1,486 matches
-
la conținutul subiectiv a ceea ce este reflectat, la legătura celor reflectate cu natura, la natura ideală a gândirii, la felul în care psihologia poate să contribuie la ameliorarea relațiilor dintre oameni. 2. Noua ordine logică a lui Francis Bacon Francis Bacon (1561-1626) a fost un gânditor englez care a servit cauza unei cunoașteri științifice descriptive. Opera lui s-a fundamentat pe rolul central conferit experienței în cunoașterea naturii și a omului, o tendință care a avut puterea de a marca întreaga
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cunoașterea naturii și a omului, o tendință care a avut puterea de a marca întreaga gândire științifică ulterioară. Lucrările sale au fost clădite în ideea de a schița perspectivele unei noi logici a lucrurilor, fundamentale pentru investigația științifică. Viziunea lui Bacon s-a opus ordinii ideologice scolastice de până atunci, care de cele mai multe ori se epuiza într-o mecanică cu finalitate speculativă sterilă. Teoria sa a luat în considerare nevoia de cunoaștere științifică, pe cea de valorificare a experienței predecesorilor, care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
speculativă sterilă. Teoria sa a luat în considerare nevoia de cunoaștere științifică, pe cea de valorificare a experienței predecesorilor, care să confere acțiunilor investigatoare valoare și o putere integrativă necunoscută înainte. Conceptual, în locul lanțului silogistic deductiv riguros moștenit de la Aristotel, Bacon a propus introducerea unor reguli diferite, pe cele proprii metodei inductive de gândire logică. Aceasta era la fel de riguroasă, dar avea o altă construcție formală, cu avantaje substanțiale în compararea obiectivă a lucrurilor ; făcea posibilă aprecierea obiectivă a rezultatelor experienței o
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
metodei inductive de gândire logică. Aceasta era la fel de riguroasă, dar avea o altă construcție formală, cu avantaje substanțiale în compararea obiectivă a lucrurilor ; făcea posibilă aprecierea obiectivă a rezultatelor experienței o perspectivă de neimaginat pentru vechea gândire și mentalitate scolastică. Bacon a fost tot timpul convins că metoda propusă de el, a inducției, servește cu prioritate cercetarea științifică și are ca scop principal cunoașterea mai aprofundată a fenomenelor naturale și a celor sociale. Pe baza aplicării acestei metode, devine posibilă cuprinderea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și a celor sociale. Pe baza aplicării acestei metode, devine posibilă cuprinderea diversității fenomenale din natură și societate. Trebuie, totodată, menționat faptul că descrierea completă a metodologiei și a mecanismului logic teoretic al demersului inductiv nu a fost desăvârșită de Bacon în întregime. În mare parte, metoda de gândire inductivă a rămas la el doar o ipoteză de lucru, o schiță, care a marcat însă mult gândirea științifică și culturală a vremii. Această schiță s-a dovedit a fi o rază
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai puternică forță colonială, țara cea mai industrializată. La aceste condiții social-istorice se raportează evoluționismul agnostic al lui Herbert Spencer (1820-1903), cu cele mai pozitive influențe asupra dezvoltării științelor naturii, în prealabil fertilizat de spiritul logicii inductive a lui Francis Bacon, ca și de fenomenologia dinamicii subiectivității lui David Hume (1711-1776). Psihicul se afla în centrul preocupărilor lui Spencer. În clasificarea pe care o va da diverselor domenii ale științelor naturii, realizată în prima parte a lucrării sale Principiile psihologiei, el
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
contrar contribuțiilor lor fundamentale la explicarea substanței subiective a vieții psihice în reflectarea lumii, au fost reținuți în a-și asuma orice competență sau autoritate de psiholog. În capitolele anterioare am amintit contribuțiile unor gânditori clasici, francezi sau englezi (Francis Bacon, Réne Descartes, Jean-Jacques Rousseau). Lista lor este mult mai mare și-i include pe cei de pe tărâm german, constructori ai raționalismului, de bază de care psihologia avea atunci nevoie, în domeniul dreptului, al religiei George Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), precum și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
65, 66, 67, 68, 70, 81, 82, 83, 84, 87, 92, 136 Aquino Th. 36, 80, 81, 82, 83, 84, 89 Areches G. 82 Aubert H. 180 Augustus 266, 268, 269 Aurelius M. 267 Băcescu M. 279 Bachelard G. 21 Bacon F. 12, 20, 89, 92, 93, 143, 155 Bain A. 233 Baldwin E.C.S. 188 Baldwin J.M. 217, 219 Behterev V.M. 158, 190 Benedict R. 259, 260 Beniuc M. 265, 269, 270, 271, 272, 273, 274, 275, 276, 277, 278, 279
