1,563 matches
-
sine o șosetă și-o jupă. Bancheta fusese unul dintre lucrurile care le atrăseseră atunci cînd vizionaseră casa. „O să putem sta acolo Împreună În serile lungi de vară“, au spus. Acum Helen se uita la vălmășagul de haine care ascundea bancheta; aruncă apoi o privire spre patul nestrîns, spre ceștile și cănile și vraful de cărți citite și necitite care erau Împrăștiate peste tot... — Camera asta, zise ea, e insuportabilă. Poftim, sîntem două femei mature, dar trăim ca niște curve. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
telegraf sau avioanele de pe cer, te puteai afla În orice perioadă sau cu totul În afara timpului. Trecuseră pe lîngă o cîrciumă și Reggie schiță un gest de parcă ar fi vrut să spună că-i e sete. Își puse haina pe bancheta din spate, dar o Îndemnă să-i caute În buzunar și să scoată o sticlă mică de Scotch. Îl urmări cum o duce la gură. Avea buzele moi și netede, bărbia și gîtul Îi erau proaspăt bărbierite, dar deja umbrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar cum nu credea că va găsi vreodată fata potrivită, inima Îmi bătea atît de puternic, că abia Îl mai auzeam. Desigur, am spus da. 5 Am luat un taxi pînă acasă, sărutîndu-ne și ghemuindu-ne unul În celălalt pe bancheta din spate, În vreme ce eu Îmi țineam mîna ridicată, ca să-mi admir inelul de logodnă. Mă simțeam atît de ciudat să port un inel pe degetul acela, un inel atît de frumos Încît voiam să-l arăt tuturor oamenilor pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi putut imagina vreodată, inima mea parcă și-a Încetinit ritmul pînă aproape să se oprească complet. SÎnt conștientă de faptul că Dan e Încă alb ca varul și că Trish insistă să conducă. Dan și cum mine stăm pe bancheta din spate, fiecare privind pe fereastra din dreptul său. SÎnt conștientă de faptul că Trish Îl Întreabă pe Dan ce s-a Întîmplat, iar Dan spune ceva despre cineva care Îl ducea În brațe pe Tom, s-a Împiedicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acelei ore dinaintea ivirii zorilor, nababul, cu ochii cârpiți, dă ordine șoferului să pregătească mașina. Își urcă necazurile în compartimentul din spate acoperit de draperie și este purtat pe un drum cu gropi, alunecând dintr-o parte în alta pe bancheta de piele. Confuzia de la Fatehpur se depune în straturi, un foitaj plin de vinovății, și încă de mulți ani de zile. Un fost nabab a cheltuit prea mult într-o vară și a rămas fără bani, neputând să cumpere rubinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căpitanul englez își desface cureaua, pentru a putea să apuce mai repede revolverul. În timp ce polițaii indieni îi împing pe curioșii aflați în fața casei, căpitanul o ajută pe doamna Macfarlane să urce în camion. Îi duce sacoșa și o conduce spre bancheta de lemn din spate, ciudat de servil, ca un portar de teatru, care brusc s-a trezit în uniformă. Încearcă permanent să întrețină o conversație, liniștind-o mereu că nu i se va întâmpla nimic rău, că va fi reținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Victoria. Cavaleria face circuite în jurul stadionului, trăgând gloanțe oarbe ca într-un spectacol cu scene din vestul sălbatic. Spectacolul se apropie de sfârșit, procesiunea reprezentând Imperiul de astăzi. Cu inima bătând puternic, Jonathan o zărește pe Star. Stă pe o banchetă, undeva în fața lui. Lângă ea, un tânăr cu părul negru, cu brațul așezat pe spătarul scaunului ei. Nu le vede chipurile. În timp ce supușii imperiali trec prin fața lor, făcând cu mâna spre tribune, purtând însemne care proclamă originile lor, trec chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-ar aștepta de la mine să mai spun ceva. O trag Înspre mine și Îmi bag limba saturată cu whisky În gura ei. Imediat ce Începe să-mi răspundă și Îmi simt umflătura din pantaloni, gesticulez Înspre ea să treacă pe bancheta din spate. Ajungem acolo, iar ea Își scoate o cizmă și Își trage În jos și dresul gros și chiloții, scoțându-și un picior din ei. Mă gândesc să-i scot afară țâțele dar nu pare că ar avea cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Păi, taximetristului, fără