1,700 matches
-
în sufletul meu? Mi-e frică să-i beau conținutul. Poate acesta îmi va ucide clocotul gândurilor, îmi va îngheța simțurile și mă voi trezi având aceiași ignoranța caracteristică altora.Mă voi trezi o imitație a unei lumi în care banalitatea și nepăsarea domnesc de prea mult timp. Sau,poate conține o licoare fermecată. Stropul de care are nevoie sufletul meu în drumul lui spre vindecare.Totul stă sub semnul întrebării.Pun în balanță două cuvinte:VIAȚĂ sau MOARTEA? Am nevoie
Paharul amăgiritor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
perfect și a luat de pe masă dicționarul englez-francez, începînd să-l răsfoiască la cuvintele care i se păreau ei că sunt în acea frază misterioasă, pe care nu voiam s-o traduc. (De fapt, nu era nimic; îi spusesem o banalitate oarecare.) N-a găsit nici unul din acele cuvinte din fraza mea, și aceasta a nemulțumit-o grozav. ― Nu știi să te joci, îmi spuse. ― Nici nu vreau să mă joc la lecție, răspunsei eu, încercînd să par mult mai sec
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îi explicasem atunci că, pentru mine, posesiunea e mult mai neînțeleasa și mai complicată decât se pare. E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeți sau să-l cucerești. Mai mult ne închipuim că posedăm decât posedăm. Banalitățile acestea, pe care i le spuneam în treacăt, sigur fiind că altceva mai responsabil n-ar fi în stare să rețină, au frămîntat-o îndeajuns pe Maitreyi. Încerca acum să-și verifice sentimentele prin această "voluptate" esențială de care îi vorbisem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inserate temporalului ce mistuie întru apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dorință a multor semeni de a se întâlni cu ecourile edenice cuprinse în creațiile artistice se află vigilența socială care acceptă artistul și induce chiar impresia susținerii acestuia pentru a înlesni descătușarea fragmentară a copleșitoarelor energii prezente aici. Astfel, anihilarea banalității cotidiene de către o resurecție spirituală generalizată prin excesul de frumusețe și armonie este mereu amânată și proiectată în uitare. Ochiul din slujba prudenței vulgului social veghează peste templele artei privindu-le în eficiența lor imediată. El știe că dacă ar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întru totul, s-ar chema necontenit pe sine. Pentru a evita împlinirea unui astfel de scenariu sunt acceptate izbucnirile de exuberanță ale artei fiind însă riguros încadrate în mobilitățile sociale sub impresia unei protecții ocrotitoare. De fapt, în acest context, banalitatea fluxului cotidian se protejează numai pe sine preferând descătușări limitate de energie spirituală în locul unei târzii dar radicale desubstanțializări impusă de un impact amplu și covârșitor. Aici se acceptă revărsarea fragmentară a strălucirii precum punctele stelare din bezna nopții senine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în limbajul cotidianului prin cuvântul sacrificiu, termen golit de semnificația sa reală și profundă? De asemenea, autentica suferință inerentă unei zone extrem de înalte a ascensiunii vieții mistice nu este fundamental străină ca sens și natură de ceea ce indică la nivelul banalității cotidiene cuvântul atât de uzitat suferință? Ce rol ocupă aici diferența dintre a suferi pentru sine și a suferi pentru ceilalți? În ce context este acceptat spectrul celorlalți semeni în universul închis spre propria tensiune a celui care s-a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
simte nevoia defensivă a unei redirecționări spre conținutul cromatic și pluriform al vieții de zi cu zi. Este reacția instinctului de a trăi înglobând evenimentul morții printre altele ce aparțin vieții, diminunâdu-i perspectiva cutremurătoare și asfixiantă, așezându-l în rândul banalităților care vin spre a trece. Dar moartea își păstrează adevărul inevitabillei sale surveniri ca final de parcurs terestru pe care omul trebuie să-l încheie la fel de singur precum l-a început. Cei care îi însoțesc primul și ultimul pas nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