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în elaborarea reflecțiilor. Exemplele inserate în cuprinsul acestui preambul - și aici este limpede că formația iluministă a cărturarului Teleki a avut o însemnată pondere - vorbesc despre principiile lumii moderne îmbrățișate în Anglia, Franța, Germania, sub influența ideilor regeneratoare ale lui Bacon sau Hugo Grotius. Trecând în revistă bibliotecile întemeiate în epoca Renașterii, autorul se oprește asupra celebrelor instituții care ființau la Vatican sau în Florența familiei de Medici, dar și asupra acelora ce amintesc de Quattrocento-ul din Europa Est-Centrală, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Levinus, Annet, Peter, Anuichi, Silviu, Aquino, Toma d', Apafi, Mihai, Arayo, Rabbi Solomon Ben, Aramont, Gabriel Luetz Baron d’, Aristofan, Aristotel, Armbruster, Adolf, Aron, P. P., Aron Tiranul (principe al Moldovei), Aschenazi, Salomon, Atzel, Peter, Augustin, B Bach, Johann Sebastian, Bacon, Francis, Baier, Johannes, Bainglass, S., Bakfark, Valentinus Gref, Balăzs, Eva, Balăzs, H., Barițiu, G., Barth, Hans, Basarab, Matei, Basarab, Neagoe, Batthyăni, Ignăc, Bayle, Pierre, Bălcescu, N., Bărnuțiu, Simion, Beck, Hans Georg, Bel, Mathias, Bela al II-lea, Bela al IV
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dintre joc și seriozitate caracterizează întreaga cultură în timp ce arta dispune de jocul în sensul pur. Arta, prin intermediul sferei jocului, nu a părăsește niciodată sfera ludus-ului, în timp ce științele se desprinde de ludic prin seriozitatea de care dispun. În acest sens Francis Bacon spune că poësis doctrinae tanqua somnimum oferind mitologiei și termenul de mythos întâietate în cadrul culturii și al artei, urmând ca prin lógos să fie înțeleasă în termenii limbajului. De aceea poezia s-a născut din joc și rămâne în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
celebrează tacit infailibilitatea științei moderne și admit doar o orientare futuristă a domeniilor; dar și această expectație viitorologică este întreținută de aceeași încredere în „puterea predicției” care constituie megale apophasis, „marea revelație” a științei moderne a naturii inaugurată de Francis Bacon și René Descartes. A reduce însă fenomenistica și problematica, eminamente transcendentală, a educației și a curriculumului la fenomene similare celor naturale presupune un reducționism păgubos din mai multe puncte de vedere: • în primul rând, știința curriculumului nu poate fi inclusă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt, în Renaștere, fie „aristotelice”, fie „platonice” - chiar dacă fiecare încearcă să se concilieze cu teologia pe calea dublului adevăr. Când însă Francis Bacon și René Descartes au descris „metode noi” de cercetare și descoperire a adevărurilor „omenești”, știința a devenit o obsesie care a afectat nu doar „buna-credință” a diverselor categorii de savanți: alchimiști, matematicieni, cabaliști, magicieni, ocultiști etc., ci și „pervertirea credinței
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în Germania, toate ticăloșiile și tertipurile lor urâcioase au fost dezvăluite, astfel încât, prin aceasta să li se umple măsura de păcate și să se apropie sfârșitul lor pedepsitor 7. Tonul milenarist amintește de „Marea Instaurare a Științelor” a lui Francis Bacon. Oare el a scris sau numai a inspirat cele două manifeste? „Frații invizibili” au fost căutați, dar nu au fost găsiți niciodată. Câțiva entuziaști au încercat să intre în legătură cu ei, dar nu au reușit. Calea cea mai firească era aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Fludd nu le erau pe plac. Fludd lăuda matematicile și îi asocia pe rozicrucieni cu tradițiile magiei și cu practicile oculte rămase de la egipteni și Hermes Trismegistus. Fludd credea că rozicrucienii erau „mecanici” și „matematicieni”, urmași ai lui Roger Bacon și Albertus Magnus. Presupunea că erau pricepuți la geometrie, la arta militară, la aritmetică și la algebră. Erau discipline pe care celălalt Bacon, baronul contemporan, le disprețuia, așa cum făcuse în The Advancement of Learning. Or, rozicrucienii nutreau idei similare celor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de la egipteni și Hermes Trismegistus. Fludd credea că rozicrucienii erau „mecanici” și „matematicieni”, urmași ai lui Roger Bacon și Albertus Magnus. Presupunea că erau pricepuți la geometrie, la arta militară, la aritmetică și la algebră. Erau discipline pe care celălalt Bacon, baronul contemporan, le disprețuia, așa cum făcuse în The Advancement of Learning. Or, rozicrucienii nutreau idei similare celor baconiene. Baronul de Verulam se dorea „părintele științei experimentale”, dar respingea cu mânie legăturile sale cu „știința matematică”. Fludd era prieten cu Michael
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
doar o instituție filantropică, precum cele edificate peste un veac în Elveția de către Pestalozzi. Nu se știe însă cine erau sau ar fi trebuit să fie membrii acestei instituții. Dincolo de influența rozicruciană mai existau și altele. După moartea lui Francis Bacon, s-a publicat romanul utopic al acestuia Noua Atlantidă, în care era descris un colegiu similar. Wilkins, cel mai probabil întemeietor al Societății Regale, s-a jucat în cartea sa Mathematical Magic din 1648, în stilul obișnuit al tradiției hermetice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