ca noi să știm, tocmai i se trăsese o țapă când o gașcă de tipi nu i-a plătit cursa pânla Niddrie. Isa pus pata când, după cia ajuns acasă la primar, șa dat seama că avea pe bancheta din spate doar un tip inconștient și gol, cu o haină de blană pe el și fără niciun ban. — Cia făcut? Întreabă Ray. Maisie ia o gură revigorantă de whisky. — Șoferuși zice, Îi arăt io porcului ăstuia tupeist. O ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vreme. Tu erai la noi și voi două erați cam pilite. Te-am dus acasă cu mașina. Ți-aduci aminte? Mi-aduc aminte, chipul ei se schimonosește amintindu-și povestea asta din trecut, Împărtășită, dar nemărturisită. — Te-am călărit pe bancheta din spate a mașinii. Portobello, zâmbim noi. Ți-amintești ce mi-ai spus atunci? Nu? Să nu-i spunem niciodată lui Carole. Asta ai spus. Timp de zece ani, din când În când ai fost călărită de bărbatul surorii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
putut să reziști? — Danny! Carole! Că el era cu tine! Că eu eram cu ea! Să fac dragoste cu ea și să-mi imaginez că sunt cu tine! Să mă descurc numai cu niște partide de sex pe furiș pe bancheta din spate a mașinii când eu voiam să te iau În patul meu, să te țin În brațe, să fac dragoste cu tine toată noaptea și să țip În fața lumii Întregi: Asta-i ea! Asta-i gagica pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mă grăbesc să urc În departamentul de audio-video ca să iau camera video și trepiedul pe care Pete Loburn, tehnicianul, mă lasă să le iau pentru câteva zile. Un băiat de treabă, e la masoni. Cobor repede și pun echipamentul pe bancheta din spate a Volvo-ului. Trebuie s-o iau pe Claire de la Fish Factory Înainte să mă duc la Penicuik pentru filmări. Apoi trebuie să mă duc În viteză acasă și să fac nițică ordine că acolo o s-o fut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chelălăit urmat de un șir de scheunături gâfâite și acuzatoare. — Fii atent la câine! Ești ok băiete? gungurește Hector. Claire Îmi aruncă o privire dezaprobatoare. O să și-o tragă ea nici vorbă. La limită am timp de una mică pe bancheta din spate a Volvo-ului. Îi propun asta, dar mă anunță că rămâne la Hector să mai câștige niște lovele de la noul ei tătic cu bani. Se iau de braț și Își zâmbesc unul altuia mulțumiți de ei. Puțoii. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu greva minerilor până acum. Cel mai bun lucru pe care-l pot face e să-l ajut pe puțoi să-și retrăiască trecutul și a fost aproape ca pe vremuri când am văzut cum bietul ticălos e Înghesuit pe bancheta din spate a unei mașini de poliție de către băieții În albastru. Răspunde Charlie Spațiul nou de birouri din South Side deja arată ponosit: ușile alea din sticlă cu amprente lipicioase de degete și biroul ăla de la recepție ars cu țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
opresc. Nu-mi place să vorbesc. Cu necunoscuți. Nu când ies În oraș cu Încep să râdă. Eu Încep să râd. Noi Începem să râdem. Apoi un bărbat se dă jos din partea din spate a mașinii și ne Îmbrâncește pe bancheta din spate În timp ce altă pereche de mâini ne Înșfacă de Încheieturi. Suntem pe bancheta din spate a mașinii Înghesuiți Între doi bărbați, iar ceilalți doi s-au suit În față și prindem viteză. E ciudat, dar nu ne-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încep să râdă. Eu Încep să râd. Noi Începem să râdem. Apoi un bărbat se dă jos din partea din spate a mașinii și ne Îmbrâncește pe bancheta din spate În timp ce altă pereche de mâini ne Înșfacă de Încheieturi. Suntem pe bancheta din spate a mașinii Înghesuiți Între doi bărbați, iar ceilalți doi s-au suit În față și prindem viteză. E ciudat, dar nu ne-am gândit niciodată să reacționăm: să opunem rezistență sau să fugim, deși am fi avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