conținut. Survine aici imaginea fragmentară a unei dimensiuni în care eternitatea se prăbușește constant în sine generând crepusculul unei implozii unde ființează doar măreția absolută a spiritului. Cel căruia i se oferă o astfel de priveliște necunoscută omului rămas captiv banalității cotidiene cunoaște impactul cutremurător al trăirilor ce-și depășesc într-un salt amețitor propriile limite. Astfel, în planul transcendenței experiența iubirii sau a înfricoșării este una totală corelată fiind cu absolutul a ceea ce se relevă a fi iubit sau determinând
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
absurditate deplorabilă. Amănuntele, detaliile existenței de zi cu zi nu merită, din perspectiva vigilenței acestui ochi atenție și calmă cercetare. Or, tocmai în preajma acestor amănunte zăbovește și cel lipsit de funcționalitatea primordială a mâinii, alături de ceilalți suferinzi din deficiențele corporalității. Banalitatea unor automatisme își relevă aici chipul fals ce ascunde semnificațiile și fundamentul metafizic profund al oricărui element și act ce ne survine în preajmă. Superficialul ce eclipsează, obișnuința repetitivă sunt diluate și neutralizate de statutul și modalitatea specială de a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ale utilizării revelându-și, astfel, potențe noi dar fundamentale. Desigur, aici importă mai mult ideea decât acțiunea în sine, dar această idee aduce, adesea, noutatea metafizică ce scapă normalității cotidiene, ineditul ce deschide spre profunzimile de esență ale ființării depășind banalitatea comună a mundaneității. Pentru orb, pentru cel lipsit de putința mersului sau de funcționalitatea mâinii lumea apare și ca un flux de amănunte și detalii ce se cer deschise întru exploatare ca replică la suferința ce-i copleșește, ca sprijin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
individuală înlocuind reala identitate cu virtualitatea unui rol. Negându-și viciile, răutățile și neputințele ce încă mai răsună la început dinspre interioritate, un astfel de actor uită gradual de autenticul său nume pentru a adopta pseudonimul impus prin ancorarea în banalitatea mundaneității. Ce această banalitate îi solicită în comportament și acțiune, el va împlini neîntârziat. Cel mai adesea, atunci când un semen este lovit prin suferințe de ordin spiritual, profunzimea ascunsă a celorlalți nu rămâne, însă, nici măcar în câmpul unei neutralități glaciare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu virtualitatea unui rol. Negându-și viciile, răutățile și neputințele ce încă mai răsună la început dinspre interioritate, un astfel de actor uită gradual de autenticul său nume pentru a adopta pseudonimul impus prin ancorarea în banalitatea mundaneității. Ce această banalitate îi solicită în comportament și acțiune, el va împlini neîntârziat. Cel mai adesea, atunci când un semen este lovit prin suferințe de ordin spiritual, profunzimea ascunsă a celorlalți nu rămâne, însă, nici măcar în câmpul unei neutralități glaciare ci este inundată de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei rătăciri în narcoza trecerii mundane. Prin suferință, omul cunoaște coborârea în propriile profunzimi, metamorfozele impuse de reîntâlnirea cu sensul său primordial, cu vocația și destinul său teluric, cu albia spre care ar fi trebuit dintru început să
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai adesea, în mijlocul ei, a suferindului? Această prezență survine, în primul rând ca perturbare insulară, ca pată metafizică de neconformitate în raport cu mundaneitatea aplatizantă. Suferindul apare drept o disfuncție ce atentează la normalitatea optimismului cotidian, drept irumpere și sincopă în fluxul banalității ce-și consumă agitația zi de zi. Ca problemă ce obstrucționează țipând strident în uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către ea. Acea regiune întunecată trebuie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fiind agonice sfâșieri ce trebuie controlate. Reacțiile individuale în raport cu suferința unui semen pot fi diferite dar perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică de ocrotire a sinelui, de adăpostire în propria sferă dinamică ce-și consolidează constant evoluția sub semnul banalității agitate și-al artificialului de entuziasme puerile. Acest complex existențial nu poate fi primejduit de vârtejuri metafizice ce absorb ființa umană spre un dincolo fundamental. Din perspectiva acestui imperativ, și suferința ce survine în paradigma existenței omenești trebuie neglijată în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce oferă spiritului doar ignoranță? Transcendența ce refuză și se închide reprezintă, aici, replica finală a zeului în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în templu Templul ca deschidere insulară sacră întămpină credinciosul în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
