ne vindem mai eficient țara!" Dacă vajnicii militanți iliescani, azi bătrânei îndestulați cu pensii pe merit (securiștii - după muncă, sărăntocii - după minte), au fost probabil anesteziați de ia cu nuri a doamnei ministru, uitând să mai sară la gâtul celor care vor să ne vândă țara, mie unuia nota de plată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politică pusă în discuție și care și-au găsit o nesperată susținere în intelectualii dezabuzați, nostalgici după privilegiile de mai an, deveniți înfocați susținători ai "republicii de la Ploiești", iar, pe de altă parte, o categorie stranie de activiști ai monarhiei, bătrânei paseiști sau tineri anarhiști reciclați (de masa de manevră a poporului îndobitocit de televiziunea iliescană nici nu mai vorbesc), ci ale căror acțiuni erau la fel de haotice și iraționale. Cu rare excepții, nu era loc pentru o judecată limpede, echilibrată, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Conul Leonida față cu reacțiunea (1880). Sunt înfățișate aici doar două personaje - pensionarul Leonida și cea de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
românească, 10), de Ion Gh. Boldici e un sfătos demodat, unchi asul din Slăvim pe Vladimir Ilici Lenin de N. Tăutu un vorbăreț asemănător, iar «un viitor candidat de partid» al lui Frunză Își șterge «o lacrimă pitită ca un bătrânel». (Ă). În poezia noastră avem Însă exemple destule de eroi cu adevărat pozitivi (Ă). (Ă). Ne mărginim la câteva exemplificări din poeții noștri tineri. Veronica Porumbacu surprindea În poezia La verificare (volumul Anii aceștia, 1950) un moment de mare Însemnătate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
doar cu chef. Un chef dezmățat, de omenire aflată parcă în ultimul ei ceas. Marele regizor neștiut poate fi mulțumit de bagheta-i luciferică. Rumoarea generală se rupe brusc: o canțonetă! Pe sub pod trec, grupate, cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Miracolul stă la îndemînă. De-aici, de la cele cîteva sute de metri de deasupra nivelului mării, în aerul încă de vară, peste cîteva minute, urcîndu-mă în telefericul îmbătrînit (și el), mă aflu dintr-o dată la două mii de metri. Unde-s bătrîneii nordici, cu perișorul lor vopsit albastru, galben, verde, părăsind cabina nou-nouță și răspîndindu-se ca popîndăii pe platoul de pe care nu se topise încă ultima zăpadă: oh, yes! oh, yes! Nici unul. Coșcovita cabină e goală, stația telefericului, care forfotea de lumea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
P. unu: E vreo aluzie? Gh. P. doi: Nu-i nici o aluzie... Fii liniștit... Gh. P. unu: (nu-i liniștit) Sînt liniștit... Gh. P. doi: (se apropie de el, îl mîngîie pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
aștepta cu ele la poartă. Peste trei zile, coloanele armatei române treceau pe drumul de dinaintea casei lui moș Miron. Frontul fusese Împins Înainte. Era Învălmășeală mare, și o căldură !... Și prin Învălmășeala aceea de oameni și vite se vedea un bătrânel În straie albe, cu capul gol, cum tot iese pe portiță cu câte-o sarcină de otavă, și cum o Împrăștie Înaintea cailor. Aducea otava, iar În mână ținea o pâine albă, căpătată de la soldați. Pălăria Îi căzuse prin pod
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
1860 dejunul, adică masa luată în sufragerie începând de pe la ora 10, cu totul alta decât prânzul în sine, care începea de pe la orele 14-15. Și Sadoveanu folosește cuvântul în sensul său primar, acela de antreuri reci: „Zacusca ne fu prezentată de bătrânel pe o tablă enormă. [...] De la brânzeturi de paisprezece feluri până la icre negre și sardele, de la ficat de gâscă și mușchișor de porc până la nisetru marinat, ținând socoteală și de ridichile de lună și tomatele trufanda, precum și de foamea noastră, toate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Convento de Mafra (Portugalia). Trecem pe lână reședința somptuoasă a celui mai bogat om al insulei, Steni Ho, 87 de ani, ajuns acum la a patra căsătorie. Acest ultim fapt, nu ne miră deloc. Cum este În firea lucrurilor, simpaticul bătrânel nu mai are vlaga necesară să-i satisfacă poftele trupești tinerei soții, care Își rezolvă extravaganțele din conturile nelimitate ce-i stau la dispoziție, visând la uriașa moștenire!!! Și asta cât mai curând!!! Templul A-Má, dedicat zeiței Tin Hau, protectoarea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]