996 matches
-
lumina contrastului dintre nemurire, pentru primul, și moarte, pentru al doilea, este clar exprimată În mitul (epopeea) lui Ghilgameș, marele poem akkadian, cu rădăcini adânci În tradiția sumeriană (un adevărat ciclu epic), care și-a primit expresia fundamentală În perioadă babiloniană antică și În diversele redactări. Poemul povestește că Ghilgameșxe "Ghilgameș", rege În Uruk, probabil o figură istorică divinizată după moarte (erou), ajunge pradă disperării după moartea lui Enkiduxe "Enkidu", marele său prieten, asemenea lui În putere fizică și valoare, tovarășul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mesopotamian afirmă că omul a fost creat din lut și sânge divin. Este vorba despre mitul care ne-a fost transmis de textul KAR-4, un mit bilingv sumero-akkadian provenit din biblioteca din Assurxe "Assur". Acesta este evident legat de tradiția babiloniană exprimată În celelalte două mituri. În cazul mitului KAR-4, se afirmă că sângele divin folosit nu a provenit de la o singură zeitate, ci de la un grup de zei: Lamgaxe "Lamga" (dacă aceasta este lectura numelui), uciși special pentru a da
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se vorbește despre sânge divin În cazul creării omului Într-un mit care este și sumerian, din moment ce această tradiție nu se regăsește În literatura sumeriană. Probabil este vorba despre o „contaminare” apărută relativ târziu, Într-un moment În care tradiția babiloniană a cunoscut un reviriment, reprezentat exemplar de Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" și de En¿ma eliș. d. „Babiloniakà” lui Berossos - Această tradiție mesopotamiană Își demonstrează soliditatea prin faptul că găsește un ecou clar Într-un text mult mai târziu (secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suprem Anuxe "Anu" promite să-i acorde o forță demnă de această Întreprindere zeului care va ști să recupereze „Tablele Destinelor”. Astfel, apare un zeu care se declară pregătit să Îl Înfrunte pe Anzû: este vorba despre Ninnghirsu, În redactarea babiloniană antică a mitului, În timp ce În varianta asiriană este vorba despre Ninurtaxe "Ninurta", iar Într-un imn al suveranului asirian Assurbanipal (668-629 Î.Hr.), despre Mardukxe "Marduk". Din păcate, nu deținem tot mitul lui Anzûxe "Anzû". Partea păstrată scoate În evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități sumeriene și semite, cum este cazul zeului soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș, zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeului străfundurilor apelor dulci Enlilxe "Enlil"/Ea etc. În etapele politico-culturale caracterizate de dominația semitică (akkadiană), mai ales În perioada babiloniană și asiriană, se observă că, pe textul legat de origini s-a dezvoltat tendința, cât se poate de legitimă și naturală, de a acorda credit zeităților propriu-zis semite. Cu toate acestea, fondul nu a fost diminuat și nu a suferit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mulți Își au originea În „fantezia” creatoare a preoților și teologilor, a creat confuzie În organizarea și conducerea vieții religioase la nivel practic. Încă din perioada sumeriană s-a simțit nevoia ordonării panteonului. În fazele următoare, semiții din Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) au simțit și ei aceeași nevoie, mai ales din cauza tradiției lor politico-culturale, caracterizată În permanență atât de Înclinația pentru crearea unor unități statale puternice, cât și de tendința care decurge de aici spre o putere centralizată accentuată. Semiții din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu al infernului, Nergal este cumplit și Înfricoșător și poate aduce nenorociri pe pământ, care se abat oamenilor și cetăților. O lungă povestire mitologică legată de acest lucru este Erraxe "Erra", unde se povestesc distrugerile provocate de zeu În regiunea babiloniană, pentru a pedepsi oamenii din cauza neglijenței acestora față de persoana lui. Erra nu este nimeni altcineva decât Nergal, așa cum se arată explicit În poem. Merită subliniat faptul că, În acest poem neobabilonian, alcătuit din cinci table, zeul Erra (Nergal) recunoaște că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel care străbate marea și se teme de talazuri... Tu nimicești puterea celui care plănuiește lucruri rele... Tu Îl pui În butuci pe judecătorul nedrept. Utuxe "Utu"/Șamaș avea două mari centre de cult la Larsa și Sippar În regiunea babiloniană: templul său se numește Ebabbar, „Casa/Templul strălucitor”. Soția sa este Aja, care ajunge să fie asimilată lui Iștarxe "Iștar". b) Zeul lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" Sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en și corespondentul său akkadian derivat, Sinxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", În alte părți. Este venerată mai ales În Uruk, Împreună cu Anu(m), În templul Eanna; la fel, În toate cetățile din Sumer și Akkad, la Mari, precum și