toți acești oameni În ultimii 3-5 ani, cu ce se ocupă ei), despre lucrurile pe care le-au spus cîndva (cu anumite prilejuri, celor mai multe le atribuie semnificații excepționale). În continuare Încerc să-mi țin În frîu iritarea, dă importanță unor banalități enervante. SÎnt niște vremuri ciudate și există zvonuri despre violențe undeva În țară, ceva ce nici nu poate fi gîndit... evenimente inimaginabile, cu consecințe la fel de inimaginabile. Nu poți să știi ce știu ceilalți, nu poți să știi ce știe omul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă chinuiești...! — Te chinuiești singur. Oamenii te detestă, știai? Nu. — Mă rog, mă detestă și pe mine. Credeam că tu te bucuri de simpatie. — Pentru că oamenii nu știu cum sunt în realitate! — Pentru că știu. Oricui îi place oaia neagră. — Oaia neagră! Ce banalitate! — Ții neapărat să folosesc un cuvânt mai urât? — Dar nici pe tine oamenii nu te cunosc. Își închipuie că ești o intelectuală. Nu știu că ești un diavol. Oh, taci, te rog! — Nici nu pot să-ți suport apropierea fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cum te simți? — Groaznic. — Ce s-a întâmplat? Sau poate că preferi... — George era beat. A sărit din mașină. Pe urmă m-a tras și pe mine afară. Totu-i bine când se sfârșește bine, spuse Gabriel, sperând că această banalitate o va irita pe Stella, determinând-o să-i mai dea unele detalii. — A fost vina mea, spuse Stella. — Știu sigur că nu-i adevărat. În familie se discuta adeseori despre situația Stellei, despre felul cum îi înghițea lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inițiatic: a ieși din sine pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată" (p. 192). În final, să spunem că problema ordinii morale nu este o chestiune a moraliștilor, a justițiarilor, și nici măcar a pedagogilor moralei (care nu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
astfel încât cuvintele utilizate să poată deveni cuvinte operante. Fără nici o îndoială, invizibilul este nucleul central de la care se organizează lucrurile umane. Centralitatea suverană, am spus eu, pe care trebuie să știi să o decriptezi în efervescența fenomenelor explozive sau în banalitatea vieții cotidiene. În acord cu simțul comun, gândurile cele mai penetrante știu bine că ideile sunt cele care conduc lumea. Nu rămâne decât să ne îndepărtăm față de conformismul intelectual. Chiar să-l disprețuim, într-atât evidențele lui aplatizează bogăția realului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
generos, al grupurilor contemporane amintește partea aventuroasă, incertă, tragică a oricărei existențe. Viața care presupune o bună parte de moarte. În ciuda celor care dau lecții și a altor notari ai cunoașterii, este ceva nietzschean în excese, ca și în ritualitatea banalității cotidiene: "eu, animal misterios, eu, monstru luminos, eu, risipitor al înțelepciunii". Spunând aceasta, îndrăznețul gânditor se considera un "teribilist al spiritului". Dar tocmai o astfel de îndrăzneală, mai degrabă trăită decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un punct puternic al acestei deveniri morale a lumii, nu trebuie să uităm background-ul iudeo-creștin pe care această viziune asupra lumii se sprijină: refuzul de a vedea și de a accepta viața așa cum este ea. Iată una dintre aceste banalități de bază pe care ne este greu să o acceptăm: forța lui nu vieții care macină încă imaginarul occidental. Și găsim, de la Sfântul Augustin până la K. Marx, asemenea unui fir roșu, subțire, dar solid, negația radicală a ceea ce este în numele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]