romanul utopic al acestuia Noua Atlantidă, în care era descris un colegiu similar. Wilkins, cel mai probabil întemeietor al Societății Regale, s-a jucat în cartea sa Mathematical Magic din 1648, în stilul obișnuit al tradiției hermetice, cu numele lui Bacon. El relata povestea unei „lămpi subterane” care „ar fi fost văzută la mormântul lui Francis Rosicrosse, așa cum se spune pe larg în Confesiunea acelei Fraternități”16. „Francis” îl înlocuiește pe „Christian” pentru a putea fi prescurtat în „Fra” („frate”). Schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
the Royal Society din 1667, îi menționează pe francmasonii Christofer Wren, Robert Boyle și William Petty. Grupul de la Oxford nici nu mai voia să audă de „invizibili”. În 1654, Seth Ward a scris o lucrare în care îi disocia pe Bacon și Fludd, intitulată Vindiciae Academiarum. El îl certa furios pe John Webster care publicase, în același an, un encomion al celor doi gânditori, intitulat elegant Academiarum Examen (Examinarea academiilor). Din pana lui Ward se isca „răzbunarea academicienilor”. Cu ce fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe John Webster care publicase, în același an, un encomion al celor doi gânditori, intitulat elegant Academiarum Examen (Examinarea academiilor). Din pana lui Ward se isca „răzbunarea academicienilor”. Cu ce fuseseră lezați? Ei bine, Ward ținea cu tot dinadinsul ca Bacon să fie considerat „dascălul filosofiei experimentale”, dar în nici un caz un „netrebnic matematician” ca acela (Fludd) care se arăta de acord cu înalt-luminata Fraternitate a rozicrucienilor 17. Grupul de la Oxford nu numai că se scindase de „invizibili”; trecuse în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
joc de această metamorfoză cameleonică. După întemeierea Societății Regale, în anii Restaurației, îndrăznețul astrolog și alchimist a scris The Voyage to the Land of Rozicrucians (Călătoria în țara rozicrucienilor), în care dezvăluia similitudinile majore dintre „casa lui Solomon” - descrisă de Bacon în Noua Atlantidă - și „Societatea rozicrucienilor” - descrisă în Fama fraternitas, utopia „invizibililor”. Când academicienii s-au burzuluit din nou, John Heydon le-a râs în nas: „Francis Bacon al vostru era rozicrucian!”18. În 1668, a fost publicată la Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rozicrucienilor), în care dezvăluia similitudinile majore dintre „casa lui Solomon” - descrisă de Bacon în Noua Atlantidă - și „Societatea rozicrucienilor” - descrisă în Fama fraternitas, utopia „invizibililor”. Când academicienii s-au burzuluit din nou, John Heydon le-a râs în nas: „Francis Bacon al vostru era rozicrucian!”18. În 1668, a fost publicată la Amsterdam cartea lui Comenius Via Lucis. O scrisese în Anglia, în plin elan de reformă pansofică, în urmă cu 26 de ani. Prefața entuziastă era dedicată Societății Regale. Comenius
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Popham rămâne legat de critica „distructivă”, dar întemeiată, adresată de el lui Bloom și obiectivelor behavioriste: J. Popham, „Probing the Validity of Arguments against Behavioral Goals”, în R. Kibler, L. Barker, D. Miles (eds.), Behavioral Objectives and Instructions, Allyn & Bacon, Boston, 1970; J. Popham, Educational Evaluation, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 1975; J. Popham, D. Carlson, „Deep Dark Deficits of the Adversary Evaluation Model”, Educational Researcher, 6 (6), 1977. 40. L. Rubin (ed.), Curriculum Handbook: The Disciplines, Current Movements and Instructional Methodology
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1970; J. Popham, Educational Evaluation, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 1975; J. Popham, D. Carlson, „Deep Dark Deficits of the Adversary Evaluation Model”, Educational Researcher, 6 (6), 1977. 40. L. Rubin (ed.), Curriculum Handbook: The Disciplines, Current Movements and Instructional Methodology, Allyn & Bacon, Boston, 1977. Deși această încercare de sinteză nu s-a soldat cu rezultatul scontat, Rubin și-a dezvăluit ideile profunde în lucrarea sa de mare sensibilitate și frumusețe Artistry in Teaching, Random House, New York, 1985. 41. H. Shane, Curriculum Change
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secole în ce impas odios trăia. Dar, astăzi, atare secrete nu mai pot fi tăinuite... În urmă cu patru veacuri, știința s-a semețit să uzurpe rolul milenar jucat de religie. De atunci și până de curând, ideile lui Francis Bacon și René Descartes ne-au lecuit nedumerirea originară și rănile spirituale. Adevărul cercetat a învins în bătălia cu adevărul revelat. Cel din urmă mai agonizează doar la periferia supratehnologizatei Rome și a Ierusalimului înarmat până în dinți. Științele experimentale și pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]