În alte părți. În perioada babiloniană antică, zeița a devenit protectoarea cetății Isin, cu numele de Nininsina. Despre Inanna/Iștarxe "Iștar" mai vorbesc și alte opere mitologice, pe lângă cele citate deja: Inanna și Enkixe "Enki" (sumeriană); Înălțarea lui Inanna (bilingvă); Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avut și divinități ca Erișkigal, Ninurtaxe "Ninurta", Nergalxe "Nergal" (sau Erraxe "Erra") și Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz", despre care am avut deja ocazia să vorbim. Merită amintit aici și zeul Nabûxe "Nabû", care a fost mult timp venerat În lumea babiloniană și asiriană. Numele său Înseamnă „Vestitorul” sau ceva asemănător. Nu avem informații sigure despre originea sa. Nabû este totuși una dintre divinitățile cele mai frecvent menționate În textele mesopotamiene mai ales În mileniul I Î.Hr. Este considerat fiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se afirmă că Mardukxe "Marduk", după ce l-a ucis pe Kinguxe "Kingu", „i-a luat „Tablele Destinelor”, care nu i se cuveneau”. Așadar, Marduk este acum cel care conduce lumea și se crede că Își exercită stăpânirea din sanctuarul său babilonian Esagila. Aici se celebrează În fiecare an sărbătoarea solemnă a Anului Nou (akștu), În timpul căreia se citește În public En¿ma eliș: cu această ocazie, Marduk hotărăște pentru tot anul destinele Babiloniei. Mardukxe "Marduk" este preamărit și ca zeu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
defini mai bine ca „spirite bune”, „demoni buni” sau „duhuri protectoare”. Iată-i pe doi dintre acești „Îngeri”: 1) Aladxe "Alad" din religia sumeriană căruia Îi corespunde În cea akkadiană Ș¶du. În mod obișnuit, acesta este considerat, În perioada babiloniană antică, dar și mai târziu, un spirit protector benefic, de natură masculină. 2) Lama din religia sumeriană căreia Îi corespunde În cea akkadiană Lamasu (a nu se confunda cu teribilul Lamaștuxe "Lamaștu" despre care se va vorbi mai jos, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Liban), Învins și ucis de Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Enkiduxe "Enkidu", potrivit relatării (tabb. IV-V) a poemului Ghilgameș. „Monstruozitatea” lui ¾uwawa/¾umbaba reiese din textul poemului și se pare că a avut parte de o expresie iconografică vie pe teracotele babiloniene antice, care Îl reprezintă Într-un mod cu adevărat Îngrozitor. În dubla categorie de monștri mai pot fi incluse și alte ființe diverse din literatura și arta mesopotamiană, printre care Cei Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall (cf. subcapitolul 4.5c
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eliș (akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu", povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul akkadian al lui Ghilgameșxe "Ghilgameș"; 6) Lucrarea creatoare a lui Ea (akkadian; vezi subcapitolul 5.1a); 7) Teodiceea babiloniană (akkadiană); 8) Mitul KAR-4 (bilingv); 9) Babyloniaka lui Berossos (text grec, de inspirație mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma eliș). Dincolo de dubla perspectivă asupra modalității fundamentale În care a fost creat omul (ivire sau formare), este acceptat faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exprimă clar ideea că omul a fost creat pentru a munci În locul zeilor - după cum am văzut, o temă fundamentală pentru mitologia mesopotamiană. c) Mitul akkadian al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" și spiritul nemuritor eddimu Din Întreaga literatură mesopotamiană, mitul babilonian antic Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" conține cea mai incisivă și organică descriere a creării omului. Pe tab. 204-217 se povestește: Ea deschise gura și se adresă marilor zei: În prima, În cea de-a șaptea și de-a cincisprezecea zi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
largă de funcții. Preoților le revenea sarcina Îndeplinirii ritualului cultului, Împreună cu alte funcții practice, cum sunt cele administrative, legate de viața concretă a templului. Sumerienii Îl numeau en pe preotul care se afla În vârful ierarhiei personalului unui templu; akkadienii, babilonienii și asirienii au modificat termenul, acesta ajungând enu(m). Dubla funcție sacerdotală, sacră și administrativă, este numită În sumeriană sanga, iar În akkadiană șangû(m). Organizarea personalului sacru devine, odată cu trecerea timpului, din ce În ce mai perfectă și mai bogată. Diferitele categorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcție sacerdotală, sacră și administrativă, este numită În sumeriană sanga, iar În akkadiană șangû(m). Organizarea personalului sacru devine, odată cu trecerea timpului, din ce În ce mai perfectă și mai bogată. Diferitele categorii de preoți trebuiau să acopere diversele funcții ale templului. În perioada babiloniană antică se disting următoarele categorii: 1) cei dedicați propriu-zis cultului, Împărțiți În 19 subcategorii, dintre care prima era