atentă. Bologa răspunse cu un surâs nehotără. Avea fața galbenă, suptă, cu buzele fără culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se într-un foc lăuntric. Generalul îl măsură iar din cap până în picioare și apoi îi oferi un loc lângă dânsul. Pe bancheta cealaltă, în fața excelenței, ședeau un colonel cu figura colțuroasă, pe care Apostol nu-l cunoștea, și un maior slab, cu ochii scânteietori de inteligență. Aghiotantul, auzind iar gălăgie pe coridor, se strecură afară, să atragă din nou atenția domnilor că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trupul acesta care îl trădase, de picioarele acestea înșelătoare, de întoarcerea aceasta rușinoasă acasă, aproape la fel de neașteptată ca și plecarea, cu o zi înainte. Ochii lui sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam pe bancheta din spate, ținând-o pe genunchii mei, Udi conducea în tăcere, aplecat de spate, eram cu toții ca o vază spartă atunci, o mână de cioburi tânjind să se reunească, și poate că acum se va întâmpla în sfârșit, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mașină, gâjâie el, te aștept acolo până când termini de împachetat, îmi este interzis să mai rămân aici, iar eu îl conduc la mașina încălzită de soare, nu mai am nici o îndoială, vara fierbinte s-a înscăunat deja, îl așez pe bancheta din spate și mă îndrept cu pași triști spre hotel. De ce să împachetez, de ce să plecăm de aici, bărbia mea tremură cu o mișcare nouă, de renunțare, cât de mult aș vrea să rămân aici, să îmi beau cafeaua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
meu un plâns ușor, întretăiat, ca gânguritul unui copil, dar nu mă răzgândesc, nu-mi pare rău, să-i pară lui rău de data aceasta. Nu ai uitat nimic, întreabă el, autoritar, gata să preia controlul și acum, lungit pe bancheta din spate, iar eu răspund cu agresivitate, dacă nu ai încredere în mine, du-te și verifică singur, el tace, obrajii lui supți sunt roșii din pricina căldurii, ca doi trandafiri înfloriți, înghesui geanta pe locurile din spate, apoi mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tot drumul acela amețitor, atârnând pe marginea prăpastiei, iar mie mi se cere să conduc, mie cu frica mea de înălțimi și de adâncuri. Îl implor din priviri să se însănătoșească și să mă salveze, dar el zace inconștient pe bancheta din spate, iar scaunul șoferului nu mă așteaptă decât pe mine, ca un coșmar care mă însoțește și dincolo de somn, conduc o mașină cu multe membre amputate, dar, cu toate acestea, se mișcă, nu reușesc să opresc, mașinile din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
păsa de felul în care arăt, în care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul coridorului, o grămadă de mădulare care și-au părăsit trupurile, atunci aud zgomotul unor pași mărunți apropiindu-se repede de mine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amplifice și mai mult durerea care se cuibărise înăuntrul meu, apuc brațele ei, urmăresc pașii lui repezi, pentru a nu distruge compatibilitatea necesară a pașilor noștri. Când ajungem la mașină, sunt complet epuizată din pricina efortului, face loc, cu îndemânare, pe bancheta din spate, o așază, iar spre surprinderea mea, rămâne acolo, picioarele ei sunt întinse peste genunchii lui, eu îi așez capul pe banchetă, îi mai ating o dată fruntea, respiră cu dificultate, ochii îi sunt închiși, lăsând totul în voia sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a pașilor noștri. Când ajungem la mașină, sunt complet epuizată din pricina efortului, face loc, cu îndemânare, pe bancheta din spate, o așază, iar spre surprinderea mea, rămâne acolo, picioarele ei sunt întinse peste genunchii lui, eu îi așez capul pe banchetă, îi mai ating o dată fruntea, respiră cu dificultate, ochii îi sunt închiși, lăsând totul în voia sorții. Mulțumesc, spun eu, așteptându-mă să plece, îmi este greu să îi suport prezența, dar el se încăpățânează, cum o vei urca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de hârtie, anunță-l pe el, respir cu dificultate, mă precipit atât de tare, parcă eu aș fi aceea care pune bazele unei noi familii, în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu o săptămână, mașina mea micuță se transformase într-o ambulanță improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu viteza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]