en/enu(m); 2) ghicitorii, Împărțiți În nouă subcategorii, dintre care cea mai importantă era barûm; 3) descântătorii, Împărțiți În șase subcategorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căsătoreau și aveau fii care rămâneau și ei În mediul sacerdotal. Preotului en/enu(m) Îi corespundeau preotesele lui Enkixe "Enki", la Eridu, ale lui Nannaxe "Nanna", la Ur, ale lui Utuxe "Utu", În Larsa etc. Printre preotese, În perioada babiloniană antică, un rol important Îl aveau n³ditum („cele sterpe”), numite astfel pentru că, În mod normal, nu se căsătoreau și nu aveau fii. Acestea trăiau, de obicei, Într-un fel de mănăstiri, numite gagûm. Cu timpul, au devenit o categorie socială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
denumiri (cea mai folosită era arnu(m), care indica și fapta, și pedeapsa). Se credea că multe rele, cum ar fi bolile sau alte nenorociri ale vieții, erau consecințe, ca pedeapsă divină ale păcatului. Întregul poem Erraxe "Erra" atribuie păcatelor babilonienilor (neglijență În Împlinirea cultului) nenorocirea care a căzut peste toată țara. Pentru a obține iertarea, se practica „mărturisirea păcatelor”, În cadrul căreia păcătosul, asistat de un preot, Își mărturisea public greșelile, fără să le omită pe cele doar presupuse. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
majore care i-a fost dată. Răspunsurile la divinații erau strânse În colecții pentru a fi folosite la nevoie. Exercitarea divinației Îi era Încredințată preoților b³rû(m). Perioada de maximă Înflorire a divinației a fost cea neobabiloniană (626-539 Î.Hr.). Babilonienii și asirienii cunoșteau multe forme de divinație: hepatoscopia, astrologia, haruspiciile, lecanomanția 1, fiziognomia, hemerologia, diagnostica, oniromanția etc. Aceste două popoare practicau divinația folosindu-se și de ulei, făină, fum etc. Se recurgea la oracole pentru regi, mari funcționari și demnitari
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Akkad (2254-2218 Î.Hr.), legat de un contract, conține numele a 35 de divinități elamite, invocate pentru a garanta contractul respectiv; se află aici nume precum: Pinikirxe "Pinikir", Huban, Ninșușinakxe "Ninșușinak" etc. Împreună cu acestea sunt invocate și două zeițe babiloniene: Nink și Așhara. Vestita culegere de descântece numită Șurpu conține câteva corespondențe Între divinități elamite și babiloniene: Iabru este Anuxe "Anu" din Elam; Humaban este Enlilxe "Enlil" etc. 2. Mențiuni despre religia hurrițilortc "2. Mențiuni despre religia hurriților" După informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru a garanta contractul respectiv; se află aici nume precum: Pinikirxe "Pinikir", Huban, Ninșușinakxe "Ninșușinak" etc. Împreună cu acestea sunt invocate și două zeițe babiloniene: Nink și Așhara. Vestita culegere de descântece numită Șurpu conține câteva corespondențe Între divinități elamite și babiloniene: Iabru este Anuxe "Anu" din Elam; Humaban este Enlilxe "Enlil" etc. 2. Mențiuni despre religia hurrițilortc "2. Mențiuni despre religia hurriților" După informațiile prezentate În subcapitolul 2.1, nu mai este necesar să repetăm, nici măcar În formă sintetică, observațiile deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care o folosim și noi. În ceea ce privește panteonul amorit, trebuie amintit Înainte de toate zeul Martuxe "Martu"/Amurrû(m), al cărui nume face referire directă la acest popor. Soarta sa este puternic legată de legenda mesopotamiană a amoreilor, până În timpul primei dinastii babiloniene (1894-1594 Î.Hr.). Era considerat fiu al lui Anumxe "Anum" și avea trăsăturile unui zeu al furtunii. În cinstea sa a fost compus mitul sumerian Martu. Divinitatea apare adesea reprezentată pe sigilii. Literatura mesopotamiană mai cunoaște și alte divinități de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un fel de zeu național, dar care fusese inițial un zeu protector al pământului și cerealelor. Centrele sale de cult erau Mari și Terqa, În regiunea de pe cursul mijlociu al Eufratului. Cultul său ajunge să fie practicat constant și de babilonieni, și de asirieni, care, după cum se știe, erau de origine amorită. BibliografieTC "Bibliografie" AA.VV. (1967), Storia Universale Feltrinelli, voll. I-V, Milano. Bottéro, J. și Kramer, S.N. (1992), Uomini e dèi délla Mesopotamia, Torino. Cagni, L. (1969), L’epopea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din capitala hitită prin Înglobări succesive ale divinităților țărilor cu care hitiții au intrat În contact. Și succesorul lui ¾attușili, Murșili I, continuă practica de a transfera la Hattușaș statuile principalelor divinități ale cetăților Învinse, după cum reiese dintr-un text babilonian, care se referă la readucerea În Babilon a unei statui a zeului Mardukxe "Marduk", pe care Murșili o luase ca pradă de război și pe care o lăsase la ¾anza fără să o poată transfera În capitala hitită. Această informație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]